Educația de Bază Partea A-III-A

EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-III-A


1. Comanda ,,șezi!”.
2. COMANDA ,,culcat!”


1. Comanda ,,șezi!”.
Însușirea corectă a comenzi ,,șezi!” este esențială în
întreaga muncă de instruire a cîinelui.
Fiind o poziție de bază, adesea necesară, trebuie bine
răsplătită de cîine și executată promt.
Pentru însușire se pornește din poziția în picioare,
alături de instructor și la comanda ,,șezi!”, cu o mînă
tragem ușor de lesă în sus, iar cu cealaltă mînă i se
apasă cîinelui șezutul în jos, în jona cozii.
În clipa cînd s-a așezat va fi lăudat, ușor mîngîiat pe
spate sau i se pot aplica chiar două-trei pălmuțe de încurajare.
După ce a învățat perfect comanda ,,șezi!”, cînd vedem că
manifestă intenția de a ne urma.
Vom repeta exercițiul de mai multe ori, depărtîndu-ne de
cîine cu fața spre el, pentru ca la orice încercare de a se
ridica, să-l putem opri cu comanda ,,nu!”.
Pentru eliberarea din poziție, la început, se recomandă
revenirea lîngă ei, mîngîierea și luatul în lesă.
După însușirea fermă a exercițiului, cînd așteaptă corect
și suportă să plecăm mai departe urmărîndu-ne doar din
ochi, de-abia atunci îl vom elibera, chemîndu-l la noi
de la distanță.

2. Comanda ,,culcat!”.
Poziția reglementară este cea cu picioarele din spate sub
cîine, stomacul atingînd solul, picioarele din față întinse
înainte și botul între ele.
Pentru a-l învăța se pornește din poziția șezînd, apăsînd-i
greabănul și trăgînd încet de picioarele din față înainte și
repetînd cuvintele ,,culcat!” sau ,,down”.
Eventual, poate fi așezat direct de către noi, culcîndu-l pe
burtă cu picioarele din față frumos așezate și botul întins
între ele, repetîndu-i mereu comanda și în final recomnsîndu-l.
Însoțind comanda ,,culcat!” de ridicare mîinii, cu timpul
cîinele se obișnuiește să le asocieze.
Vom putea astfel și de la distanță, fără a pronunța comanda,
ci doar ridicînd brațul drept în sus să-l facem să execute manevra.
Eliberarea din poziție se va permite numai la comanda ,,aici!”.
Exercițiul se va executa din ce în ce de la mai mare distanța,
interzicînd în aceleași timp prin comanda ,,nue voie!” să se
ridice și să vină spre noi, lucru care este de fapt în intenția cîinelui.
Între poziția ,,culcat” a unui cîine de vînătoare și cea a unui cîine
de pază este o mare deosebire.
Cîinele de pază, prin definiție, trebuie să fie oricînd gata de
a ataca un dușman.
Lui nu-i convine poziție complet întins la sol deoarece este o
dovadă de supunere.
La cîinii de pază, poziția corectă este asemănătoare poziției
Sfinxului.
În afara acestor noțiuni absolut necesar educația de bază,
cîinele mai poate fi deprins cu o serie de acțiuni pentru
eventualul dresaj specializat, folositoare în viața cotidiană
sau pur și simplu avînd un caracter de agrement.

Educația de Bază Partea A-III-A

EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-III-A


1. Comanda ,,șezi!”.
2. COMANDA ,,culcat!”


1. Comanda ,,șezi!”.
Însușirea corectă a comenzi ,,șezi!” este esențială în
întreaga muncă de instruire a cîinelui.
Fiind o poziție de bază, adesea necesară, trebuie bine
răsplătită de cîine și executată promt.
Pentru însușire se pornește din poziția în picioare,
alături de instructor și la comanda ,,șezi!”, cu o mînă
tragem ușor de lesă în sus, iar cu cealaltă mînă i se
apasă cîinelui șezutul în jos, în jona cozii.
În clipa cînd s-a așezat va fi lăudat, ușor mîngîiat pe
spate sau i se pot aplica chiar două-trei pălmuțe de încurajare.
După ce a învățat perfect comanda ,,șezi!”, cînd vedem că
manifestă intenția de a ne urma.
Vom repeta exercițiul de mai multe ori, depărtîndu-ne de
cîine cu fața spre el, pentru ca la orice încercare de a se
ridica, să-l putem opri cu comanda ,,nu!”.
Pentru eliberarea din poziție, la început, se recomandă
revenirea lîngă ei, mîngîierea și luatul în lesă.
După însușirea fermă a exercițiului, cînd așteaptă corect
și suportă să plecăm mai departe urmărîndu-ne doar din
ochi, de-abia atunci îl vom elibera, chemîndu-l la noi
de la distanță.

2. Comanda ,,culcat!”.
Poziția reglementară este cea cu picioarele din spate sub
cîine, stomacul atingînd solul, picioarele din față întinse
înainte și botul între ele.
Pentru a-l învăța se pornește din poziția șezînd, apăsînd-i
greabănul și trăgînd încet de picioarele din față înainte și
repetînd cuvintele ,,culcat!” sau ,,down”.
Eventual, poate fi așezat direct de către noi, culcîndu-l pe
burtă cu picioarele din față frumos așezate și botul întins
între ele, repetîndu-i mereu comanda și în final recomnsîndu-l.
Însoțind comanda ,,culcat!” de ridicare mîinii, cu timpul
cîinele se obișnuiește să le asocieze.
Vom putea astfel și de la distanță, fără a pronunța comanda,
ci doar ridicînd brațul drept în sus să-l facem să execute manevra.
Eliberarea din poziție se va permite numai la comanda ,,aici!”.
Exercițiul se va executa din ce în ce de la mai mare distanța,
interzicînd în aceleași timp prin comanda ,,nue voie!” să se
ridice și să vină spre noi, lucru care este de fapt în intenția cîinelui.
Între poziția ,,culcat” a unui cîine de vînătoare și cea a unui cîine
de pază este o mare deosebire.
Cîinele de pază, prin definiție, trebuie să fie oricînd gata de
a ataca un dușman.
Lui nu-i convine poziție complet întins la sol deoarece este o
dovadă de supunere.
La cîinii de pază, poziția corectă este asemănătoare poziției
Sfinxului.
În afara acestor noțiuni absolut necesar educația de bază,
cîinele mai poate fi deprins cu o serie de acțiuni pentru
eventualul dresaj specializat, folositoare în viața cotidiană
sau pur și simplu avînd un caracter de agrement.

Educația de Bază Partea a-II-a

EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-II-A


1.Mersul liber.
2.Venirea la chemare.


1. Mersul liber.
După ce mersul cu lesa a fost temeinic însușit, inclusiv
ocolirile, pe nesimțite, în timp ce merge la picior, vom
elibera cîinele din lesă.
Pentru aceasta sînt foarte potrivite carabinierele tip
clește care permit o detașare ușoară.
Cîinele își va continua drumul, cuminte, lîngă noi.
În clipa în care va deroba, îl vom readuce la picior
lovind energic pulpa noastră cu palma și pronunțînd
comanda ,,la picior”.
Dacă revine îl felicităm și îl mîngîiem ușor.
Dacă însă nu ascultă, îl legăm din nou și continuăm
mersul în lesă.
După 20-30 metri se repetă exercițiul și la nevoie iarăși,
pînă la fixarea lui definitivă.
Cînd cîinele este liber trebuie urmărit cu atenție.
Astfel putem interveni la timp pentru a nu-l lăsa să
mănînce de pe jos, să se tăvălească în locuri mirositoare
sau să traverseze brusc străzi cu circulația intensă.

2. Venirea la chemare.
Una dintre comenzile cele mai importante de la care nu
este permisă nici o abatere sau șovăială din partea cîinelui
este ,,vino aici!”
A-l striga pe nume sau a-l fluiera într-un anumit fel poate
însemna același lucru.
Cîinele trebuie să se supună imediat acestei porunci.
De ea poate depinde uneori chiar viața lui sau a stăpînului.
Instruirea decurge în felul următor: cîinele este lăsat să
se miște liber în văzul nostru.
La un moment dat este strigat pe nume.
Cînd devine atent și ne privește, i se comandă ,,aici!” și,
în același timp i se face și un gest cu mîna ( brațul stîng
este ridicat și brusc lăsat în jos ).
Concomitent începem să ne îndepărtăm în direcția contrară,
schițînd chiar o scurtă alergare.
Instinctiv, din atașament, cîinele o va porni spre noi.
Repetăm mersul gestul și comanda ,,aici!” pînă ce cîinele
ajunge lîngă noi.
Îl aducem din lesă în stînga noastră, la picior, în picior, în
poziție de așteptare șezînd.
În același timp, îl felicităm și îl recompensăm.
Repetăm de cîteva ori exercițiul pînă ce cîinele va asocia
comenzile de reflexul de apropierea la care este solicitat
să răspundă.
Exercițiul se poate executa și cu ajutorul unei lese lungi
de 10 - 15 metri pe care o lăsăm liberă, iar mai apoi,
concomitent cu comanda și cu gestul cu mîna, o smucim
și spre noi.
După cîte secunde, reluăm exercițiul.
Conștient că nu se poate altfel, în curînd el va veni fără
să mai trebuiască să-l tragem.
A doua ședință poate avea loc chiar nelegat.
Cu bucurie cîinele va efectua această muncă știind că
va fi felicitat și va primi o recompensă.
Dacă refuză să ascultă, se va relua exercițiul cu el legat.
Nu chemați niciodată cîinele aflat la distanță prin
comanda ,,vino aici!” și apoi să-l bateți pentru a-l
pedepsi pentru ceva, fiindcă este de așteptat ca pe viitor
să nu mai răspundă prompt la chemare.

Educația de Bază Partea a-II-a

EDUCAȚIA DE BAZĂ PARTEA A-II-A


1.Mersul liber.
2.Venirea la chemare.


1. Mersul liber.
După ce mersul cu lesa a fost temeinic însușit, inclusiv
ocolirile, pe nesimțite, în timp ce merge la picior, vom
elibera cîinele din lesă.
Pentru aceasta sînt foarte potrivite carabinierele tip
clește care permit o detașare ușoară.
Cîinele își va continua drumul, cuminte, lîngă noi.
În clipa în care va deroba, îl vom readuce la picior
lovind energic pulpa noastră cu palma și pronunțînd
comanda ,,la picior”.
Dacă revine îl felicităm și îl mîngîiem ușor.
Dacă însă nu ascultă, îl legăm din nou și continuăm
mersul în lesă.
După 20-30 metri se repetă exercițiul și la nevoie iarăși,
pînă la fixarea lui definitivă.
Cînd cîinele este liber trebuie urmărit cu atenție.
Astfel putem interveni la timp pentru a nu-l lăsa să
mănînce de pe jos, să se tăvălească în locuri mirositoare
sau să traverseze brusc străzi cu circulația intensă.

2. Venirea la chemare.
Una dintre comenzile cele mai importante de la care nu
este permisă nici o abatere sau șovăială din partea cîinelui
este ,,vino aici!”
A-l striga pe nume sau a-l fluiera într-un anumit fel poate
însemna același lucru.
Cîinele trebuie să se supună imediat acestei porunci.
De ea poate depinde uneori chiar viața lui sau a stăpînului.
Instruirea decurge în felul următor: cîinele este lăsat să
se miște liber în văzul nostru.
La un moment dat este strigat pe nume.
Cînd devine atent și ne privește, i se comandă ,,aici!” și,
în același timp i se face și un gest cu mîna ( brațul stîng
este ridicat și brusc lăsat în jos ).
Concomitent începem să ne îndepărtăm în direcția contrară,
schițînd chiar o scurtă alergare.
Instinctiv, din atașament, cîinele o va porni spre noi.
Repetăm mersul gestul și comanda ,,aici!” pînă ce cîinele
ajunge lîngă noi.
Îl aducem din lesă în stînga noastră, la picior, în picior, în
poziție de așteptare șezînd.
În același timp, îl felicităm și îl recompensăm.
Repetăm de cîteva ori exercițiul pînă ce cîinele va asocia
comenzile de reflexul de apropierea la care este solicitat
să răspundă.
Exercițiul se poate executa și cu ajutorul unei lese lungi
de 10 - 15 metri pe care o lăsăm liberă, iar mai apoi,
concomitent cu comanda și cu gestul cu mîna, o smucim
și spre noi.
După cîte secunde, reluăm exercițiul.
Conștient că nu se poate altfel, în curînd el va veni fără
să mai trebuiască să-l tragem.
A doua ședință poate avea loc chiar nelegat.
Cu bucurie cîinele va efectua această muncă știind că
va fi felicitat și va primi o recompensă.
Dacă refuză să ascultă, se va relua exercițiul cu el legat.
Nu chemați niciodată cîinele aflat la distanță prin
comanda ,,vino aici!” și apoi să-l bateți pentru a-l
pedepsi pentru ceva, fiindcă este de așteptat ca pe viitor
să nu mai răspundă prompt la chemare.