www.Zapaciti.ro

FORMAȚIUNILE ANEXE ALE PIELII - GLANDELE PIELII Glandele pielii își elimină produșii de secreție la suprafața epidermului și îndeplinesc funcții fiziologice importante. După structura anatomică, aceste glande sînt de două feluri : acinoase și tubulare. După felul secerției se deosebesc : glande holocrine ( sebacee ) și glande sudoripare ( ecrine și apocrine ). Glandele sebacee sînt anexate unor foliculi piloși, fiind situate mai superficial decît glandele sudoripare. Sînt glande de tip acinos - holocrin, aceasta însemnînd că produsul lor de secreție - sebumul - este pus în libertate prin distrugerea celulelor în care este înmagazinat. Sebumul este evacuat în foliculul pilos printr-un canal foarte scurt - conductul sebaceu. Glandele sebacee sînt mai dezvoltate și mai numeroase în anumite regiuni ca: frunte, șanțul nazo-genian, bărbie, partea superioară a trunchiului ( mai ales zonele presternală și între omoplați ) și în regiunea genitală. În regiunile lipsite ...

HISTOLOGIA PIELII Pielea se compune din trei straturi: epidermul, dermul și hipodermul. Epidermul, care constituie stratul periferic al pielii, este un epiteliu stratificat. Celulele epidermului sînt dispuse în șase rînduri suprapuse, după cum urmează: Pielea și structura ei - stratul bazal sau germinativ este stratul cel mai profund, format dintr-un singur rînd de celule cilindrice, dispuse paralel ( ,,în palisadă” ) și așezate pe membrana bazală, care le desparte de derm. Aceste celule au fost denumite keratinocite și au rolul de reînnoire continuă a celulelor epiteliale din straturile de deasupra. Tot în stratul bazal se mai găsesc și melanocitele, celule care au capacitatea de a forma pigmentul melanic ( melanina ) care dă culoarea pielii; Transformarea celulelor epidermice - stratul filametos, spinos sau mucos al lui Malpighi este un strat format de fapt din 6 - 12 rînduri de celule poligonale, care provin din celulele ...

 DATE PRIVIND ASPECTUL MORFOLOGIC AL PIELII Pielea este un organ conjunctivo-epitelial care îmbracă corpul în întregime, cu excepția orificiilor naturale ( nas, gură, uretră, vagin, anus ) unde rolul de înveliș este preluat de submucoase și mucoase. Pielea nu este un simplu înveliș al corpului, ci este un organ cu o activitate vitală ca și a inimii, ficatului sau a altor organe. Pielea este cel mai mare organ al corpului și are următoarele caracteristici: - suprafața pentru talia mijlocie a unui adult este de cca 1,5 - 3 m pătrați, iar la nou-noscut cca 0,25 m pătrat; - greutatea pielii reprezintă aproximativ 6% din greutatea totală a corpului. Astfel, la un om adult cu o greutate de 70 kg, pielea cîntărește peste 4 kg; - grosimea variază ( între 0,5 - 4 mm ) după regiuni, vîrstă și sex. Astfel, la nivelul palmelor și al plantelor, pielea este foarte groasă ( 2 -3 mm ), iar la pleoape, pe prepuț și pe fața internă a coapselor este subțire ( 0,7 - 1 mm ). ...

NU TOATE PERSOANELE AU ACELAȘI TIP DE PIELE Există nenumărate tipuri de piele care diferă între ele. Pentru determinarea naturii tenului este necesar un diagnostic cosmetic deoarece numai în felul acesta putem realiza o îngrijire rațională și eficientă. În acest scop avem nevoie de o lupă sau de o foiță de hîrtie pe care o aplicăm pe față și apoi o privim în zare, existența petelor de grăsime indicîndu-ne o piele grasă. Examenul pielii cu lupa și diagnosticul pielii cu foița de hîrtie O indicație privind natura tenului o putem obține și cu ajutorul unui creion ( dermatograf ), dacă cu partea neascuțită vom trage cîteva linii pe piele, apăsînd ușor. În cazul cînd traseul se înroșește, avem de-a face cu un ten sensibil; înroșirea deasupra liniei indică un ten gras iar dacă se observă o adîncitură, este vorba despre o piele uscată; tenul normal nu prezintă nici o reacție. Diagnosticul pielii cu creionul Menționăm că pentru dete...

EVOLUȚIA TEHNICII ȘI COSMETOLOGIA Pînă s-a ajuns la substanțele cosmetice de astăzi, la folosirea științifică a ceea ce natura pune la dispoziție omului, omenirea a străbătut un drum lung. Din anul 1600 și pînă aproape de 1800, știința cosmetică a fost răspîndită între diferite grupuri; alchimiști, bărbieri, coafori, cameriste și chiar doamne nobile. În țara noastră, prepararea produselor cosmetice era mai ales o artă casnică, sau cel mult de domeniul artizanatului, practicată în laboratoare individuale, pînă aproape de ultimul pătrar al veacului al XIX-lea. La avîntul industriei cosmetice a contribuit enorm chimia. Industria noastră produce astăzi o gamă vastă de preparate cosmetice și produse de parfumerie, fabricate după metodele cele mai avansate, calitatea produselor fiind controlată și garantată de către laboratoarele de specialitate ale statului.