Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 5

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 5

Îngrijirea Cîinelui Iarna


Cîinilor le place foarte mult plimbarea și joaca în zăpadă.
Dar atenție, se poate uneori întîmpla ca zăpada să aibă
pojghiță subțire de gheață deasupra, ce se sparge sub
greutatea cîinelui provocîndu-i răni la labe.
Alteori veți observa cum cîinele se culcă pe zăpadă
și începe să-și lingă laba sau încearcă cu dinții să scoată
dintre pernițe bucăți de zăpadă ce s-au lipit și îl
împiedică la mers.
Ele vor fi imediat îndepărtate.
Cel mai bine este ca iarna, dacă circulă frecvent în
zăpadă, să-i tundeți scurt, dar nu complet, părul
dintre pernuțe, care facilitează prinderea zăpezii,
și să-i ungeți tălpile cu vaselină pentru o protecție
suplimentară.
Chiar dacă ați luat aceste măsuri nu lăsați timp
îndelungat cîinele să stea nemișcat în frig, pe gheață
sau în zăpadă.
El suportă foarte bine anotimpul friguros, dar în mișcare.
Sarea ce se aruncă iarna pe trotuare și pe partea carosabilă
este dăunătoare labelor cîinelui, deoarece le provoacă
usturimi și uneori chiar arsuri.
Ocoliți pe cît posibil asemenea locuri, iar la înapoierea
acasă clătiți-i imediat picioarele într-un lighean cu apă
călduță și apoi ștergeți-le cu prosopul lui.
În astfel de cazuri nu este rău dacă se presară apoi zona
cu pudră de talc.
Contrar părerilor îndeajuns de răspîndite în special în
rîndul posesorilor de rase mai delicate, îmbrăcămintea de
iarnă pentru cîini nu este deloc necesară.
Dacă blana nu le-a fost lipsită de substanțe grase protectoare
datorită prea multor băi, dacă nu sînt debili ori bolnăvicioși,
nu este nevoie să fie protejați în mod special de frig, de ninsoare
sau de ploaie, în timpul plimbării.
La înapoierea acasă vor fi în schimb bine șterși și uscați
spre a nu permite frigului să-i pătrundă.
Dacă însă avem de-a face cu cîini de apartament, cocoloșiți
la temperaturi ridicate sau de talie mică și cu păr scurt,
atunci spre a evita reumatismele sau o răceală ce lesne
o pot contracta, este mai bine să-i protejăm de intemperii
cu o îmbrăcăminte adecvată.
Tipul ideal de îmbrăcăminte canină rămîne un pulover din
lînă tricotat, de formă cilindrică și închiat pe burtă.
Pe ploaie, el poate fi înlocuit cu ceva similar dar confecționat
dintr-un material impermeabil.
Această îmbrăcăminte nu este bine să fie croită pe corp
deoarece le deteriorează blana și le micșorează încă mai mult
rezistența la frig.
Deoarece la plimbare se poate întîmpla ca la trecere cîinelui
sub un gard, prin mărăciniș sau tufișuri, îmbrăcămintea să
se agațe de un obstacol, imobilizînd animalul, se recomandă
să nu fie pierdut din ochi sau să iasă afară neînsoțit.
Cîinii ținuți afară nu au nevoie decît de o cușcă în care să
se adăposteacă.
Iarna în ea se pune un strat de cca 5 cm de paie uscate sau
talaș, ce se schimbă la 2 săptămîni sau chiar și mai curînd
dacă s-au udat.

Îngrijirea Anumitor Organe și Zone Corporale

Accesorii

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 5

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 5

Îngrijirea Cîinelui Iarna


Cîinilor le place foarte mult plimbarea și joaca în zăpadă.
Dar atenție, se poate uneori întîmpla ca zăpada să aibă
pojghiță subțire de gheață deasupra, ce se sparge sub
greutatea cîinelui provocîndu-i răni la labe.
Alteori veți observa cum cîinele se culcă pe zăpadă
și începe să-și lingă laba sau încearcă cu dinții să scoată
dintre pernițe bucăți de zăpadă ce s-au lipit și îl
împiedică la mers.
Ele vor fi imediat îndepărtate.
Cel mai bine este ca iarna, dacă circulă frecvent în
zăpadă, să-i tundeți scurt, dar nu complet, părul
dintre pernuțe, care facilitează prinderea zăpezii,
și să-i ungeți tălpile cu vaselină pentru o protecție
suplimentară.
Chiar dacă ați luat aceste măsuri nu lăsați timp
îndelungat cîinele să stea nemișcat în frig, pe gheață
sau în zăpadă.
El suportă foarte bine anotimpul friguros, dar în mișcare.
Sarea ce se aruncă iarna pe trotuare și pe partea carosabilă
este dăunătoare labelor cîinelui, deoarece le provoacă
usturimi și uneori chiar arsuri.
Ocoliți pe cît posibil asemenea locuri, iar la înapoierea
acasă clătiți-i imediat picioarele într-un lighean cu apă
călduță și apoi ștergeți-le cu prosopul lui.
În astfel de cazuri nu este rău dacă se presară apoi zona
cu pudră de talc.
Contrar părerilor îndeajuns de răspîndite în special în
rîndul posesorilor de rase mai delicate, îmbrăcămintea de
iarnă pentru cîini nu este deloc necesară.
Dacă blana nu le-a fost lipsită de substanțe grase protectoare
datorită prea multor băi, dacă nu sînt debili ori bolnăvicioși,
nu este nevoie să fie protejați în mod special de frig, de ninsoare
sau de ploaie, în timpul plimbării.
La înapoierea acasă vor fi în schimb bine șterși și uscați
spre a nu permite frigului să-i pătrundă.
Dacă însă avem de-a face cu cîini de apartament, cocoloșiți
la temperaturi ridicate sau de talie mică și cu păr scurt,
atunci spre a evita reumatismele sau o răceală ce lesne
o pot contracta, este mai bine să-i protejăm de intemperii
cu o îmbrăcăminte adecvată.
Tipul ideal de îmbrăcăminte canină rămîne un pulover din
lînă tricotat, de formă cilindrică și închiat pe burtă.
Pe ploaie, el poate fi înlocuit cu ceva similar dar confecționat
dintr-un material impermeabil.
Această îmbrăcăminte nu este bine să fie croită pe corp
deoarece le deteriorează blana și le micșorează încă mai mult
rezistența la frig.
Deoarece la plimbare se poate întîmpla ca la trecere cîinelui
sub un gard, prin mărăciniș sau tufișuri, îmbrăcămintea să
se agațe de un obstacol, imobilizînd animalul, se recomandă
să nu fie pierdut din ochi sau să iasă afară neînsoțit.
Cîinii ținuți afară nu au nevoie decît de o cușcă în care să
se adăposteacă.
Iarna în ea se pune un strat de cca 5 cm de paie uscate sau
talaș, ce se schimbă la 2 săptămîni sau chiar și mai curînd
dacă s-au udat.

Îngrijirea Anumitor Organe și Zone Corporale

Accesorii

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 4

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 4

Îngrijirea Anumitor Organe și Zone Corporale


Ochii au nevoie zilnică de spălare pentru eliminarea
secrețiilor mucoasei, a prafului și a diverselor
impurități.
Pentru această operație este nevoie de puțină vată
sau cîrpă moale, curată și apă călduță sau ceai de
mușețel.
În mod curent, această operațiune se face dimineața.
Dacă ochii lăcrimează, se spală de 2 - 3 ori pe zi
cu ceai de mușețel călduț sau într-o soluție de acid
boric 2%în apă.
În caz de persistență sau de recidivă se va încerca
folosirea a 2 - 3 picături de Colir de 2 ori pe zi și,
desigur solicitarea unui consult medical.

Urechile necesită îngrijiri speciale, mai ales cele
lungi, cu care literalmente mătură pe jos unele rase.
Ele trebuie întreținute deosebit de atent, scuturate
de praf, spălate sau șterse cu o cîrpă muiată în apă
după fiecare plimbare.
Foarte frecvente sînt cazurile de îmbolnăviri cauza
de lipsa de îngrijire a urechilor.
Punctul cel mai sensibil al Cockerului, de exemplu,
căruia i se acordă o îngrijire și o supraveghere minuțioasă,
rămîn urechile.
Nu amînați niciodată pe a doua zi inspecția urechilor
cîinelui, iar săptămînal procedați la toaleta lor completă.
Curățarea se efectuează cu ajutorul unor mici bețișoare
înfășurate în vată, cu care se șterg și tot înspre afară
părțile interioare ale urechii.
În cazul formării de dopuri, vata se va muia în ulei de
parafină, peroxid sau un alt ulei volatil de calitate.
Evitații soluții pe bază de eter sau spirt, ele sînt
contraindicate fiind iritante și dureroase.
Îngrijirea urechilor este o operație delicată care, dacă
nu este săvîrșită cu competență și deosebită grijă,
poate produce înfundarea canalului auditiv.
La cîinii cu un pavilion al urechii larg deschis și cu
urechi scurte, tip Boxer, o cîrpă subțire muiată
într-un ulei volatil și stoarsă este cel mai bun mijloc
de curățire.
În orice caz, trebuie evitat ca în urechi să pîtrundă
apă, murdării sau corpuri străine.
Supravegheați-i cu atenție, sub acest aspect mai
ales, deoarece tăvălindu-se prin iarbă, cîinii pot culege
cu urechea corpuri străine care riscă să provoace
infecții ce conduc uneori la perforarea timpanului.
Dacă îl vedeți că își scutură des capul și încearcă să
ajungă cu laba la urechi, sau se freacă cu urechea
de covor în mod repetat, este foarte posibil să avem
de-a face cu semnele infecții la ureche.
În cazul în care în urechea cîinelui au pătruns obiecte
străine, în special redutabilul pir, inamicul numărul 1
al speciilor cu urechi lungi și păr, este bine să apelați
imediat la medicul veterinar care, cu ajutorul otoscopului
și al pensetei, va putea îndepărta sursa cea mai
periculoasă a otitelor, adesea neglijate și tranformate
în boală cronică.
Înfecțiile la ureche sînt destul de dificile la tratament și
este mai bine să le luați din pripă.
Basseții, Cockerii și alți cîini cu urechi lungi va trebui de
asemenea să fie feriți de murdărire în castronul cu mîncare.
Pentru aceasta, îi veți obișnui de mici să mînînce cu
urechile prinse pe spate cu un elastic, ciorap de mătase ori
cu zgarda sau chiar ținute de dv. cu mîna.
În urechi se poate aduna și păr mort.
Cu o pensetă pot fi ușor degajate firele acestea, ce pot
înfunda canalul auditiv și facilita infecții.
Urechile Canichilor sînt foarte foarte păroase.
Ele vor fi din timp în timp epilate, de preferință de
către specialistul ce se ocupă cu tunsoarea lui.

Dantura canina nu necesită o îngrijire specială
și permanentă.
Pentru ca ea să se dezvolte corespunzător trebuie
asigurat prin oase calciu necesar.
Morcovul crud, pîinea uscată și cîte un os de ros ajută
la curățarea și întreținerea dinților.
Cu vîrsta însă, începînd de pe la 4 ani, încep să
apară fenomene de îngălbenire a danturii și depuneri
de tartru ( piatră ) pe dinți.
Pentru a se evita acest fenomen vom freca ușor
dinții cu o periuță moale sau cu o bucată de tifon
înmuiată în zeamă de lămîie sau în bicarbonat de
sodiu umezit.
Lunar se efectuează un examen mai aprofundat al
danturii.
În cazuri mai avansate de tartru, desigur că trebuie
să apelăm la un specialist pentru a proceda la îndepărtarea
depunerilor prin procedee mecanice.
Dacă neglijam această operațiune, se poate întîmpla ca
gingia să se inflameze, să fie atacași dinții, să se producă
infecții și chiar pierderea dinților.
Uneori putem observa în mod constant un miros neplăcur
al gurii; în acest caz vom verifica dacă s-a declanșat o
infecție ce solicită intervenția imediată a medicului veterinar.
La cîinii bătrîni, în astfel de cazuri, se procedează la extracții.
Uneori între dinții cîinelui se prind bucăți de lemn ( dacă a ros
un băț ) sau chiar oase.
Veți remarca cum încearcă să le îndepărteze cu laba sau
frecîndu-și botul pe jos.
Deschideți-i imediat gura și ajutați-l, îndepărtînd obiectul străin.

Unghiile cîinelui se mențin la o lungime normală șu
se tocesc singure ( fără a-l jena ) dacă acesta face suficientă
mișcare pe jos.
Astfel, de 3 - 4 ori pe an, le vine și lor rîndul la control
și la scurtare dacă este cazul, cu atenția cuvenită însă
spre a nu provoca răniri și sîngerări.
Întrucît vasele de sînge ajung pînă aici, dacă ați provocat
o sîngerare, o puteți opri cu un creion de piatră acră.
Dacă unghiile sînt prea uscate și se desfac, este bine
să le muiați în ulei de parafină înainte de îngrijire.
Uneori și pile poate fi folosită cu succes.
La rasele cu pielea ridată puternic, de exemplu Bulldog
sau Pekinez, este necesar ca săptămînal, cu ajutorul
unui tampon cu vată îmbibat cu ceai de mușețel,
să se procedeze la curățarea atentă a zonelor respective.

Baia cîinelui

Îngrijirea Cîinelui Iarna

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 4

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 4

Îngrijirea Anumitor Organe și Zone Corporale


Ochii au nevoie zilnică de spălare pentru eliminarea
secrețiilor mucoasei, a prafului și a diverselor
impurități.
Pentru această operație este nevoie de puțină vată
sau cîrpă moale, curată și apă călduță sau ceai de
mușețel.
În mod curent, această operațiune se face dimineața.
Dacă ochii lăcrimează, se spală de 2 - 3 ori pe zi
cu ceai de mușețel călduț sau într-o soluție de acid
boric 2%în apă.
În caz de persistență sau de recidivă se va încerca
folosirea a 2 - 3 picături de Colir de 2 ori pe zi și,
desigur solicitarea unui consult medical.

Urechile necesită îngrijiri speciale, mai ales cele
lungi, cu care literalmente mătură pe jos unele rase.
Ele trebuie întreținute deosebit de atent, scuturate
de praf, spălate sau șterse cu o cîrpă muiată în apă
după fiecare plimbare.
Foarte frecvente sînt cazurile de îmbolnăviri cauza
de lipsa de îngrijire a urechilor.
Punctul cel mai sensibil al Cockerului, de exemplu,
căruia i se acordă o îngrijire și o supraveghere minuțioasă,
rămîn urechile.
Nu amînați niciodată pe a doua zi inspecția urechilor
cîinelui, iar săptămînal procedați la toaleta lor completă.
Curățarea se efectuează cu ajutorul unor mici bețișoare
înfășurate în vată, cu care se șterg și tot înspre afară
părțile interioare ale urechii.
În cazul formării de dopuri, vata se va muia în ulei de
parafină, peroxid sau un alt ulei volatil de calitate.
Evitații soluții pe bază de eter sau spirt, ele sînt
contraindicate fiind iritante și dureroase.
Îngrijirea urechilor este o operație delicată care, dacă
nu este săvîrșită cu competență și deosebită grijă,
poate produce înfundarea canalului auditiv.
La cîinii cu un pavilion al urechii larg deschis și cu
urechi scurte, tip Boxer, o cîrpă subțire muiată
într-un ulei volatil și stoarsă este cel mai bun mijloc
de curățire.
În orice caz, trebuie evitat ca în urechi să pîtrundă
apă, murdării sau corpuri străine.
Supravegheați-i cu atenție, sub acest aspect mai
ales, deoarece tăvălindu-se prin iarbă, cîinii pot culege
cu urechea corpuri străine care riscă să provoace
infecții ce conduc uneori la perforarea timpanului.
Dacă îl vedeți că își scutură des capul și încearcă să
ajungă cu laba la urechi, sau se freacă cu urechea
de covor în mod repetat, este foarte posibil să avem
de-a face cu semnele infecții la ureche.
În cazul în care în urechea cîinelui au pătruns obiecte
străine, în special redutabilul pir, inamicul numărul 1
al speciilor cu urechi lungi și păr, este bine să apelați
imediat la medicul veterinar care, cu ajutorul otoscopului
și al pensetei, va putea îndepărta sursa cea mai
periculoasă a otitelor, adesea neglijate și tranformate
în boală cronică.
Înfecțiile la ureche sînt destul de dificile la tratament și
este mai bine să le luați din pripă.
Basseții, Cockerii și alți cîini cu urechi lungi va trebui de
asemenea să fie feriți de murdărire în castronul cu mîncare.
Pentru aceasta, îi veți obișnui de mici să mînînce cu
urechile prinse pe spate cu un elastic, ciorap de mătase ori
cu zgarda sau chiar ținute de dv. cu mîna.
În urechi se poate aduna și păr mort.
Cu o pensetă pot fi ușor degajate firele acestea, ce pot
înfunda canalul auditiv și facilita infecții.
Urechile Canichilor sînt foarte foarte păroase.
Ele vor fi din timp în timp epilate, de preferință de
către specialistul ce se ocupă cu tunsoarea lui.

Dantura canina nu necesită o îngrijire specială
și permanentă.
Pentru ca ea să se dezvolte corespunzător trebuie
asigurat prin oase calciu necesar.
Morcovul crud, pîinea uscată și cîte un os de ros ajută
la curățarea și întreținerea dinților.
Cu vîrsta însă, începînd de pe la 4 ani, încep să
apară fenomene de îngălbenire a danturii și depuneri
de tartru ( piatră ) pe dinți.
Pentru a se evita acest fenomen vom freca ușor
dinții cu o periuță moale sau cu o bucată de tifon
înmuiată în zeamă de lămîie sau în bicarbonat de
sodiu umezit.
Lunar se efectuează un examen mai aprofundat al
danturii.
În cazuri mai avansate de tartru, desigur că trebuie
să apelăm la un specialist pentru a proceda la îndepărtarea
depunerilor prin procedee mecanice.
Dacă neglijam această operațiune, se poate întîmpla ca
gingia să se inflameze, să fie atacași dinții, să se producă
infecții și chiar pierderea dinților.
Uneori putem observa în mod constant un miros neplăcur
al gurii; în acest caz vom verifica dacă s-a declanșat o
infecție ce solicită intervenția imediată a medicului veterinar.
La cîinii bătrîni, în astfel de cazuri, se procedează la extracții.
Uneori între dinții cîinelui se prind bucăți de lemn ( dacă a ros
un băț ) sau chiar oase.
Veți remarca cum încearcă să le îndepărteze cu laba sau
frecîndu-și botul pe jos.
Deschideți-i imediat gura și ajutați-l, îndepărtînd obiectul străin.

Unghiile cîinelui se mențin la o lungime normală șu
se tocesc singure ( fără a-l jena ) dacă acesta face suficientă
mișcare pe jos.
Astfel, de 3 - 4 ori pe an, le vine și lor rîndul la control
și la scurtare dacă este cazul, cu atenția cuvenită însă
spre a nu provoca răniri și sîngerări.
Întrucît vasele de sînge ajung pînă aici, dacă ați provocat
o sîngerare, o puteți opri cu un creion de piatră acră.
Dacă unghiile sînt prea uscate și se desfac, este bine
să le muiați în ulei de parafină înainte de îngrijire.
Uneori și pile poate fi folosită cu succes.
La rasele cu pielea ridată puternic, de exemplu Bulldog
sau Pekinez, este necesar ca săptămînal, cu ajutorul
unui tampon cu vată îmbibat cu ceai de mușețel,
să se procedeze la curățarea atentă a zonelor respective.

Baia cîinelui

Îngrijirea Cîinelui Iarna