Cum Vom Proceda

CUM VOM PROCEDA


Baia de aer - spre mirarea unora - se face la umbră,
pregătindu-ne astfel pentru baia de soare.
Se începe prin aerisirea camerei, temperatura cea
mai indicată fiind cea de 20 - 23 grade.
Această baie se practică descoperind corpul parțial
sau total, purtînd o îmbrăcăminte cît mai sumbră
și nu la întîmplare, cum se face adesea, ci în funcție
de temperatura aerului și de condițiile atmosferice.
Treptat, baia de aer începută la 23 grade se va efectua
la o temperatură din ce în ce mai scăzută, ajungînd a
avea în cameră temperatura de afară, referindu-ne la
anotimpurile mai reci.
În cazul în care nu suportă baia de aer și apar frisoanele,
vom încerca de îndată să executăm mișcări energice și
dacă totuși frisoanele persistă, vom întrerupe procedura.
Ca durată, se va începe cu o ședință de 10 - 15 minute,
treptat și pe măsură adaptării vom trece la mai multe
ședințe zilnice.
Dormitul, în funcție de anotimp, se va face pe cît
posibil cu fereastra deschisă, iar exercițiile de gimnastică
se vor efectua dimineața cu ferestrele larg deschise.
Nu trebuie însă confundată călirea cu ajutorul aerului
cu acea ,,cură de aer rece” indicată ca tratament medical
în anumite maladii, care se efectuează în anumite condiții
și comportă indicații medicale speciale, după cum nu trebuie
confundată călirea cu ajutorul aerului, cu baia de soare,
pe care o facem la plajă.
Călirea cu ajutorul aerului se poate efectua în multiple
locuri, mai obișnuite fiind baia de aer la munte și baia
de aer sub acțiunea aerului marin ( talazoterapia ).

Cum Vom Proceda

CUM VOM PROCEDA


Baia de aer - spre mirarea unora - se face la umbră,
pregătindu-ne astfel pentru baia de soare.
Se începe prin aerisirea camerei, temperatura cea
mai indicată fiind cea de 20 - 23 grade.
Această baie se practică descoperind corpul parțial
sau total, purtînd o îmbrăcăminte cît mai sumbră
și nu la întîmplare, cum se face adesea, ci în funcție
de temperatura aerului și de condițiile atmosferice.
Treptat, baia de aer începută la 23 grade se va efectua
la o temperatură din ce în ce mai scăzută, ajungînd a
avea în cameră temperatura de afară, referindu-ne la
anotimpurile mai reci.
În cazul în care nu suportă baia de aer și apar frisoanele,
vom încerca de îndată să executăm mișcări energice și
dacă totuși frisoanele persistă, vom întrerupe procedura.
Ca durată, se va începe cu o ședință de 10 - 15 minute,
treptat și pe măsură adaptării vom trece la mai multe
ședințe zilnice.
Dormitul, în funcție de anotimp, se va face pe cît
posibil cu fereastra deschisă, iar exercițiile de gimnastică
se vor efectua dimineața cu ferestrele larg deschise.
Nu trebuie însă confundată călirea cu ajutorul aerului
cu acea ,,cură de aer rece” indicată ca tratament medical
în anumite maladii, care se efectuează în anumite condiții
și comportă indicații medicale speciale, după cum nu trebuie
confundată călirea cu ajutorul aerului, cu baia de soare,
pe care o facem la plajă.
Călirea cu ajutorul aerului se poate efectua în multiple
locuri, mai obișnuite fiind baia de aer la munte și baia
de aer sub acțiunea aerului marin ( talazoterapia ).

Ce Cîine ne Alegem și Cum îl Vom Numi Partea 2

CE CÎINE NE ALEGEM ȘI CUM ÎL VOM NUMI


Partea 2


Alte Criterii de Alegere

Alegerea cățeilor poate fi determinată și de modul
în care aceștia reacționează la testări.
Iată cîteva mai revelatoare și ușor de realizat.

a) La 3 săptămîni, scuturînd o legătură de chei sau un
clopoțel în fața unui pui, apreciați pe cel ce manifestă
mai multă curiozitate și, mai ales, curaj, încercînd
să se apropie de obiectul zgomotos.
Aceștia sînt desigur mai isteți.
Acest procedeu este util și pentru a verifica dacă puiul
nu este cumva surd.

b) La 3-4 săptămîni, cînd încep să circule, sînt îndeptați
2-3 metri de lada lor și lăsați să reajungă la ea singuri.
Preferați pe cei ce manifestă o rapidă orientare în
încercarea de a reveni la ,,bază”

c) La 5-6 săptămîni, o altă metodă de a determina dintr-un
grup de pui pe cel mai curajos și bine dotat fizic este
procedeul testării durerii și anume: se ciupește ușor
pielea sensibilă dintre două degete ale unui picior din
față, pentru a provoca o senzație de durere.
Se va observa reacția de autoapărare a puilor, o mai
îndelungă chelălăială a celor mai slabi și o rapidă reacomodare
a celor ce acceptă o mîngîiere și sînt dispuși să uite suferința.

d) La 6 săptămîni, li se aruncă înainte o mănușă veche
sau o pungă mică de piele și se urmărește interesul pe care
puii îl manifestă pentru obiect.
Cei ce vor începe curînd să o scuture, să tragă de ea sau să
se joace cu ea sînt mai dotați.

e) La 6 săptămîni, pot fi întărîtați cu o cîrpă sau împinși
ușor cu palma; cei ce se vor apăra încerca să atace vor
fi de preferat celor limfatici.
La această probă de curaj, unii vor începe să mîrîie, vor
mușca, vor trage mai mult sau mai puțin energic de cîrpă.
Interesul lor va putea fi clasat în felul următor: reacție nulă,
reacție slabă ( interes trecător, de-abia trage de cîrpă ),
reacție medie ( mușcă din cîrpă și o scutură ), reacție
excelentă ( cățelul mușcă, scutură cîrpa, mîrîie și este greu
convins să renunțe la ea ).

f) La aceeași vîrstă, ținuți de coadă în jos, vom putea observa
cum cei mai isteți vor opune rezistență, încercînd să ne muște,
se vor zbate energic ca să scape și să se elibereze.

g) La 6-8 săptămîni se poate testa spiritul de observație
în felul următor: se va plasa în mediul cunoscut - după
ce în prealabil puii au fost îndepărtați - o măturică înfiptă
într-o lădiță cu nisip sau o găleată etc.
Vom readuce apoi cîte un pui și vom observa timpul scurs
pînă ce va îndrăzni să se apropie și să miroasă obiectul.

h) La 7-8 săptămîni putem deja testa capacitatea de orientare
și implicit inteligența.
Vom proceda astfel: îi plasăm unul cîte unul pe o ladă nu
prea înaltă, de cca 60-70 cm ( pentru a evita eventualele
accidente sau loviri la cădere ) și vom urmări cît de repede
se vor descurca și vor face încercări ca să coboare.
Vom remarca cum unii vor fi pur și simplu paralizați de
frică și trebuie dați jos.
Testul se poate apoi complica, sprijinînd o scîndură lată
de una din laturile lăzii vom observa cît de repede vor înțelege
că pe acolo se coboară mai ușor.

i) La 8-12 săptămîni se poate controla îndemînarea la
mers și siguranța pasului, determinîndu-l, legat cu lesa,
să circule pe o scîndură îngustă pusă la mică înălțime sau
suindu-l pe o margine de gard sau zid de o înălțime potrivită.
Deși aceste teste sînt utile și ne pot ghida în alegerea
noastră, nu trebuie să le absolutizăm, cunoscut fiind faptul
că deseori un exemplar drăgălaș dar mărunțel și pricăjit
poate ajunge cel mai valoros cîine dacă este crescut și
îngrijit corespunzător.

Partea a-1- înapoi

Partea a-3-a înainte

Ce Cîine ne Alegem și Cum îl Vom Numi Partea 2

CE CÎINE NE ALEGEM ȘI CUM ÎL VOM NUMI


Partea 2


Alte Criterii de Alegere

Alegerea cățeilor poate fi determinată și de modul
în care aceștia reacționează la testări.
Iată cîteva mai revelatoare și ușor de realizat.

a) La 3 săptămîni, scuturînd o legătură de chei sau un
clopoțel în fața unui pui, apreciați pe cel ce manifestă
mai multă curiozitate și, mai ales, curaj, încercînd
să se apropie de obiectul zgomotos.
Aceștia sînt desigur mai isteți.
Acest procedeu este util și pentru a verifica dacă puiul
nu este cumva surd.

b) La 3-4 săptămîni, cînd încep să circule, sînt îndeptați
2-3 metri de lada lor și lăsați să reajungă la ea singuri.
Preferați pe cei ce manifestă o rapidă orientare în
încercarea de a reveni la ,,bază”

c) La 5-6 săptămîni, o altă metodă de a determina dintr-un
grup de pui pe cel mai curajos și bine dotat fizic este
procedeul testării durerii și anume: se ciupește ușor
pielea sensibilă dintre două degete ale unui picior din
față, pentru a provoca o senzație de durere.
Se va observa reacția de autoapărare a puilor, o mai
îndelungă chelălăială a celor mai slabi și o rapidă reacomodare
a celor ce acceptă o mîngîiere și sînt dispuși să uite suferința.

d) La 6 săptămîni, li se aruncă înainte o mănușă veche
sau o pungă mică de piele și se urmărește interesul pe care
puii îl manifestă pentru obiect.
Cei ce vor începe curînd să o scuture, să tragă de ea sau să
se joace cu ea sînt mai dotați.

e) La 6 săptămîni, pot fi întărîtați cu o cîrpă sau împinși
ușor cu palma; cei ce se vor apăra încerca să atace vor
fi de preferat celor limfatici.
La această probă de curaj, unii vor începe să mîrîie, vor
mușca, vor trage mai mult sau mai puțin energic de cîrpă.
Interesul lor va putea fi clasat în felul următor: reacție nulă,
reacție slabă ( interes trecător, de-abia trage de cîrpă ),
reacție medie ( mușcă din cîrpă și o scutură ), reacție
excelentă ( cățelul mușcă, scutură cîrpa, mîrîie și este greu
convins să renunțe la ea ).

f) La aceeași vîrstă, ținuți de coadă în jos, vom putea observa
cum cei mai isteți vor opune rezistență, încercînd să ne muște,
se vor zbate energic ca să scape și să se elibereze.

g) La 6-8 săptămîni se poate testa spiritul de observație
în felul următor: se va plasa în mediul cunoscut - după
ce în prealabil puii au fost îndepărtați - o măturică înfiptă
într-o lădiță cu nisip sau o găleată etc.
Vom readuce apoi cîte un pui și vom observa timpul scurs
pînă ce va îndrăzni să se apropie și să miroasă obiectul.

h) La 7-8 săptămîni putem deja testa capacitatea de orientare
și implicit inteligența.
Vom proceda astfel: îi plasăm unul cîte unul pe o ladă nu
prea înaltă, de cca 60-70 cm ( pentru a evita eventualele
accidente sau loviri la cădere ) și vom urmări cît de repede
se vor descurca și vor face încercări ca să coboare.
Vom remarca cum unii vor fi pur și simplu paralizați de
frică și trebuie dați jos.
Testul se poate apoi complica, sprijinînd o scîndură lată
de una din laturile lăzii vom observa cît de repede vor înțelege
că pe acolo se coboară mai ușor.

i) La 8-12 săptămîni se poate controla îndemînarea la
mers și siguranța pasului, determinîndu-l, legat cu lesa,
să circule pe o scîndură îngustă pusă la mică înălțime sau
suindu-l pe o margine de gard sau zid de o înălțime potrivită.
Deși aceste teste sînt utile și ne pot ghida în alegerea
noastră, nu trebuie să le absolutizăm, cunoscut fiind faptul
că deseori un exemplar drăgălaș dar mărunțel și pricăjit
poate ajunge cel mai valoros cîine dacă este crescut și
îngrijit corespunzător.

Partea a-1- înapoi

Partea a-3-a înainte

Frumusețea Într-o zi Festivă

FRUMUSEȚEA ÎNTR-O ZI FESTIVĂ


Există situații cînd dorim mai mult ca de obicei să
avem o ținută impecabilă, o față strălucitoare, un
aspect care să emane prospețime și tinerețe, în
special la o petrecere în familie, de revelion sau în
diferite alte împrejurări.
Dacă cunoaștem dinainte evenimentul la care dorim
să participăm vom proceda în felul urmotor :
- Cu cel puțin o săptămînă înainte efectuăm o
curățire în profunzime a obrazului.
Aceasta constă într-o demachiere atentă urmată de o
baie cu aburi, eventual cu îndepărtarea punctelor negre
și aplicarea unei măști adecvate.
Oferim în acest fel tenului o perioadă de destindere
deoarece la majoritatea persoanelor rezultatele tratamentului
cosmetic se observă abia după 3 - 4 zile.
O curățire în profunzime se recomandă să fie realizată
într-un cabinet cosmetic.
- Dacă obrazul prezintă și alte aspecte neplăcute, cum sînt
coșurile, cuperoza, porii dilatați, se va urmări în mod special
amelioararea acestor afecțiuni.
- Dacă pielea este excesiv de uscată, sau seboreică se vor
aplica tratamente cosmetice, după fiecare caz în parte, cîteva
zile la rînd, pentru restabilirea echilibrului acesteia.
Acest lucru se poate realiza prin hrănirea pieleii cu creme care
conțin substanțe biologice active ( vitamine, aminoacizi, fito-
hormoni etc.).
- O atenție deosebită se va acorda ochilor, care, din cauza oboselii,
pot fi iritați sau prezintă cearcăne și pungi.
- În fiecare seară, la culcare, se vor aplica tampoane de vată
îmbibate cu infuzie de albăstrele, tei sau mușețel.
- Pentru a nu exista o disproporție izbitoare între pielea
gîtului, decolteului și obrazului se impune ca toate îngrijirile
feței să fie aplicate și acestor regiuni.
În special se vor efectua masaje cu creme hrănitoare.
- Părul completează și el reușita ținutei, de aceea, dacă
obișnuiam să ne vopsim sau dorim să facem o ondulație permanentă
trebuie să ne hotărîm din timp, părul aranjăndu-se astfel
mai frumos.
Dacă părul este uscat și friabil, îi vom face, înainte de a-l
spăla, o baie de ulei, care îi va da luciu și suplețe.
- Nu vor fi neglijate nici mîinile.
După fiecare spălat vor fi unse cu o cremă specială pentru
mîini sau cu un amestec de glicerină și apă.
Putem dormi cu mînuși, pentru a permite cremei să
pătrundă cît mai bine în piele.
- Pentru a înmuia pielea îngroșată și aspră de la coate, vom
freca ușor această zonă cu piatră ponce și o vom unge după
fiecare baie cu o cremă de zi pe bază de stearați.
- În cazul cînd picioarele sînt acoperite cu păr în exces, se
recomandă ca acesta să fie depilat din timp, prin unul din
procentele indicate la capitolul respectiv.
- Dacă ținem la siluetă, iar aceasta lasă de dorit, putem
printr-un regim sever și practicînd exerciții de gimnastică
să pierdem din greutate chiar într-o săptămînă.
- În toată această perioadă vom căuta să respectăm orele
de odihnă, mai ales dacă facem parte din categoria acelor
persoane care prezintă cearcăne, pungi sub ochi etc.
Dacă sîntem luate prin surprindere și sîntem obosite,
prost coafate, vom insista asupra corectivelor care trebuie
aduse feței, dar nu vom neglija nici îngrijirea părului,
igiena generală a corpului, a mîinilor, a unghiilor, toate
acestea fiind necesare pentru ca ținuta noastră să fie
impecabilă și să emane prospețime și bună dispoziție.
Vom reuși să atingem acest scop dacă ne vom rezerva
măcar o oră și în acest timp vom face abstracție de
toate preocupările zilei.
Dacă sîntem ordonate și vom avea la îndemînă toate
produsele de care avem nevoie : demachiant, loțiune
tonică, cremă adecvată tenului, deodorant, tampoane
de vată, pastă sau lac de unghii, bigudiuri, fond de ten,
pudră, ruj etc., vom proceda astfel :
- se începe prin demachierea obrazului, apoi ștergerea
cu o loțiune tonică ;
- se unge fața cu cremă hrănitoare, executînd cîteva
mișcări ușoare de masaj pentru a facilita pătrunderea
ei în piele ;
- unghiile vor fi curățate bine lăcuite, ținînd seama de
culoarea rochiei și a rujului de buze ;
- părul îl vom pune pe bigudiuri și vom pulveriza peste
el un lac fixativ ;
- se perie dinții cu puțin bicarbonat de sodiu pentru a le da
strălucire ( dar nu trebuie să abuzăm de acest procedeu ) ;
- un duș cu apă călduță înviorează organismul.
Se va pulveriza apoi la subsuori un deodorant ;
- se aplică pe obraz masca adecvată ;
- ne întindem pe pat într-o stare de perfectă relaxare,
aplicăm pe ochi tampoane de vată îmbibate într-o
infuzie de albăstrele sau mușețel și rămînem astfel 10-15
minute ( dacă avem picioarele foarte obosite le ungem
cu o cremă camforată ) ;
- se scoate masca cu o bucată de tifon înmuiată în apă
călduță și se efectuează o pulverizare cu o loțiune tonică ;
- se aplică din nou crema hrănitoare ( ten uscat ) și de zi
( ten gras ) ;
- se scot bigudiurile și se perie ușor părul ;
- putem începe machiajul care va beneficia de o piele
odihnită, după care ne îmbrăcăm și ne parfumăm discret.

Frumusețea Într-o zi Festivă

FRUMUSEȚEA ÎNTR-O ZI FESTIVĂ


Există situații cînd dorim mai mult ca de obicei să
avem o ținută impecabilă, o față strălucitoare, un
aspect care să emane prospețime și tinerețe, în
special la o petrecere în familie, de revelion sau în
diferite alte împrejurări.
Dacă cunoaștem dinainte evenimentul la care dorim
să participăm vom proceda în felul urmotor :
- Cu cel puțin o săptămînă înainte efectuăm o
curățire în profunzime a obrazului.
Aceasta constă într-o demachiere atentă urmată de o
baie cu aburi, eventual cu îndepărtarea punctelor negre
și aplicarea unei măști adecvate.
Oferim în acest fel tenului o perioadă de destindere
deoarece la majoritatea persoanelor rezultatele tratamentului
cosmetic se observă abia după 3 - 4 zile.
O curățire în profunzime se recomandă să fie realizată
într-un cabinet cosmetic.
- Dacă obrazul prezintă și alte aspecte neplăcute, cum sînt
coșurile, cuperoza, porii dilatați, se va urmări în mod special
amelioararea acestor afecțiuni.
- Dacă pielea este excesiv de uscată, sau seboreică se vor
aplica tratamente cosmetice, după fiecare caz în parte, cîteva
zile la rînd, pentru restabilirea echilibrului acesteia.
Acest lucru se poate realiza prin hrănirea pieleii cu creme care
conțin substanțe biologice active ( vitamine, aminoacizi, fito-
hormoni etc.).
- O atenție deosebită se va acorda ochilor, care, din cauza oboselii,
pot fi iritați sau prezintă cearcăne și pungi.
- În fiecare seară, la culcare, se vor aplica tampoane de vată
îmbibate cu infuzie de albăstrele, tei sau mușețel.
- Pentru a nu exista o disproporție izbitoare între pielea
gîtului, decolteului și obrazului se impune ca toate îngrijirile
feței să fie aplicate și acestor regiuni.
În special se vor efectua masaje cu creme hrănitoare.
- Părul completează și el reușita ținutei, de aceea, dacă
obișnuiam să ne vopsim sau dorim să facem o ondulație permanentă
trebuie să ne hotărîm din timp, părul aranjăndu-se astfel
mai frumos.
Dacă părul este uscat și friabil, îi vom face, înainte de a-l
spăla, o baie de ulei, care îi va da luciu și suplețe.
- Nu vor fi neglijate nici mîinile.
După fiecare spălat vor fi unse cu o cremă specială pentru
mîini sau cu un amestec de glicerină și apă.
Putem dormi cu mînuși, pentru a permite cremei să
pătrundă cît mai bine în piele.
- Pentru a înmuia pielea îngroșată și aspră de la coate, vom
freca ușor această zonă cu piatră ponce și o vom unge după
fiecare baie cu o cremă de zi pe bază de stearați.
- În cazul cînd picioarele sînt acoperite cu păr în exces, se
recomandă ca acesta să fie depilat din timp, prin unul din
procentele indicate la capitolul respectiv.
- Dacă ținem la siluetă, iar aceasta lasă de dorit, putem
printr-un regim sever și practicînd exerciții de gimnastică
să pierdem din greutate chiar într-o săptămînă.
- În toată această perioadă vom căuta să respectăm orele
de odihnă, mai ales dacă facem parte din categoria acelor
persoane care prezintă cearcăne, pungi sub ochi etc.
Dacă sîntem luate prin surprindere și sîntem obosite,
prost coafate, vom insista asupra corectivelor care trebuie
aduse feței, dar nu vom neglija nici îngrijirea părului,
igiena generală a corpului, a mîinilor, a unghiilor, toate
acestea fiind necesare pentru ca ținuta noastră să fie
impecabilă și să emane prospețime și bună dispoziție.
Vom reuși să atingem acest scop dacă ne vom rezerva
măcar o oră și în acest timp vom face abstracție de
toate preocupările zilei.
Dacă sîntem ordonate și vom avea la îndemînă toate
produsele de care avem nevoie : demachiant, loțiune
tonică, cremă adecvată tenului, deodorant, tampoane
de vată, pastă sau lac de unghii, bigudiuri, fond de ten,
pudră, ruj etc., vom proceda astfel :
- se începe prin demachierea obrazului, apoi ștergerea
cu o loțiune tonică ;
- se unge fața cu cremă hrănitoare, executînd cîteva
mișcări ușoare de masaj pentru a facilita pătrunderea
ei în piele ;
- unghiile vor fi curățate bine lăcuite, ținînd seama de
culoarea rochiei și a rujului de buze ;
- părul îl vom pune pe bigudiuri și vom pulveriza peste
el un lac fixativ ;
- se perie dinții cu puțin bicarbonat de sodiu pentru a le da
strălucire ( dar nu trebuie să abuzăm de acest procedeu ) ;
- un duș cu apă călduță înviorează organismul.
Se va pulveriza apoi la subsuori un deodorant ;
- se aplică pe obraz masca adecvată ;
- ne întindem pe pat într-o stare de perfectă relaxare,
aplicăm pe ochi tampoane de vată îmbibate într-o
infuzie de albăstrele sau mușețel și rămînem astfel 10-15
minute ( dacă avem picioarele foarte obosite le ungem
cu o cremă camforată ) ;
- se scoate masca cu o bucată de tifon înmuiată în apă
călduță și se efectuează o pulverizare cu o loțiune tonică ;
- se aplică din nou crema hrănitoare ( ten uscat ) și de zi
( ten gras ) ;
- se scot bigudiurile și se perie ușor părul ;
- putem începe machiajul care va beneficia de o piele
odihnită, după care ne îmbrăcăm și ne parfumăm discret.

Călirea Organismului Prin Aeroterapie

CĂLIREA ORGANISMULUI PRIN AEROTERAPIE


Ne plimbăm în aerul curat, ne ducem poate activitatea
de zi cu zi în cîmp deschis, dar ceea ce poate nu știm
este faptul că în aer liber putem face băi de aer, care
să ducă la o călire sistematică a organismului.
Baia de aer este bine să fie efectuată într-un spațiu cît
mai întins, mai liber, într-un mediu cît mai curat.
Dacă nu avem această posibilitate sau nu sîntem antrenați
pentru baia de aer în loc deschis, o putem efectua în cameră,
cu respectarea anumitor reguli, ținînd seama de faptul
că eficiența acestor băi depinde de următorii factori:
temperatură, umiditate, vînt, puritatea aerului, factori
care influențează procesele de respirație, de circulație
sanguină și secreția de sudoare.
În raport cu temperatura la care sînt efectuate băile
de aer se disting :
băi de aer rece între 0 - 14 grade
băi de aer răcoroase între 15 - 20 grade
băi de aer potrivite între 21 - 23 grade
băi de aer cald între 23 - 30 grade
băi de aer fierbinte peste 40 grade
În perioada de adaptare și pentru persoanele prezentînd
o debilitate fizică se recomandă băile răcoroase.
Baia de aer este influențată de umiditate, după cum
aceasta este mai crescută sau mai scăzută.
Experiența a dovedit că omul suportă mai ușor variațiile
de temperatură, în condițiile aerului uscat, deoarece
în aer umed și căldură excesivă procesul normal de
evaporare a transpirației este mult diminuat.
În ceea ce privește existența umidității mult crescută ca
și a temperaturii scăzute, organismul se va resimți,
o pierdere prea rapidă a căldurii corpului fiind suportată
mai greu.
Concluzia este deci că eficiența băii de aer este asigurată
în condițiile unei temperaturi ridicate și a aerului uscat.
În ceea ce privește influența vîntului, acțiunea sa reconfortantă
este resimțită în condițiile unui vînt moderat rece ; cu cît
el devine mai puternic, transpirația se evaporă mai repede
provocînd o răcire bruscă a corpului.
Baia de aer poate fi începută și în camera de locuit, dar bine
aerisită ( o cameră cu aer închis nu este propice călirii
organismului cu ajutorul aerului ), a se putea inhala cît mai
mult oxigen.

Cum Vom Proceda

Baia de Aer la Munte

Bronzarea și Băile de Mare

Opinia Specialiștilor Asupra Timpului de Expunere la Soare

Machiajul pe Timpul Verii

Tenul și Soarele

Vitaminele și Bronzarea

Călirea Organismului Prin Aeroterapie

CĂLIREA ORGANISMULUI PRIN AEROTERAPIE


Ne plimbăm în aerul curat, ne ducem poate activitatea
de zi cu zi în cîmp deschis, dar ceea ce poate nu știm
este faptul că în aer liber putem face băi de aer, care
să ducă la o călire sistematică a organismului.
Baia de aer este bine să fie efectuată într-un spațiu cît
mai întins, mai liber, într-un mediu cît mai curat.
Dacă nu avem această posibilitate sau nu sîntem antrenați
pentru baia de aer în loc deschis, o putem efectua în cameră,
cu respectarea anumitor reguli, ținînd seama de faptul
că eficiența acestor băi depinde de următorii factori:
temperatură, umiditate, vînt, puritatea aerului, factori
care influențează procesele de respirație, de circulație
sanguină și secreția de sudoare.
În raport cu temperatura la care sînt efectuate băile
de aer se disting :
băi de aer rece între 0 - 14 grade
băi de aer răcoroase între 15 - 20 grade
băi de aer potrivite între 21 - 23 grade
băi de aer cald între 23 - 30 grade
băi de aer fierbinte peste 40 grade
În perioada de adaptare și pentru persoanele prezentînd
o debilitate fizică se recomandă băile răcoroase.
Baia de aer este influențată de umiditate, după cum
aceasta este mai crescută sau mai scăzută.
Experiența a dovedit că omul suportă mai ușor variațiile
de temperatură, în condițiile aerului uscat, deoarece
în aer umed și căldură excesivă procesul normal de
evaporare a transpirației este mult diminuat.
În ceea ce privește existența umidității mult crescută ca
și a temperaturii scăzute, organismul se va resimți,
o pierdere prea rapidă a căldurii corpului fiind suportată
mai greu.
Concluzia este deci că eficiența băii de aer este asigurată
în condițiile unei temperaturi ridicate și a aerului uscat.
În ceea ce privește influența vîntului, acțiunea sa reconfortantă
este resimțită în condițiile unui vînt moderat rece ; cu cît
el devine mai puternic, transpirația se evaporă mai repede
provocînd o răcire bruscă a corpului.
Baia de aer poate fi începută și în camera de locuit, dar bine
aerisită ( o cameră cu aer închis nu este propice călirii
organismului cu ajutorul aerului ), a se putea inhala cît mai
mult oxigen.

Cum Vom Proceda

Baia de Aer la Munte

Bronzarea și Băile de Mare

Opinia Specialiștilor Asupra Timpului de Expunere la Soare

Machiajul pe Timpul Verii

Tenul și Soarele

Vitaminele și Bronzarea

Locuința Cîinelui Nostru Partea 2

LOCUINȚA CÎINELUI NOSTRU

Partea a-2-a

Adaptarea în noul cămin.



Cînd puiul este adus în noul cămin, fiind brusc
izolat de mediul cunoscut în care a fost crescut
pînă atunci, de mama și de frații săi, va fi nefericit.
Brusca sa izolare de haită, în mijlocul căreia instictele
lui ancestrale îl făceau să se simtă în siguranță, îi
vor creea un sentiment de nesiguranță pe care nou
lui stăpîn are îndatorirea să-l atenueze.
El nu trebuie lăsat complet singur sau legat imediat,
deoarece va începe sa plîngă.
Stăpînul său va căuta prin mîngîiere și gesturi
liniștitoare precum și printr-o îngrijire potrivită să
înlocuiască această lipsă, creîndu-i condiții pentru
o acomodare cît mai rapidă cu noul mediu.
Puiul va fi adus la noul cămin de preferință dimineața,
devreme.
În felul acesta va avea timp să se adapteze noilor
condiții de viață, în decursul zilei, înainte de culcare.
El trebuie obișnuit din prima zi cu noua locuință, drept
care îl vom plimba prin toate încăperile, prin curte, prin
dependințe, și-l vom lăsa să-și manifeste în voie, fără
opreliște, curiozitatea.
Nu este bine ca în primele zile să fie răsfățat de membrii
familiei, înainte ca viitorul lui stăpîn să fi reușit să-și
împună blînda lui autoritate.
Cîinele tînăr se învață foarte repede cu noul stăpîn, cu
condiția să i se dea ocazia să fie mereu în preajma lui.
Ideal este ca, cel puțin la început, stăpînul lui să fie cel
care îi dă de mîncare, îl plimbă, îl îngrijește, îl mîngîie
și îl pedepsește.
Mai ales în primele zile este recomandabil ca o singură
persoană să se ocupe de educația cîinelui, de regulă
stăpînul său.
,,Prea multe moașe strică” este un proverb care rămîne
valabil și aici.
Cîinele este dator să recunoască în unul din membrii
familiei pe conducător.
Acestuia îi va da ascultare, la fel cum animalele sălbatice
dau ascultare conducătorului haitei.
Implicit pe ceilalți membri îi va recunoaște ca fiind de
un rang inferior, eventual ca făcînd parte din haită.
Cu unii din ei se va juca cu mare plăcere dar în schimb
ascultarea va arăta în primul rînd stăpînului.
Evident că rolu de conducător este bine să și-l asume în
familie cel care dă dovadă de mai multă fermitate.
Pentru a tranversa mai ușor perioada de acomodare cu
noul mediu în care se simte străin și neliniștit, e bine
să-i aducem una din fostele lui jucării sau cîrpe care,
prin mirosul bine cunoscut, îl va face să suporte mai bine
înstrăinarea.
Treptat, cîinele va fi obișnuit cu mirosul stăpînului său.
Pentru aceasta este suficient ca un obiect vechi de îmbrăcăminte
să i se dea pentru joacă și să i se lase în culcușul lui.
La cățeii tineri, perioada de adaptare se confundă cu
perioada de educație propriu-zisă.
La cîinii maturi, readaptarea cu un nou stăpîn este mai dificilă.
Experiența a demonstrat însă că în general dacă el este
bine îngrijit și hrănit, tratat cu prietenie și omenie, se
adaptează destul de repede.
Nu își va uita însă niciodată primul stăpîn și îl va recunoaște
întotdeauna cînd se vor întîlni.
Există riscul, atunci cînd un cîine provine de la un alt stăpîn,
cu care era obișnuit, ca el să încerce să-și regăsească
vechiul lui cămin și să fugă de la noua locuință.
Așa că, în astfel de cazuri, în primele săptămîni, pînă
ce nu v-a accepta complet, trebuie supravegheat cu atenție
și să nu i se ofere ocazia să fugă.
Cățelul mic dați-i în prima zi, înainte de culcare, să bea
puțin lapte cald, ca să adoarmă repede.
Faceți în așa fel încît să nu se simtă abandonat, cocoloșindu-l
un pic și protejîndu-l așa cum ar face mama lui.
Dacă începe să scîncească, veți proceda la prima lecție
de educație, pronunțînd de cîte ori este nevoie, destul de
autoritar,  ,,liniște!”
Unii proprietari obișnuiesc să folosească trucuri vechi
menite să le adoarmă neîncrederea și sentimentul de
singurătate.
Stratagema constă în strecurarea în așternut a unei
sticle de apă caldă, care să sugere corpul mamei și un ceas
deșteptător care, prin bătăile sale ( nu foarte tari ) să sugere
bătăile de inimă ale fraților săi.
Dar aceste păcăleli nu sînt absolut deloc obligatorii și nu
le recomandăm decît dacă puiul este prea recalcitrant și
încercați o soluție extremă de calmare.
Destul de repede, după ce s-a terminat perioada de adaptare
și cîinele își cunoaște bine locuința, veți remarca cum el
asimilează spațiul în care trăiește cu fosta zonă de vînătoare
a haitei și cum apără și supraveghează acest sector, fie el
o cameră, un apartament, o grădină sau un parc.
Aici intruși nu sunt bine văzuți și nu pot pătrunde fără
a fi semnalați.


Partea a-1-a

Locuința Cîinelui Nostru Partea 2

LOCUINȚA CÎINELUI NOSTRU

Partea a-2-a

Adaptarea în noul cămin.



Cînd puiul este adus în noul cămin, fiind brusc
izolat de mediul cunoscut în care a fost crescut
pînă atunci, de mama și de frații săi, va fi nefericit.
Brusca sa izolare de haită, în mijlocul căreia instictele
lui ancestrale îl făceau să se simtă în siguranță, îi
vor creea un sentiment de nesiguranță pe care nou
lui stăpîn are îndatorirea să-l atenueze.
El nu trebuie lăsat complet singur sau legat imediat,
deoarece va începe sa plîngă.
Stăpînul său va căuta prin mîngîiere și gesturi
liniștitoare precum și printr-o îngrijire potrivită să
înlocuiască această lipsă, creîndu-i condiții pentru
o acomodare cît mai rapidă cu noul mediu.
Puiul va fi adus la noul cămin de preferință dimineața,
devreme.
În felul acesta va avea timp să se adapteze noilor
condiții de viață, în decursul zilei, înainte de culcare.
El trebuie obișnuit din prima zi cu noua locuință, drept
care îl vom plimba prin toate încăperile, prin curte, prin
dependințe, și-l vom lăsa să-și manifeste în voie, fără
opreliște, curiozitatea.
Nu este bine ca în primele zile să fie răsfățat de membrii
familiei, înainte ca viitorul lui stăpîn să fi reușit să-și
împună blînda lui autoritate.
Cîinele tînăr se învață foarte repede cu noul stăpîn, cu
condiția să i se dea ocazia să fie mereu în preajma lui.
Ideal este ca, cel puțin la început, stăpînul lui să fie cel
care îi dă de mîncare, îl plimbă, îl îngrijește, îl mîngîie
și îl pedepsește.
Mai ales în primele zile este recomandabil ca o singură
persoană să se ocupe de educația cîinelui, de regulă
stăpînul său.
,,Prea multe moașe strică” este un proverb care rămîne
valabil și aici.
Cîinele este dator să recunoască în unul din membrii
familiei pe conducător.
Acestuia îi va da ascultare, la fel cum animalele sălbatice
dau ascultare conducătorului haitei.
Implicit pe ceilalți membri îi va recunoaște ca fiind de
un rang inferior, eventual ca făcînd parte din haită.
Cu unii din ei se va juca cu mare plăcere dar în schimb
ascultarea va arăta în primul rînd stăpînului.
Evident că rolu de conducător este bine să și-l asume în
familie cel care dă dovadă de mai multă fermitate.
Pentru a tranversa mai ușor perioada de acomodare cu
noul mediu în care se simte străin și neliniștit, e bine
să-i aducem una din fostele lui jucării sau cîrpe care,
prin mirosul bine cunoscut, îl va face să suporte mai bine
înstrăinarea.
Treptat, cîinele va fi obișnuit cu mirosul stăpînului său.
Pentru aceasta este suficient ca un obiect vechi de îmbrăcăminte
să i se dea pentru joacă și să i se lase în culcușul lui.
La cățeii tineri, perioada de adaptare se confundă cu
perioada de educație propriu-zisă.
La cîinii maturi, readaptarea cu un nou stăpîn este mai dificilă.
Experiența a demonstrat însă că în general dacă el este
bine îngrijit și hrănit, tratat cu prietenie și omenie, se
adaptează destul de repede.
Nu își va uita însă niciodată primul stăpîn și îl va recunoaște
întotdeauna cînd se vor întîlni.
Există riscul, atunci cînd un cîine provine de la un alt stăpîn,
cu care era obișnuit, ca el să încerce să-și regăsească
vechiul lui cămin și să fugă de la noua locuință.
Așa că, în astfel de cazuri, în primele săptămîni, pînă
ce nu v-a accepta complet, trebuie supravegheat cu atenție
și să nu i se ofere ocazia să fugă.
Cățelul mic dați-i în prima zi, înainte de culcare, să bea
puțin lapte cald, ca să adoarmă repede.
Faceți în așa fel încît să nu se simtă abandonat, cocoloșindu-l
un pic și protejîndu-l așa cum ar face mama lui.
Dacă începe să scîncească, veți proceda la prima lecție
de educație, pronunțînd de cîte ori este nevoie, destul de
autoritar,  ,,liniște!”
Unii proprietari obișnuiesc să folosească trucuri vechi
menite să le adoarmă neîncrederea și sentimentul de
singurătate.
Stratagema constă în strecurarea în așternut a unei
sticle de apă caldă, care să sugere corpul mamei și un ceas
deșteptător care, prin bătăile sale ( nu foarte tari ) să sugere
bătăile de inimă ale fraților săi.
Dar aceste păcăleli nu sînt absolut deloc obligatorii și nu
le recomandăm decît dacă puiul este prea recalcitrant și
încercați o soluție extremă de calmare.
Destul de repede, după ce s-a terminat perioada de adaptare
și cîinele își cunoaște bine locuința, veți remarca cum el
asimilează spațiul în care trăiește cu fosta zonă de vînătoare
a haitei și cum apără și supraveghează acest sector, fie el
o cameră, un apartament, o grădină sau un parc.
Aici intruși nu sunt bine văzuți și nu pot pătrunde fără
a fi semnalați.


Partea a-1-a

Alăptarea, Îngrijirea și Creșterea Puilor

ALĂPTAREA, ÎNGRIJIREA ȘI CREȘTEREA PUILOR



În ceea ce privește alăptarea nou-născuților este desigur
preferabilă cea naturală.
Laptele matern, bogat în anticorpi, conferă imunitate
micilor căței în primele zile de naștere.
Un pui nou-născut suge la fiecare două ore.
După ce s-a hrănit suficient, cel mai adesea adoarme
din nou.
Într-o săptămînă de la naștere, cățeii își dublează volumul.
Alăptarea se face sub supraveghere, pe cei mai slabi
plasîndu-i la mamelele mai abundente, iar pe cei mai
dezvoltați la celelalte.
În timpul perioadei de alăptare trebuie efectuată o
supraveghere atentă atît asupra mamei ( stare generală,
necesități, alimentație, vigoare ), cît și asupra puilor
( creștere, vioiciune, vigoare ).
Mamelele sînt susceptibile de a se infecta și este necesar
ca în perioada alăptării să fie îngrijite cu atenție.
Pentru igiena sfîrcurilor cu care alăptează se recomandă
spălarea cu apă călduță.
La femelele care au părul lung ( Cocker, Setter, Puli, Komondor,
Afgan etc. ), recomandă îndepărtarea lui din jurul
mamelelor, prin tundere, pentru a facilita alăptarea.
Alăptarea, de regulă, se întinde pe o durată de 6 - 8 săptămîni,
dar în vreme ce pînă la 4 săptămîni puii trebuie lăsați
să sugă de cîte ori simt nevoia, mai apoi, trebuie începută
acțiunea de înțărcarea, cînd nu li se va mai permite să
sugă decît la ore fixe.
Un alt meniu de înțărcare începe cu puțină carne crudă,
pasată, oferită într-un vas, de patru ori pe zi, crescînd
treptat cantitatea.
După 5 - 6 zile se trece la carne tocată, iar apoi tăiată
în mici bucățele și însoțită de 1/3 paste făinoase și 1/3
legume fierte și zdrobite ( tot de patru ori pe zi ).
În momentul în care acest mod de alimentația a fost
bine acceptat ( cam pe la 6 - 8 săptămîni ) se poate
stopa complet alăptarea.
Creșterea puilor alături de mamă poate continua și după
înțărcare, deoarece aceasta este perioada cînd ea le dă
prima educație.
Pentru a nu da naștere la conflicte între mamă și puii
ce încearcă să mănînce din vasul ei, este de dorit ca în primul
rînd ei să i se asigure suficientă mîncare.
La naștere cățeii sînt surzi și orbi.
Văzul și auzul încep să funcționeze din zilele 10 - 14, dar
puii nu reacționează la zgomote decît la 20 de zile de
la naștere.
Puii încep să umble de cum împlinesc două săptămîni,
dar abia cînd au împlinit o lună manifestă ,,curajul” de a
se îndepărta cîțiva pași de culcuș.
Înainte de a fi împlinit cel puțin 4 - 5 luni, puilor nu este
recomandabil să li se facă baie cu săpun sau șampon.
Dacă totuși se murdăresc, vom proceda la curățirile
locale cu o cîrpă înmuiată în apă.
După masă, puiului trebuie să i se asigure o perioadă
de odihnă de cca două ore, fără de care nu se va
dezvolta armonios.
Nu va fi suficient de rezistent și va deveni nervos,
ceea ce, cu timpul, poate să-l transforme într-un
cîine rău sau cu temperament irascibil.

Rețete pentru cîini și care sînt cantitățile zilnice de mîncare

Din ce se compune meniul cîinelui


                                            Click pe imagine pentru a o mări

Călendar de nașteri ( pentru o perioadă medie de gestație de 62 de zile și cu datele de referință din 5 în 5 zile

Alăptarea, Îngrijirea și Creșterea Puilor

ALĂPTAREA, ÎNGRIJIREA ȘI CREȘTEREA PUILOR



În ceea ce privește alăptarea nou-născuților este desigur
preferabilă cea naturală.
Laptele matern, bogat în anticorpi, conferă imunitate
micilor căței în primele zile de naștere.
Un pui nou-născut suge la fiecare două ore.
După ce s-a hrănit suficient, cel mai adesea adoarme
din nou.
Într-o săptămînă de la naștere, cățeii își dublează volumul.
Alăptarea se face sub supraveghere, pe cei mai slabi
plasîndu-i la mamelele mai abundente, iar pe cei mai
dezvoltați la celelalte.
În timpul perioadei de alăptare trebuie efectuată o
supraveghere atentă atît asupra mamei ( stare generală,
necesități, alimentație, vigoare ), cît și asupra puilor
( creștere, vioiciune, vigoare ).
Mamelele sînt susceptibile de a se infecta și este necesar
ca în perioada alăptării să fie îngrijite cu atenție.
Pentru igiena sfîrcurilor cu care alăptează se recomandă
spălarea cu apă călduță.
La femelele care au părul lung ( Cocker, Setter, Puli, Komondor,
Afgan etc. ), recomandă îndepărtarea lui din jurul
mamelelor, prin tundere, pentru a facilita alăptarea.
Alăptarea, de regulă, se întinde pe o durată de 6 - 8 săptămîni,
dar în vreme ce pînă la 4 săptămîni puii trebuie lăsați
să sugă de cîte ori simt nevoia, mai apoi, trebuie începută
acțiunea de înțărcarea, cînd nu li se va mai permite să
sugă decît la ore fixe.
Un alt meniu de înțărcare începe cu puțină carne crudă,
pasată, oferită într-un vas, de patru ori pe zi, crescînd
treptat cantitatea.
După 5 - 6 zile se trece la carne tocată, iar apoi tăiată
în mici bucățele și însoțită de 1/3 paste făinoase și 1/3
legume fierte și zdrobite ( tot de patru ori pe zi ).
În momentul în care acest mod de alimentația a fost
bine acceptat ( cam pe la 6 - 8 săptămîni ) se poate
stopa complet alăptarea.
Creșterea puilor alături de mamă poate continua și după
înțărcare, deoarece aceasta este perioada cînd ea le dă
prima educație.
Pentru a nu da naștere la conflicte între mamă și puii
ce încearcă să mănînce din vasul ei, este de dorit ca în primul
rînd ei să i se asigure suficientă mîncare.
La naștere cățeii sînt surzi și orbi.
Văzul și auzul încep să funcționeze din zilele 10 - 14, dar
puii nu reacționează la zgomote decît la 20 de zile de
la naștere.
Puii încep să umble de cum împlinesc două săptămîni,
dar abia cînd au împlinit o lună manifestă ,,curajul” de a
se îndepărta cîțiva pași de culcuș.
Înainte de a fi împlinit cel puțin 4 - 5 luni, puilor nu este
recomandabil să li se facă baie cu săpun sau șampon.
Dacă totuși se murdăresc, vom proceda la curățirile
locale cu o cîrpă înmuiată în apă.
După masă, puiului trebuie să i se asigure o perioadă
de odihnă de cca două ore, fără de care nu se va
dezvolta armonios.
Nu va fi suficient de rezistent și va deveni nervos,
ceea ce, cu timpul, poate să-l transforme într-un
cîine rău sau cu temperament irascibil.

Rețete pentru cîini și care sînt cantitățile zilnice de mîncare

Din ce se compune meniul cîinelui


                                            Click pe imagine pentru a o mări

Călendar de nașteri ( pentru o perioadă medie de gestație de 62 de zile și cu datele de referință din 5 în 5 zile

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 4

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 4

Îngrijirea Anumitor Organe și Zone Corporale


Ochii au nevoie zilnică de spălare pentru eliminarea
secrețiilor mucoasei, a prafului și a diverselor
impurități.
Pentru această operație este nevoie de puțină vată
sau cîrpă moale, curată și apă călduță sau ceai de
mușețel.
În mod curent, această operațiune se face dimineața.
Dacă ochii lăcrimează, se spală de 2 - 3 ori pe zi
cu ceai de mușețel călduț sau într-o soluție de acid
boric 2%în apă.
În caz de persistență sau de recidivă se va încerca
folosirea a 2 - 3 picături de Colir de 2 ori pe zi și,
desigur solicitarea unui consult medical.

Urechile necesită îngrijiri speciale, mai ales cele
lungi, cu care literalmente mătură pe jos unele rase.
Ele trebuie întreținute deosebit de atent, scuturate
de praf, spălate sau șterse cu o cîrpă muiată în apă
după fiecare plimbare.
Foarte frecvente sînt cazurile de îmbolnăviri cauza
de lipsa de îngrijire a urechilor.
Punctul cel mai sensibil al Cockerului, de exemplu,
căruia i se acordă o îngrijire și o supraveghere minuțioasă,
rămîn urechile.
Nu amînați niciodată pe a doua zi inspecția urechilor
cîinelui, iar săptămînal procedați la toaleta lor completă.
Curățarea se efectuează cu ajutorul unor mici bețișoare
înfășurate în vată, cu care se șterg și tot înspre afară
părțile interioare ale urechii.
În cazul formării de dopuri, vata se va muia în ulei de
parafină, peroxid sau un alt ulei volatil de calitate.
Evitații soluții pe bază de eter sau spirt, ele sînt
contraindicate fiind iritante și dureroase.
Îngrijirea urechilor este o operație delicată care, dacă
nu este săvîrșită cu competență și deosebită grijă,
poate produce înfundarea canalului auditiv.
La cîinii cu un pavilion al urechii larg deschis și cu
urechi scurte, tip Boxer, o cîrpă subțire muiată
într-un ulei volatil și stoarsă este cel mai bun mijloc
de curățire.
În orice caz, trebuie evitat ca în urechi să pîtrundă
apă, murdării sau corpuri străine.
Supravegheați-i cu atenție, sub acest aspect mai
ales, deoarece tăvălindu-se prin iarbă, cîinii pot culege
cu urechea corpuri străine care riscă să provoace
infecții ce conduc uneori la perforarea timpanului.
Dacă îl vedeți că își scutură des capul și încearcă să
ajungă cu laba la urechi, sau se freacă cu urechea
de covor în mod repetat, este foarte posibil să avem
de-a face cu semnele infecții la ureche.
În cazul în care în urechea cîinelui au pătruns obiecte
străine, în special redutabilul pir, inamicul numărul 1
al speciilor cu urechi lungi și păr, este bine să apelați
imediat la medicul veterinar care, cu ajutorul otoscopului
și al pensetei, va putea îndepărta sursa cea mai
periculoasă a otitelor, adesea neglijate și tranformate
în boală cronică.
Înfecțiile la ureche sînt destul de dificile la tratament și
este mai bine să le luați din pripă.
Basseții, Cockerii și alți cîini cu urechi lungi va trebui de
asemenea să fie feriți de murdărire în castronul cu mîncare.
Pentru aceasta, îi veți obișnui de mici să mînînce cu
urechile prinse pe spate cu un elastic, ciorap de mătase ori
cu zgarda sau chiar ținute de dv. cu mîna.
În urechi se poate aduna și păr mort.
Cu o pensetă pot fi ușor degajate firele acestea, ce pot
înfunda canalul auditiv și facilita infecții.
Urechile Canichilor sînt foarte foarte păroase.
Ele vor fi din timp în timp epilate, de preferință de
către specialistul ce se ocupă cu tunsoarea lui.

Dantura canina nu necesită o îngrijire specială
și permanentă.
Pentru ca ea să se dezvolte corespunzător trebuie
asigurat prin oase calciu necesar.
Morcovul crud, pîinea uscată și cîte un os de ros ajută
la curățarea și întreținerea dinților.
Cu vîrsta însă, începînd de pe la 4 ani, încep să
apară fenomene de îngălbenire a danturii și depuneri
de tartru ( piatră ) pe dinți.
Pentru a se evita acest fenomen vom freca ușor
dinții cu o periuță moale sau cu o bucată de tifon
înmuiată în zeamă de lămîie sau în bicarbonat de
sodiu umezit.
Lunar se efectuează un examen mai aprofundat al
danturii.
În cazuri mai avansate de tartru, desigur că trebuie
să apelăm la un specialist pentru a proceda la îndepărtarea
depunerilor prin procedee mecanice.
Dacă neglijam această operațiune, se poate întîmpla ca
gingia să se inflameze, să fie atacași dinții, să se producă
infecții și chiar pierderea dinților.
Uneori putem observa în mod constant un miros neplăcur
al gurii; în acest caz vom verifica dacă s-a declanșat o
infecție ce solicită intervenția imediată a medicului veterinar.
La cîinii bătrîni, în astfel de cazuri, se procedează la extracții.
Uneori între dinții cîinelui se prind bucăți de lemn ( dacă a ros
un băț ) sau chiar oase.
Veți remarca cum încearcă să le îndepărteze cu laba sau
frecîndu-și botul pe jos.
Deschideți-i imediat gura și ajutați-l, îndepărtînd obiectul străin.

Unghiile cîinelui se mențin la o lungime normală șu
se tocesc singure ( fără a-l jena ) dacă acesta face suficientă
mișcare pe jos.
Astfel, de 3 - 4 ori pe an, le vine și lor rîndul la control
și la scurtare dacă este cazul, cu atenția cuvenită însă
spre a nu provoca răniri și sîngerări.
Întrucît vasele de sînge ajung pînă aici, dacă ați provocat
o sîngerare, o puteți opri cu un creion de piatră acră.
Dacă unghiile sînt prea uscate și se desfac, este bine
să le muiați în ulei de parafină înainte de îngrijire.
Uneori și pile poate fi folosită cu succes.
La rasele cu pielea ridată puternic, de exemplu Bulldog
sau Pekinez, este necesar ca săptămînal, cu ajutorul
unui tampon cu vată îmbibat cu ceai de mușețel,
să se procedeze la curățarea atentă a zonelor respective.

Baia cîinelui

Îngrijirea Cîinelui Iarna

Îngrijirea, Igiena și Toaleta Cîinelui Partea 4

ÎNGRIJIREA, IGIENA ȘI TOALETA CÎINELUI

Partea 4

Îngrijirea Anumitor Organe și Zone Corporale


Ochii au nevoie zilnică de spălare pentru eliminarea
secrețiilor mucoasei, a prafului și a diverselor
impurități.
Pentru această operație este nevoie de puțină vată
sau cîrpă moale, curată și apă călduță sau ceai de
mușețel.
În mod curent, această operațiune se face dimineața.
Dacă ochii lăcrimează, se spală de 2 - 3 ori pe zi
cu ceai de mușețel călduț sau într-o soluție de acid
boric 2%în apă.
În caz de persistență sau de recidivă se va încerca
folosirea a 2 - 3 picături de Colir de 2 ori pe zi și,
desigur solicitarea unui consult medical.

Urechile necesită îngrijiri speciale, mai ales cele
lungi, cu care literalmente mătură pe jos unele rase.
Ele trebuie întreținute deosebit de atent, scuturate
de praf, spălate sau șterse cu o cîrpă muiată în apă
după fiecare plimbare.
Foarte frecvente sînt cazurile de îmbolnăviri cauza
de lipsa de îngrijire a urechilor.
Punctul cel mai sensibil al Cockerului, de exemplu,
căruia i se acordă o îngrijire și o supraveghere minuțioasă,
rămîn urechile.
Nu amînați niciodată pe a doua zi inspecția urechilor
cîinelui, iar săptămînal procedați la toaleta lor completă.
Curățarea se efectuează cu ajutorul unor mici bețișoare
înfășurate în vată, cu care se șterg și tot înspre afară
părțile interioare ale urechii.
În cazul formării de dopuri, vata se va muia în ulei de
parafină, peroxid sau un alt ulei volatil de calitate.
Evitații soluții pe bază de eter sau spirt, ele sînt
contraindicate fiind iritante și dureroase.
Îngrijirea urechilor este o operație delicată care, dacă
nu este săvîrșită cu competență și deosebită grijă,
poate produce înfundarea canalului auditiv.
La cîinii cu un pavilion al urechii larg deschis și cu
urechi scurte, tip Boxer, o cîrpă subțire muiată
într-un ulei volatil și stoarsă este cel mai bun mijloc
de curățire.
În orice caz, trebuie evitat ca în urechi să pîtrundă
apă, murdării sau corpuri străine.
Supravegheați-i cu atenție, sub acest aspect mai
ales, deoarece tăvălindu-se prin iarbă, cîinii pot culege
cu urechea corpuri străine care riscă să provoace
infecții ce conduc uneori la perforarea timpanului.
Dacă îl vedeți că își scutură des capul și încearcă să
ajungă cu laba la urechi, sau se freacă cu urechea
de covor în mod repetat, este foarte posibil să avem
de-a face cu semnele infecții la ureche.
În cazul în care în urechea cîinelui au pătruns obiecte
străine, în special redutabilul pir, inamicul numărul 1
al speciilor cu urechi lungi și păr, este bine să apelați
imediat la medicul veterinar care, cu ajutorul otoscopului
și al pensetei, va putea îndepărta sursa cea mai
periculoasă a otitelor, adesea neglijate și tranformate
în boală cronică.
Înfecțiile la ureche sînt destul de dificile la tratament și
este mai bine să le luați din pripă.
Basseții, Cockerii și alți cîini cu urechi lungi va trebui de
asemenea să fie feriți de murdărire în castronul cu mîncare.
Pentru aceasta, îi veți obișnui de mici să mînînce cu
urechile prinse pe spate cu un elastic, ciorap de mătase ori
cu zgarda sau chiar ținute de dv. cu mîna.
În urechi se poate aduna și păr mort.
Cu o pensetă pot fi ușor degajate firele acestea, ce pot
înfunda canalul auditiv și facilita infecții.
Urechile Canichilor sînt foarte foarte păroase.
Ele vor fi din timp în timp epilate, de preferință de
către specialistul ce se ocupă cu tunsoarea lui.

Dantura canina nu necesită o îngrijire specială
și permanentă.
Pentru ca ea să se dezvolte corespunzător trebuie
asigurat prin oase calciu necesar.
Morcovul crud, pîinea uscată și cîte un os de ros ajută
la curățarea și întreținerea dinților.
Cu vîrsta însă, începînd de pe la 4 ani, încep să
apară fenomene de îngălbenire a danturii și depuneri
de tartru ( piatră ) pe dinți.
Pentru a se evita acest fenomen vom freca ușor
dinții cu o periuță moale sau cu o bucată de tifon
înmuiată în zeamă de lămîie sau în bicarbonat de
sodiu umezit.
Lunar se efectuează un examen mai aprofundat al
danturii.
În cazuri mai avansate de tartru, desigur că trebuie
să apelăm la un specialist pentru a proceda la îndepărtarea
depunerilor prin procedee mecanice.
Dacă neglijam această operațiune, se poate întîmpla ca
gingia să se inflameze, să fie atacași dinții, să se producă
infecții și chiar pierderea dinților.
Uneori putem observa în mod constant un miros neplăcur
al gurii; în acest caz vom verifica dacă s-a declanșat o
infecție ce solicită intervenția imediată a medicului veterinar.
La cîinii bătrîni, în astfel de cazuri, se procedează la extracții.
Uneori între dinții cîinelui se prind bucăți de lemn ( dacă a ros
un băț ) sau chiar oase.
Veți remarca cum încearcă să le îndepărteze cu laba sau
frecîndu-și botul pe jos.
Deschideți-i imediat gura și ajutați-l, îndepărtînd obiectul străin.

Unghiile cîinelui se mențin la o lungime normală șu
se tocesc singure ( fără a-l jena ) dacă acesta face suficientă
mișcare pe jos.
Astfel, de 3 - 4 ori pe an, le vine și lor rîndul la control
și la scurtare dacă este cazul, cu atenția cuvenită însă
spre a nu provoca răniri și sîngerări.
Întrucît vasele de sînge ajung pînă aici, dacă ați provocat
o sîngerare, o puteți opri cu un creion de piatră acră.
Dacă unghiile sînt prea uscate și se desfac, este bine
să le muiați în ulei de parafină înainte de îngrijire.
Uneori și pile poate fi folosită cu succes.
La rasele cu pielea ridată puternic, de exemplu Bulldog
sau Pekinez, este necesar ca săptămînal, cu ajutorul
unui tampon cu vată îmbibat cu ceai de mușețel,
să se procedeze la curățarea atentă a zonelor respective.

Baia cîinelui

Îngrijirea Cîinelui Iarna

Motivarea Primului Contact Sexual

MOTIVAREA PRIMULUI CONTACT SEXUAL



Cercetările noastre au dat la iveală faptul că mai ales la fete care în timpul dezvoltării
lor n-au avut parte de suficiență căldură sentimentală, sînt deosebit de expuse seducției,
în măsura în care seducătorul le lasă impresia că le-ar putea oferi căldură și protecție.
Pentru a ușura răspunsul acestor persoane și pentru a exclude nesiguranța lor, le-am
întrebat și ce-ar avea de spus azi despre primul contact sexual.
Posibilitatea unor rețineri este aici exclusă, deoarece în acest caz trăirea și atitudinea
prezentă față de primul act sexual..
Pe de altă parte, am putea admite însă că primul contact sexual ar trage după sine regrete
numai în acele cazuri în care el s-ar fi produs în lipsa unor adevărate și profunde
sentimente față de partener.

 Motivul producerii primului contact sexual


Motivul                    Studenți %                         Adulți %
                           sex fem.    sex masc.     sex fem.   sex masc.
Iubirea ș.a.            36,8           29,6              60,3         41,4
Curiozitatea            7,2           21,2              11,0         32,9
Insistența partenerului ș.a.
                                8,8             2,6                2,6           3,8
Diverse                    9,6           10,0              16,8         12,8
Refuză să răspundă 7,6            13,8            --------------------
Fără indicați           30,0           23,3                9,8           9,9



Rezultă că generația mai tînără nu mai privește primul contact sexual ca pe un lucru atît
de serios, cum a fost cazul la generația mai în vîrstă, prin urmare în comportarea lor
adolescenții nu se mai lasă reținuți de motive exterioare, ( dăruire, afecțiuni profunde ).
Cu toate reținerile exprimate chier de noi, vom încerca să prezentăm cîteva din
motivele cel mai des amintite.
Pentru primul contact sexual - și al tuturor celorlalte contacte sexuale - la femei, s-ar
putea enumera următoarele motive:
- Dăruirea premeditată, ca dovadă a iubirii sau pentru pecetluirea acestuia.
În orice caz, nu toate declarațiile de ,,dragoste” trebuie incluse aici, deoarece criteriile lor
au fost stabilite adesea foarte subiectiv.
- Dăruire și bună credință.
În acest caz fata se dăruie, deoarece crede că partenerul are intenții bune, lucru
de care el o asigură de multe ori formal.
- Dăruire din milă.
Fata crede că partenerul are nevoie de raporturi sexuale sau că ea nu-i poate pretinde la infinit,
ca el să se ,,chinuie”
- Dăruirea de teamă ( șantaj )
Fata se dăruie din teama de a nu-și perde prietenul.
- Curiozitatea.
Curiozitatea pentru presupusa ,,mare trăire” și dorința de a lua parte în cele din urmă
la astfel de evenimente determină o fată să fie gata pregătită pentru contactul sexual
sau chiar să-l provoace,
- Ambiția de a impune
Într-un astfel de caz se ajunge la contact sexual, deoarece fata speră să-și cîștige prin
aceasta o anumită importanță și recunoaștere din partea partenerului sau a anturajului.
- Afecțiunea, dragostea și pecetluirea ei.
Și aici existența unei prietenii de lungă durată, ca și timpul petrecut împreună, constituie o
condiție fundamentală pentru ca un contact sexual să se realizeze.
- Curiozitatea.
Ce le spune la fete sînt valabile și aici.
- Ambiția de a impune ( prestigiului ).
Și în acest caz se încearcă dobîndirea unei anumite considerații față de sine
însuși sau față de anturaj.
- Satisfacerea necesității ( destinderea ).
Aici este vorba de satisfacerea unei necesități existente sau care a devenit actuală.


O analiză a modului de a proceda al băieților arată că există cîteva ,,tactici standard”
cu care aceștia încearcă să îndemne fetele să se dăruiască.

- Tactica șantajului.
În acest caz fata este adesea amenințată că el își va căuta o alta, în cazul cînd ea nu
vrea să consimtă ; el are nevoie ,,de aceasta”.

- Tactica pretenției de a avea dovada iubirii.
Sentimentul de dragoste al fetei este pus la îndoială și ca dovadă a iubirii
se cere această dăruire.

- Tactica ,,promisiuni”
Pentru a învinge rezistența fetei, băiatul dă asigurări că are gînduri serioase cu ea.

- Tactica ,,serucerii”.
Această tactică prezintă multe variante, de la formele primitive pînă la procedeele
cele mai rafinate.
Foarte frecvent se asociază cu asigurarea că nu se va întîmpla nimic.

Motivarea Primului Contact Sexual

MOTIVAREA PRIMULUI CONTACT SEXUAL



Cercetările noastre au dat la iveală faptul că mai ales la fete care în timpul dezvoltării
lor n-au avut parte de suficiență căldură sentimentală, sînt deosebit de expuse seducției,
în măsura în care seducătorul le lasă impresia că le-ar putea oferi căldură și protecție.
Pentru a ușura răspunsul acestor persoane și pentru a exclude nesiguranța lor, le-am
întrebat și ce-ar avea de spus azi despre primul contact sexual.
Posibilitatea unor rețineri este aici exclusă, deoarece în acest caz trăirea și atitudinea
prezentă față de primul act sexual..
Pe de altă parte, am putea admite însă că primul contact sexual ar trage după sine regrete
numai în acele cazuri în care el s-ar fi produs în lipsa unor adevărate și profunde
sentimente față de partener.

 Motivul producerii primului contact sexual


Motivul                    Studenți %                         Adulți %
                           sex fem.    sex masc.     sex fem.   sex masc.
Iubirea ș.a.            36,8           29,6              60,3         41,4
Curiozitatea            7,2           21,2              11,0         32,9
Insistența partenerului ș.a.
                                8,8             2,6                2,6           3,8
Diverse                    9,6           10,0              16,8         12,8
Refuză să răspundă 7,6            13,8            --------------------
Fără indicați           30,0           23,3                9,8           9,9



Rezultă că generația mai tînără nu mai privește primul contact sexual ca pe un lucru atît
de serios, cum a fost cazul la generația mai în vîrstă, prin urmare în comportarea lor
adolescenții nu se mai lasă reținuți de motive exterioare, ( dăruire, afecțiuni profunde ).
Cu toate reținerile exprimate chier de noi, vom încerca să prezentăm cîteva din
motivele cel mai des amintite.
Pentru primul contact sexual - și al tuturor celorlalte contacte sexuale - la femei, s-ar
putea enumera următoarele motive:
- Dăruirea premeditată, ca dovadă a iubirii sau pentru pecetluirea acestuia.
În orice caz, nu toate declarațiile de ,,dragoste” trebuie incluse aici, deoarece criteriile lor
au fost stabilite adesea foarte subiectiv.
- Dăruire și bună credință.
În acest caz fata se dăruie, deoarece crede că partenerul are intenții bune, lucru
de care el o asigură de multe ori formal.
- Dăruire din milă.
Fata crede că partenerul are nevoie de raporturi sexuale sau că ea nu-i poate pretinde la infinit,
ca el să se ,,chinuie”
- Dăruirea de teamă ( șantaj )
Fata se dăruie din teama de a nu-și perde prietenul.
- Curiozitatea.
Curiozitatea pentru presupusa ,,mare trăire” și dorința de a lua parte în cele din urmă
la astfel de evenimente determină o fată să fie gata pregătită pentru contactul sexual
sau chiar să-l provoace,
- Ambiția de a impune
Într-un astfel de caz se ajunge la contact sexual, deoarece fata speră să-și cîștige prin
aceasta o anumită importanță și recunoaștere din partea partenerului sau a anturajului.
- Afecțiunea, dragostea și pecetluirea ei.
Și aici existența unei prietenii de lungă durată, ca și timpul petrecut împreună, constituie o
condiție fundamentală pentru ca un contact sexual să se realizeze.
- Curiozitatea.
Ce le spune la fete sînt valabile și aici.
- Ambiția de a impune ( prestigiului ).
Și în acest caz se încearcă dobîndirea unei anumite considerații față de sine
însuși sau față de anturaj.
- Satisfacerea necesității ( destinderea ).
Aici este vorba de satisfacerea unei necesități existente sau care a devenit actuală.


O analiză a modului de a proceda al băieților arată că există cîteva ,,tactici standard”
cu care aceștia încearcă să îndemne fetele să se dăruiască.

- Tactica șantajului.
În acest caz fata este adesea amenințată că el își va căuta o alta, în cazul cînd ea nu
vrea să consimtă ; el are nevoie ,,de aceasta”.

- Tactica pretenției de a avea dovada iubirii.
Sentimentul de dragoste al fetei este pus la îndoială și ca dovadă a iubirii
se cere această dăruire.

- Tactica ,,promisiuni”
Pentru a învinge rezistența fetei, băiatul dă asigurări că are gînduri serioase cu ea.

- Tactica ,,serucerii”.
Această tactică prezintă multe variante, de la formele primitive pînă la procedeele
cele mai rafinate.
Foarte frecvent se asociază cu asigurarea că nu se va întîmpla nimic.