www.Zapaciti.ro

MEMBRELE ANTERIOARE ȘI POSTERIOARE ALE CÎINELUI Membrele anterioare cuprind omoplatul, umărul oblic plasat, brațul, cotul, antebrațul, genunchiul bine conturat, fluierul piciorului și laba. Membrele posterioare cuprind pulpa ce are în partea de sus șoldul, apoi gamba, jaretul ( înclinația genunchiului ), fluierului piciorului și labele. Diversele atribuite standard ale acestor elemente: Membre ( ca întreg ): drepte, puțin îndoite, cu mușchi bine sau slab dezvoltați. Pulpa ( coapsa ): lungă, scurtă, puternică, joasă, ridicată, musculoasă sau nu. Labe: compacte, mici, ovale rotunde, dure, închise, deschise, ,,labă de pisică”, ,,labă de iepure”. Labele membrelor anterior au cinci degete. Ele trebuie să fie bine dezvoltate, să se așeze bine pe sol, să nu fie prea înguse sau prea scurte, dar nici lungi și lăbărțate. Labele din spate au patru degete; un al cincilea deget, atrofiat, denumit pinten, poate fi întîlnit doar la unele rase. Adesea el este amputat cînd cîi...

TRUNCHIUL CÎINELUI Începe de la linia superioară a gîtului, continuîndu-se cu greabănul mai mult sau mai puțin reliefat și se împarte în trei părți principale: piept, abdomen și bazin. Sub greabăn este pozat omoplatul și mai jos articulația umărului. Tipuri de spate și abdomen. Spre spate sînt flancurile pieptului formate din regiunea coastelor. Regiunea superioară a trunchiului ( regiunea dorsală ) sau ceea ce se înțelege prin spate, poate fi apreciată din mai multe puncte de vedere. Caracteristicile spatelui pot fi exprimate astfel: drept, de cap, îndoit ( deșelat ), solid, moale, îngust, lat, lung, scurt, mai mult sau mai puțin musculos. Abdomenul se întinde de la arcurile coastelor pînă la intrarea în bazin. El se poate prezenta înclina, abrupt, lung, scurt, lat, îngust, căzut sau în exces. În continuarea spatelui sînt plasate șalele cîinelui ce se continuă cu crupa. Dedesubtul acestora sînt șoldurile. Aprecierea critică a acestor elemente se f...

EXTERIORUL CÎINELUI Capul. Cunoașterea părților componente ,,exteriorului” canin permite diferențierea unei rase de alta și stabilirea, în funcție de aceasta, a standardului rasei respective. Frumusețea unui cîine este în funcție directă de morfologia lui. Aici se face apel la noțiuni de lungime, înălțime, de volum și de profil, de formă a capului, a urechilor, ochi și blană, coada, poziția membrelor etc. ( V. planșa I ). În cele ce urmează vom face o scurtă trecere în revistă a principalelor regiuni ale morfologiei canine, așa cum figurează în general în standarde. Din punctul de vedere al formei exterioare, corpul cîinelui se împarte în următoarele trei părți principale: cap, trunchi și membre. Gîtul și coada țin de zona anterioară și respectiv posterioară a trunchiului. Capul. Aprecierii capului i se dă cea mai mare atenție, nu numai în armonie cu ansamblu corpului, ci și pentru că include cele mai importante organe. Mărimea și armonia capului, raportate l...

MIȘCAREA ȘI LĂTRATUL CÎINELUI După cele cîteva cunoștințe anatomice și biologice privind organismul canin, vom spune cîteva vorbe și despre două dintre manifestările mai semnificative ale cîinelui: mișcarea și lătratul. În permanentă încordare și atenție față de impulsurile mediului înconjurător, cîinele veghează, semnalează și acționează de cîte ori este nevoie. Osatura, musculatura și nervii lui lucrează în cea mai mare armonie. Vorbind despre mișcarea cîinelui și anume despre mersul lui, ne referim la modul în care succed mișcările membrelor, la forța de propulsare și la felul în care trunchiul și coloana vertebrală intervin. Cel mai lent mers este cel așa-zis ,,la pas”, lungimea acestuia fiind evident legată de cea a membrelor, dar și de anatomia lor. Cîinele care merge la pas se sprijină pe sol în trei puncte. El este, alături de pisică, singurul mamifer domestic care se poate trage înapoi cu ușurință.. Trapul este un mers rapid, pe care cîinele îl poate...

ÎNVELIȘUL LA CÎINE Corpul cîinelui este acoperit cu piele ce îndeplinește rolul de protejare a organismului împotriva factorilor externi și de menținere a temperaturii constante în limitele normale. Este compusă din epidermă ( stratul protector exterior ), derma ce creează rezistența și elasticitatea pielii și stratul subcutanat ( hipoderma ) ce leagă pielea de corpul cîinelui, asigurînd mobilitatea mișcărilor animalului. În piele se găsesc glandele sebacee ce secretă grăsimea necesară ungerii epidermei și părul precum și - în număr extrem de redus - glandele sudorifice. Pielea cîinelui este acoperită de blană ce face obiectul variațiilor atît de numeroase și de importante în cadrul raselor canine. Există rase cu păr scurt, mijlociu sau lung, sau rase cu blană dublă, ce are la bază un puf și scurt. De asemenea, funcție de calitatea părului, deosebim păr aspru, sîrmos sau mătăsos și păr lins, ondulat sau creț. Coloritul este de asemenea diferit; avem de-a face ...