Natura Părului

NATURA PĂRULUI



După natura și calitățile sale, distingem : păr normal,
uscat și gras.
Părul normal este mlădios, strălucitor, acoperit de un
strat protector de grăsime.
Părul uscat este fragil și se rupe ușor, nefiind protejat
de o secreție sebacee suficientă.
Părul gras este lucios datorită excesului de secreție sebacee ;
firele sînt lipicioase, pielea capului este unsă de sebum.
Mătreața se produce datorită cojiri pielii.
Aceasta împreună cu sebum formează un strat umed care
aderă de pielea capului și înăbușe porii părului.
Pentru a determina natura părului dvs. puteți face același
test ca pentru pielea obrazului.
Cu ajutorul unei hîrtii absorbante, după 2 zile de la spălat,
frecați timp de un minut pielea capului apăsînd cu degetul.
Dacă hîrtia se pătează, părul este gras, dacă se vede numai
urma degetului cu care ați apăsat, este vorba de un păr normal.
Lipsa oricărei pete de grăsime indică un păr uscat.

Natura Părului

NATURA PĂRULUI



După natura și calitățile sale, distingem : păr normal,
uscat și gras.
Părul normal este mlădios, strălucitor, acoperit de un
strat protector de grăsime.
Părul uscat este fragil și se rupe ușor, nefiind protejat
de o secreție sebacee suficientă.
Părul gras este lucios datorită excesului de secreție sebacee ;
firele sînt lipicioase, pielea capului este unsă de sebum.
Mătreața se produce datorită cojiri pielii.
Aceasta împreună cu sebum formează un strat umed care
aderă de pielea capului și înăbușe porii părului.
Pentru a determina natura părului dvs. puteți face același
test ca pentru pielea obrazului.
Cu ajutorul unei hîrtii absorbante, după 2 zile de la spălat,
frecați timp de un minut pielea capului apăsînd cu degetul.
Dacă hîrtia se pătează, părul este gras, dacă se vede numai
urma degetului cu care ați apăsat, este vorba de un păr normal.
Lipsa oricărei pete de grăsime indică un păr uscat.

Ondulația Permanentă

ONDULAȚIA PERMANENTĂ


Părul are formă cilindrică.
Pentru a fi ondulat, el trebuie lungit și turtit.
Căldura anihilează din elasticitatea părului,
ceea ce îi dăunează, aceasta devenind mai
puțin rezistent, rupîndu-se cu mai multă ușurință,
luîndu-i și din luciul natural.
De aceea trebuie luată în considerație natura părului.
Cel aspru păstrează un timp mai îndelungat forma ce
i s-a dat, dar se ondulează mai greu de părul moale
și elastic unde ondulațiile se obțin mai repede.
Ondularea părului constă înmuierea acestuia, rularea
pe bigudiuri, apoi uscarea.
Ceea ce numim curent un simplu coafat este de fapt o
operație ușoară, ale cărei efecte durează un timp limitat.
Pentru o perioadă mai lungă se practică ondulația
permanentă, care poate dura cîteva luni și care cere o
tehnică specială, fiind de mai multe feluri: ondulație
permanentă la cald, la rece, călduță sau neutră.
Ondulația permanentă se va efectua numai după ce au
fost luați în considerare toții factorii, respectiv natura
părului, starea de sănătate sau condițiile fiziologice,
speciale ale persoanei etc.
Dacă firul de păr nu este perfect sănătos, nu se va recurge
la ,,permanent”, decît după regenerarea și revitalizarea
părului.
Părului anemic, sensibil, friabil i se va aplica ,,permanentul
la rece”.
În timpul sarcinii, al acidului, în convalescență după
anumite boli infecțioase, în perioadele postoperatorii sau
de cădere abundentă de păr, în caz de depresiuni nervoase,
în cursul unor tratamente cu corticosteroizi sau antibiotice,
în cazuri de migrene vor fi evitate ,,permanentele”.
Persoanele care își decolorează părul vor evita permanentul
imediat după decolorare.
Între aceste două operațiuni este necesar un interval de
minimum 15 zile, în care părul va fi tratat cu produse
revitalizante : loțiuni cu colesterol, vitamine, polen,
lăptior de matcă etc.

Ce trebuie făcut după tratament
Un tratament de revitalizare a părului este foarte indicat.
În acest scop se va face o baie de ulei sau plante după
caz, mai ales dacă părul a fost încrețit prea tare.
Dacă părul este fragil se vor evita fixativele.
De asemenea se poate adăuga în apa de clătit părul
cîteva picături de ulei de ricin sau ulei de măsline.

Ondulația Permanentă

ONDULAȚIA PERMANENTĂ


Părul are formă cilindrică.
Pentru a fi ondulat, el trebuie lungit și turtit.
Căldura anihilează din elasticitatea părului,
ceea ce îi dăunează, aceasta devenind mai
puțin rezistent, rupîndu-se cu mai multă ușurință,
luîndu-i și din luciul natural.
De aceea trebuie luată în considerație natura părului.
Cel aspru păstrează un timp mai îndelungat forma ce
i s-a dat, dar se ondulează mai greu de părul moale
și elastic unde ondulațiile se obțin mai repede.
Ondularea părului constă înmuierea acestuia, rularea
pe bigudiuri, apoi uscarea.
Ceea ce numim curent un simplu coafat este de fapt o
operație ușoară, ale cărei efecte durează un timp limitat.
Pentru o perioadă mai lungă se practică ondulația
permanentă, care poate dura cîteva luni și care cere o
tehnică specială, fiind de mai multe feluri: ondulație
permanentă la cald, la rece, călduță sau neutră.
Ondulația permanentă se va efectua numai după ce au
fost luați în considerare toții factorii, respectiv natura
părului, starea de sănătate sau condițiile fiziologice,
speciale ale persoanei etc.
Dacă firul de păr nu este perfect sănătos, nu se va recurge
la ,,permanent”, decît după regenerarea și revitalizarea
părului.
Părului anemic, sensibil, friabil i se va aplica ,,permanentul
la rece”.
În timpul sarcinii, al acidului, în convalescență după
anumite boli infecțioase, în perioadele postoperatorii sau
de cădere abundentă de păr, în caz de depresiuni nervoase,
în cursul unor tratamente cu corticosteroizi sau antibiotice,
în cazuri de migrene vor fi evitate ,,permanentele”.
Persoanele care își decolorează părul vor evita permanentul
imediat după decolorare.
Între aceste două operațiuni este necesar un interval de
minimum 15 zile, în care părul va fi tratat cu produse
revitalizante : loțiuni cu colesterol, vitamine, polen,
lăptior de matcă etc.

Ce trebuie făcut după tratament
Un tratament de revitalizare a părului este foarte indicat.
În acest scop se va face o baie de ulei sau plante după
caz, mai ales dacă părul a fost încrețit prea tare.
Dacă părul este fragil se vor evita fixativele.
De asemenea se poate adăuga în apa de clătit părul
cîteva picături de ulei de ricin sau ulei de măsline.

Diferite Sfaturi Cosmetice Pentru Bărbați

DIFERITE SFATURI COSMETICE PENTRU BĂRBAȚI


Dar, nu numai bărbații trebuie acordată atenție.
Trebuie spălate sau loționate cu soluții hidroalcoolice și
nasul, tîmplele, fruntea pentru a evita formarea coșurilor.
Se recomandă și folosirea cabinetului cosmetic unde se
pot efectua : baia de aburi, extragerea comedoanelor,
masajului manual și electric, precum și aplicarea de măști
în funcție de natura tenului, ceea ce contribuie la menținerea
pielii în stare de sănătate perfectă.
O atenție deosebită se cere a fi acordată spălării zilnice a
corpului, iar în sezonul mai cald de 2 ori pe zi.
Prin baie, pielea se curăță, se destupă porii îmbîcsiți, se
îndepărtează transpirația abundentă.

Spălatul părului. Se recomandă o dată pe săptămînă cu șampon,
specific felului de păr.
Se spală apoi cu apă ; în apa pentru clătire se pune oțet,
care neutralizează efectul calcaros al apei.

Periatul părului. Se practică dimineața, în toate sensurile, pînă
pielea se încălzește, activîndu-se circulația.
Nu e recomandabilă folosirea briantinei, întrucît favorizează
fixarea prafului, care va asfixia părul.
Părul nu trebuie udat cu apă rece pentru aranjarea frizurii.
Procedeul dăunează părului.
Mai bine se va folosi un fileu.

Tunsoarea trebuie să fie adaptată trăsăturilor morfologice ale
craniului.
Prin tunsoare și frizură se poate corecta forma capului.

Forme de frizură în funcție de tipul de obraz

Chelia. E natural ca unde firele de păr să cadă.
Prin aceasta nu se înțelege apariția automată a alopaciei.
Părul cade însă aproape constant pe un teren atins de seboree
și cade cu atît mai repede cu cît începe mai de timpuriu.
Unii oameni de știință susțin că între 18-25 de ani se
hotărăște soarta părului bărbaților.
Părul începe să cadă, alt păr crește la loc și cu timpul apare
chelia.
De obicei, mătreața, mai mult sau mai puțin grasă, este
primul semn al viitoarei chelii, dar nu orice mătreață duce
neapărat la chelie.
Între cauzele care determină căderea părului poate fi
amintită : predispoziția înnăscută, așa-numita, chelie ereditară -
alopecia prematură.
Un fenomen al bătrîneții îl constituie alopecia senilă.
Căderea părului care începe nu duce însă niciodată la o
chelie completă.

Boli ale pielii ( seboree, psoriazis ).
Seboreea atacă părul de pe cap în mod concentric, cele două
unghiuri temporo-frontale și creștetul capului și progresează
cu o viteză variabilă.
În alopecia seboreică este afectată numai pielea uneori, în timp
ce părul de pe cap se rărește, firul de păr al sprîncenelor se
îngroașă.

Tulburări de nutriție, digestie și metabolism.
Unele intoxicații sînt urmarea unor medicamente luate timp
îndelungat ( hipnoticele ) sau se datorează abuzului de alcool
și tutun.
Tulburările de nutriție, digestie și metabolism mai pot fi
cauzate de influența nocivă a unor factori naturali, de lipsa
unor condiții igienice corespunzătoare, a acțiunii vătămătoare
a razelor X, a unor chimicale ( soluții sau vapori ).
Ele mai pot apărea în urma unor boli infecțioase, a unor
tulburări ale funcțiilor glandelor cu secreție internă sau a
unor tulburări ale sistemului nervos central.
În cazul cînd se constată o cădere lentă a părului, situația
poate fi remediată prin băi de plante sau masaje cu loțiuni
vitaminizate.
În orice caz prezentarea la medic e absolut necesară
pentru stabilirea unui tratament adecvat.
În prezent este în plină dezvoltare perucheria ( meșe bărbătești
din păr natural care să acopere lipsa de păr ) ; cu ajutorul
chirurgiei estetice se pot realiza grefe de păr ( implantele ).
Trebuie precizat că transpirația excesivă a părului nu
trebuie confundată cu secreția sebacee ( și pericolul iminent
de a cheli ).
Ea se poate datora în afara căldurii excesive și unei dereglări
a sistemului neuro-vegetativ.
Ca măsuri imediate se recomandă ca părul să fie purtat scurt,
spălat des, iar capul să nu fie permanent acoperit cu șăpci,
pălării, băști, împiedicîndu-se astfel o bună aerisire.

Ochelarii dau o anumită personalitată.
Important este de găsit forma ramei corespunzătoare, care
poate acoperi și unele defecte ale feței.
Un bun optician poate rectifica prin forma ramei unele
imperfecțiuni ale feței.
Rama trebuie să se armonizeze cu culoarea pielii, părului
și ochilor, de asemenea trebuie să se țină seama dacă
persoana respectivă e grasă sau slabă.

Tutunul și dinții. Mulți bărbați fumează, iar deasupra consecințe
nu e cazul să discutăm, problema fiind larg dezbătută.
Ne referim doar la aspectul dinților colorați de tutun -
inestetic - și cărora doar medicul stomatolog le poate reda
în parte coloritul natural ( prin detartraj ); de asemenea se
recomandă și folosirea zilnică a apei de gură, pentru
îndepărtarea sau mascarea mirosului de tutun.
Tehnica dentară amintită mai sus e valabilă și în cazul cînd
abandonăm fumatul.
În caz contrar dinții se vor îngălbeni din nou, făcînd
necesară iarăși intervenția medicului stomatolog.
Dar această operațiune repetată prea des periclitează
emailul dinților.
În acest scop se poate folosi glicerina ( cîteva picături puse
pe periuța de dinți după periajul obișnuit cu pasta de dinți ).
Se mai pot folosi : cîteva picături de lămîie puse pe periuța
de dinți după periaj sau ștergerea dinților ( nu și a gingiilor )
cu un tampon de vată îmbibat cu apă oxigenată ( o linguriță
la un pahar ).
Moda, mișcarea, sedentarismul nu sînt probleme strict feminine ;
păstrînd proporțiile, ele se referă și la bărbați.
Moda trebuie adaptată personalității fiecăruia.

Diferite Sfaturi Cosmetice Pentru Bărbați

DIFERITE SFATURI COSMETICE PENTRU BĂRBAȚI


Dar, nu numai bărbații trebuie acordată atenție.
Trebuie spălate sau loționate cu soluții hidroalcoolice și
nasul, tîmplele, fruntea pentru a evita formarea coșurilor.
Se recomandă și folosirea cabinetului cosmetic unde se
pot efectua : baia de aburi, extragerea comedoanelor,
masajului manual și electric, precum și aplicarea de măști
în funcție de natura tenului, ceea ce contribuie la menținerea
pielii în stare de sănătate perfectă.
O atenție deosebită se cere a fi acordată spălării zilnice a
corpului, iar în sezonul mai cald de 2 ori pe zi.
Prin baie, pielea se curăță, se destupă porii îmbîcsiți, se
îndepărtează transpirația abundentă.

Spălatul părului. Se recomandă o dată pe săptămînă cu șampon,
specific felului de păr.
Se spală apoi cu apă ; în apa pentru clătire se pune oțet,
care neutralizează efectul calcaros al apei.

Periatul părului. Se practică dimineața, în toate sensurile, pînă
pielea se încălzește, activîndu-se circulația.
Nu e recomandabilă folosirea briantinei, întrucît favorizează
fixarea prafului, care va asfixia părul.
Părul nu trebuie udat cu apă rece pentru aranjarea frizurii.
Procedeul dăunează părului.
Mai bine se va folosi un fileu.

Tunsoarea trebuie să fie adaptată trăsăturilor morfologice ale
craniului.
Prin tunsoare și frizură se poate corecta forma capului.

Forme de frizură în funcție de tipul de obraz

Chelia. E natural ca unde firele de păr să cadă.
Prin aceasta nu se înțelege apariția automată a alopaciei.
Părul cade însă aproape constant pe un teren atins de seboree
și cade cu atît mai repede cu cît începe mai de timpuriu.
Unii oameni de știință susțin că între 18-25 de ani se
hotărăște soarta părului bărbaților.
Părul începe să cadă, alt păr crește la loc și cu timpul apare
chelia.
De obicei, mătreața, mai mult sau mai puțin grasă, este
primul semn al viitoarei chelii, dar nu orice mătreață duce
neapărat la chelie.
Între cauzele care determină căderea părului poate fi
amintită : predispoziția înnăscută, așa-numita, chelie ereditară -
alopecia prematură.
Un fenomen al bătrîneții îl constituie alopecia senilă.
Căderea părului care începe nu duce însă niciodată la o
chelie completă.

Boli ale pielii ( seboree, psoriazis ).
Seboreea atacă părul de pe cap în mod concentric, cele două
unghiuri temporo-frontale și creștetul capului și progresează
cu o viteză variabilă.
În alopecia seboreică este afectată numai pielea uneori, în timp
ce părul de pe cap se rărește, firul de păr al sprîncenelor se
îngroașă.

Tulburări de nutriție, digestie și metabolism.
Unele intoxicații sînt urmarea unor medicamente luate timp
îndelungat ( hipnoticele ) sau se datorează abuzului de alcool
și tutun.
Tulburările de nutriție, digestie și metabolism mai pot fi
cauzate de influența nocivă a unor factori naturali, de lipsa
unor condiții igienice corespunzătoare, a acțiunii vătămătoare
a razelor X, a unor chimicale ( soluții sau vapori ).
Ele mai pot apărea în urma unor boli infecțioase, a unor
tulburări ale funcțiilor glandelor cu secreție internă sau a
unor tulburări ale sistemului nervos central.
În cazul cînd se constată o cădere lentă a părului, situația
poate fi remediată prin băi de plante sau masaje cu loțiuni
vitaminizate.
În orice caz prezentarea la medic e absolut necesară
pentru stabilirea unui tratament adecvat.
În prezent este în plină dezvoltare perucheria ( meșe bărbătești
din păr natural care să acopere lipsa de păr ) ; cu ajutorul
chirurgiei estetice se pot realiza grefe de păr ( implantele ).
Trebuie precizat că transpirația excesivă a părului nu
trebuie confundată cu secreția sebacee ( și pericolul iminent
de a cheli ).
Ea se poate datora în afara căldurii excesive și unei dereglări
a sistemului neuro-vegetativ.
Ca măsuri imediate se recomandă ca părul să fie purtat scurt,
spălat des, iar capul să nu fie permanent acoperit cu șăpci,
pălării, băști, împiedicîndu-se astfel o bună aerisire.

Ochelarii dau o anumită personalitată.
Important este de găsit forma ramei corespunzătoare, care
poate acoperi și unele defecte ale feței.
Un bun optician poate rectifica prin forma ramei unele
imperfecțiuni ale feței.
Rama trebuie să se armonizeze cu culoarea pielii, părului
și ochilor, de asemenea trebuie să se țină seama dacă
persoana respectivă e grasă sau slabă.

Tutunul și dinții. Mulți bărbați fumează, iar deasupra consecințe
nu e cazul să discutăm, problema fiind larg dezbătută.
Ne referim doar la aspectul dinților colorați de tutun -
inestetic - și cărora doar medicul stomatolog le poate reda
în parte coloritul natural ( prin detartraj ); de asemenea se
recomandă și folosirea zilnică a apei de gură, pentru
îndepărtarea sau mascarea mirosului de tutun.
Tehnica dentară amintită mai sus e valabilă și în cazul cînd
abandonăm fumatul.
În caz contrar dinții se vor îngălbeni din nou, făcînd
necesară iarăși intervenția medicului stomatolog.
Dar această operațiune repetată prea des periclitează
emailul dinților.
În acest scop se poate folosi glicerina ( cîteva picături puse
pe periuța de dinți după periajul obișnuit cu pasta de dinți ).
Se mai pot folosi : cîteva picături de lămîie puse pe periuța
de dinți după periaj sau ștergerea dinților ( nu și a gingiilor )
cu un tampon de vată îmbibat cu apă oxigenată ( o linguriță
la un pahar ).
Moda, mișcarea, sedentarismul nu sînt probleme strict feminine ;
păstrînd proporțiile, ele se referă și la bărbați.
Moda trebuie adaptată personalității fiecăruia.

Efectele Binefăcătoare Ale Masajului

EFECTELE BINEFĂCĂTOARE ALE MASAJULUI



Prin masaj se urmărește reglementarea secreției glandulare,
activarea circulației sanguine, dezvoltarea suportului
muscular, ceea ce are ca rezultat o hrănire corespunzătoare
a părului.
De asemenea, prin masaj se golesc glandele sebacee și
sudoripare de deșeuri și se accelerează schimburile locale.
Masajul se poate executa de preferință pe părul uscat
sau folosind anumite preparate.
Este bine să fie efectuat seara, mai ales după o zi obositoare
avînd o acțiune calmantă.
Intensitatea masajului este în funcție de natura părului și
de starea sănătății lui.
În caz de seboree nu se va efectua masaj în regiunea  temporală
pentru a accelera fluxul sanguin și a nu exercita secreția
glandelor.
Părului gras îi vom efectua un masaj ușor cu o loțiune specială.
Masajul părului uscat va fi realizat în profunzime, iar n
cazul căderii părului se va renunța la masaj, o simplă aplicare
a produsului folosit în tratamentul respectiv fiind suficientă.

Cum trebuie executat masajul :
- se aplică ambele mîini pe cap : mîna dreaptă în regiunea
frontală, iar cea stîngă în regiunea occipitală ; degetele rămîn
fixate pe pielea capului.
- se efectuează mișcări de îndreptare spre creștet, apăsînd
energic asupra pielii ;
- tot cu degetele bine fixate, se execută apoi aceleași mișcări
avînd însă mîinile plasate pe părțile laterale ale capului,
deasupra urechilor ( fig. 69 );

Masajul pielii capului

- cu degetele așezate în aceeași poziție, se execută apoi
mișcări circulare.
Se desparte părul prin cărări, asupra cărora de o parte și
de alta se execută o mișcare de pliere, pînă ce degetele
se întîlnesc, apoi mîna stîngă împinge pielea înspre
ceafă, iar mîna dreaptă înspre creștet.
Masajul manual se termină printr-o serie de mișcări de
mîngîiere, care pornesc de la ceafă spre fiecare umăr.
În același scop poate fi folosit aparatul de înaltă
frecvență prevăzut cu un pieptene, care va fi trecut prin
păr, efectuînd mișcări de la frunte spre ceafă și de la
creștet spre tîmple sau aparatul ecectric vibrator cu
care se imprimă mișcări vibratorii pe pielea capului.

Efectele Binefăcătoare Ale Masajului

EFECTELE BINEFĂCĂTOARE ALE MASAJULUI



Prin masaj se urmărește reglementarea secreției glandulare,
activarea circulației sanguine, dezvoltarea suportului
muscular, ceea ce are ca rezultat o hrănire corespunzătoare
a părului.
De asemenea, prin masaj se golesc glandele sebacee și
sudoripare de deșeuri și se accelerează schimburile locale.
Masajul se poate executa de preferință pe părul uscat
sau folosind anumite preparate.
Este bine să fie efectuat seara, mai ales după o zi obositoare
avînd o acțiune calmantă.
Intensitatea masajului este în funcție de natura părului și
de starea sănătății lui.
În caz de seboree nu se va efectua masaj în regiunea  temporală
pentru a accelera fluxul sanguin și a nu exercita secreția
glandelor.
Părului gras îi vom efectua un masaj ușor cu o loțiune specială.
Masajul părului uscat va fi realizat în profunzime, iar n
cazul căderii părului se va renunța la masaj, o simplă aplicare
a produsului folosit în tratamentul respectiv fiind suficientă.

Cum trebuie executat masajul :
- se aplică ambele mîini pe cap : mîna dreaptă în regiunea
frontală, iar cea stîngă în regiunea occipitală ; degetele rămîn
fixate pe pielea capului.
- se efectuează mișcări de îndreptare spre creștet, apăsînd
energic asupra pielii ;
- tot cu degetele bine fixate, se execută apoi aceleași mișcări
avînd însă mîinile plasate pe părțile laterale ale capului,
deasupra urechilor ( fig. 69 );

Masajul pielii capului

- cu degetele așezate în aceeași poziție, se execută apoi
mișcări circulare.
Se desparte părul prin cărări, asupra cărora de o parte și
de alta se execută o mișcare de pliere, pînă ce degetele
se întîlnesc, apoi mîna stîngă împinge pielea înspre
ceafă, iar mîna dreaptă înspre creștet.
Masajul manual se termină printr-o serie de mișcări de
mîngîiere, care pornesc de la ceafă spre fiecare umăr.
În același scop poate fi folosit aparatul de înaltă
frecvență prevăzut cu un pieptene, care va fi trecut prin
păr, efectuînd mișcări de la frunte spre ceafă și de la
creștet spre tîmple sau aparatul ecectric vibrator cu
care se imprimă mișcări vibratorii pe pielea capului.

Coafura și Formele ei

COAFURA ȘI FORMELE EI


Punerea bigudiurilor este operațiunea cea mai
importantă în vederea realizării unei coafuri în
condiții bune.
Alegerea bigudiurilor se face în funcție de păr.
Dacă este lins se vor prefera bigudiuri mici,
pentru părul creț, bigudiurile mari.
Se udă părul cu fixativul înainte de coafat, sau cu
bere ( nu prea multă ).
Se separă părul în meșe, se ridică meșa vertical
( nu oblic ), se rulează pe bigudiu apoi se fixează
cu o agrafă.
La ceafă se fac melci care se prind cu un clips
( fig 72 ).
Se usucă părul bine timp de 30 - 60 de minute
( în raport cu lungimea și desimea părului ).
Se așteaptă pînă se răcește părul apoi se scot
bigudiurile.
Se perie părul dîndu-i forma care o dorim ; în
caz că volumul este prea mic se poate recurge la
tapatul părului.
Se perie ușor se vaporizează lacul fixativ.
Pentru a nu avea surpriza neplăcută a ,,lăsării”
părului, se va evita expunerea imediat la aburi sau
într-o atmosferă umedă.

Punerea bigudiurilor

Cele mai frumoase coafuri sînt cele naturale, cele
mai puțin apretate.
Moda privind coafura este bună numai în măsura
în care se potrivește cu natura părului, figura și
personalitatea dvs.
Esențial este să adaptați coafura stilului dvs. - părul
scurt, semi-lung, coadă de cal, umflat pe creștet,
strîns la ceafă etc.

Coafura și Formele ei

COAFURA ȘI FORMELE EI


Punerea bigudiurilor este operațiunea cea mai
importantă în vederea realizării unei coafuri în
condiții bune.
Alegerea bigudiurilor se face în funcție de păr.
Dacă este lins se vor prefera bigudiuri mici,
pentru părul creț, bigudiurile mari.
Se udă părul cu fixativul înainte de coafat, sau cu
bere ( nu prea multă ).
Se separă părul în meșe, se ridică meșa vertical
( nu oblic ), se rulează pe bigudiu apoi se fixează
cu o agrafă.
La ceafă se fac melci care se prind cu un clips
( fig 72 ).
Se usucă părul bine timp de 30 - 60 de minute
( în raport cu lungimea și desimea părului ).
Se așteaptă pînă se răcește părul apoi se scot
bigudiurile.
Se perie părul dîndu-i forma care o dorim ; în
caz că volumul este prea mic se poate recurge la
tapatul părului.
Se perie ușor se vaporizează lacul fixativ.
Pentru a nu avea surpriza neplăcută a ,,lăsării”
părului, se va evita expunerea imediat la aburi sau
într-o atmosferă umedă.

Punerea bigudiurilor

Cele mai frumoase coafuri sînt cele naturale, cele
mai puțin apretate.
Moda privind coafura este bună numai în măsura
în care se potrivește cu natura părului, figura și
personalitatea dvs.
Esențial este să adaptați coafura stilului dvs. - părul
scurt, semi-lung, coadă de cal, umflat pe creștet,
strîns la ceafă etc.

Tehnica Machiajului

TEHNICA MACHIAJULUI


Tehnica machiajului necesită o îndemînare specială
pe care orice femeie o poate căpăta în timp.
La început este bine însă să fie consultată o
cosmeticiană care va determina natura tenului,
armonia culorilor și indicația folosirii produselor
cosmetice și de machiaj.
Un machiaj obișnuit prevede o pudrare și aplicarea
unui ruj de buze.
Abia după un timp putem trece la folosirea fondului
de ten, a fardurilor de obraz și de ochi și apoi la un
machiaj corector.
Machiajul obișnuit se apropie cît mai mult de culoarea
naturală a pielii și trebuie să fie cît mai discret.
Demachierea constituie o condiție esențială pentru
pregătirea obrazului în vederea machierii.
Ea se realizează cu cremă sau cu lapte demachiant
care se alege în funcție de natura tenului.
Această operație începe cu ochii și buzele.
Majoritatea specialiștilor recomandă chiar aplicarea de
măști înaintea unui machiaj de seară, deoarece un obraz
curat și odihnit asigură în mai mare măsură reușita
acestuia.
Se șterge fața cu o loțiune tonică sau se pulverizează
o loțiune din plante sau apă minerală, după care se usucă
cu un șervețel de hîrtie fină.
Se aplică crema de bază, protectoare și se lasă cîteva
minute pentru a fi absorbită de piele, după care excesul
se îndepărtează prin tamponări ușoare cu un șervețel
de hîrtie fină.
Crema se alege în funcție de natura tenului, în general
ea trebuie să fie semigrasă, hidratantă și să se întindă ușor.
Există creme de bază pentru ten uscat și pentru ten gras.
Uneori se preferă laptele hidratant care se întinde și
pătrunde mai ușor în piele.
Abia după terminarea acestei operații va începe machiajul
propriu zis prin aplicarea fondului de ten.
Modul de aplicare a fondului de ten depinde de consistența
acestuia.
Dacă fondul de ten este fluid sau cremă se va aplica direct
pe degetele, avînd grijă ca mîinile să fie perfect curate,
cu pielea netedă.
Specialiștii recomandă punctarea feței cu pastile de fon
de ten : pe fruntea 2 - 3 pastile , pe aripile nasului cîte o
pastilă, pe șanțurile nazonabile cîte o pastilă; pe fiecare
obraz cîte trei pastile cam în formă de triunghi ; pe bărbie
două pastile pe gît aproximativ trei pastile, după care se
întinde uniform pe toată suprafața ( fig 22 ).
Fondul de ten se aplică în cantități foarte mici, mai bine
să fie insuficient decît să fie prea mult.
El trebuie să formeze o peliculă foarte subțire, aproape
invizibilă.
Dacă totuși observăm că fondul de ten nu s-a întins
uniform îl putem dilua avînd pe pulpa degetelor puțin
lapte de toaletă.

Fig 22.Puctarea fetei cu pastile de fond de ten- Fig 23. Aplicarea fardului anticearcăn

Pe frunte, la tîmple, în zona de inserție a părului , pe aripile
nasului, în șanțul nazo-labil, pe gît fardul se enstompează,
astfel încît să nu existe o linie de demarcație.
Seara, fondul de ten se mai poate aplica pe decolteu și
pe ceafă dacă vom îmbrăca o rochie decoltată.
Fondul de ten fluid sau cremă este indicat tenurilor normale
uscate.
Pentru tenul gras se recomandă folosirea fondului de ten
compact.
Aceasta din urmă se aplică cu ajutorul unui burete înmuiat
în apă și stors.
El se freacă ușor pe suprafața fondului de ten, se
uniformizează cantitatea de fond de ten de pe burete și
apoi se întinde pe obraji.
Dacă obrazul se pătează, stoarcem bine buretele și frecăm
din nou obrazul.
Fondul de ten compact are o mare putere de acoperire,
dar usucă pielea.
În cazul folosirii acestui fond de ten, fardul de obraz se
aplică înainte.
Culoarea fondului de ten va fi ca nuanță cît mai apropiată
de carnația naturală sau foarte ușor mai închisă.
De asemenea, se recomandă ca machiajul de seară să
aibă o nuanță mai închisă.
În cazul în care obrazul prezintă anumite imperfecțiuni
se va recurge la machiajul corector.
În această fază, dacă este necesar, se poate aplica fardul
anticearcăn, care se va folosi numai dacă cearcănele
sînt foarte pronunțate, dacă ochii sînt înfundați și mina
generală proastă.
El se aplică peste fondul de ten, ca o semilună și se
estompează perfect ( fig 23 ).
Aplicarea fardului de obraz se efectuează în funcție de
consistența acestuia.
Fardul de obraz cremă sau fluid se aplică peste fondul
de ten cu ajutorul pulpei degetelor sau cu o pensulă, în
formă triunghiulară, estompînd marginile.
Poziția triunghiurilor depinde de forma feței.
În general se aplică pe partea cea mai proeminentă a
pomeților, pe lobul urechilor și pe vîrful bărbiei.
Aplicarea lui trebuie să imite o înbujorare naturală
imprimînd tenului o mină sănătoasă ; de asemenea,
trebuie să nu fie prea intensă, alegîndu-se o culoare
mai deschisă decît cea a rujului de buze.
Este normal să ținem cont de modă, dar în primul rînd
să alegem culorile care ne avantajează.
Dacă folosim un fard de obraz compact, acesta se va aplica
peste pudră estompînd marginile.
Aplicarea pudrei are efect binefăcător pentru piele datorită
rolului ei protector împotriva intemperiilor.
Ea acoperă imperfecțiunile feței și imprimă acestuia un
aspect catifelat.
Pudra se aplică peste fondul de ten bine întins și uscat,
cu ajutorul unui tampon de vată, care este bine să fie
aruncat după fiecare întrebuințare.

Fig 24. Îndepărtarea surplusului de pudră.

Nu se recomandă folosirea pufului, care
neputînd fi spălat prea des constituie o sursă
de infecție.
Se va începe cu mijlocul feței: fruntea,
nasul, bărbia și apoi pe obraji, tîmple,
maxilare, gît.
Surplusul de pudră se va îndepărta cu un alt
tampon de vată curat sau cu o perie moale
destinată special acestei operațiuni Fig 24.
Pentru fardare se va prefera pudra pulbere,
în timpul zilei însă pentru unele retușuri
este bine să folosim pudra compactă.
Dacă tenul este uscat și sensibil se va evita
pudra compactă, deoarece accentuează
gradul de uscăciune a pielii.
Culoarea pudrei, va fi aleasă într-o nuanță
puțin mai deschisă decît fond de ten, în
scopul de a imprima tenului transparență
și naturalețe - pentru machiajul de seară
sînt foarte indicate tonurile de roz ;
- pentru machiajul mai simplu putem
utiliza două nuanțe de pudre cu care putem
realiza și ușoare corijări ;
- pentru a da luminozitate obrazului, fruntea
va fi pudrată cu o nuanță mai deschisă decît restul feței.
- pentru a da impresia de piele bronzată, peste un fond
de ten ocru se va aplica o pudră de culoare roz ;
- pudra nu se va aplica niciodată pe un obraz transpirat ;
- pentru ca un machiaj să ,,țină”, după aplicarea pudrei
se va tampona ușor obrazul cu o bucată de pînză înmuiată
în apă rece și stoarsă bine.
Acest mic truc îndepărtează excesul de pudră și dă
pielii un aspect natural.

Tehnica Machiajului

TEHNICA MACHIAJULUI


Tehnica machiajului necesită o îndemînare specială
pe care orice femeie o poate căpăta în timp.
La început este bine însă să fie consultată o
cosmeticiană care va determina natura tenului,
armonia culorilor și indicația folosirii produselor
cosmetice și de machiaj.
Un machiaj obișnuit prevede o pudrare și aplicarea
unui ruj de buze.
Abia după un timp putem trece la folosirea fondului
de ten, a fardurilor de obraz și de ochi și apoi la un
machiaj corector.
Machiajul obișnuit se apropie cît mai mult de culoarea
naturală a pielii și trebuie să fie cît mai discret.
Demachierea constituie o condiție esențială pentru
pregătirea obrazului în vederea machierii.
Ea se realizează cu cremă sau cu lapte demachiant
care se alege în funcție de natura tenului.
Această operație începe cu ochii și buzele.
Majoritatea specialiștilor recomandă chiar aplicarea de
măști înaintea unui machiaj de seară, deoarece un obraz
curat și odihnit asigură în mai mare măsură reușita
acestuia.
Se șterge fața cu o loțiune tonică sau se pulverizează
o loțiune din plante sau apă minerală, după care se usucă
cu un șervețel de hîrtie fină.
Se aplică crema de bază, protectoare și se lasă cîteva
minute pentru a fi absorbită de piele, după care excesul
se îndepărtează prin tamponări ușoare cu un șervețel
de hîrtie fină.
Crema se alege în funcție de natura tenului, în general
ea trebuie să fie semigrasă, hidratantă și să se întindă ușor.
Există creme de bază pentru ten uscat și pentru ten gras.
Uneori se preferă laptele hidratant care se întinde și
pătrunde mai ușor în piele.
Abia după terminarea acestei operații va începe machiajul
propriu zis prin aplicarea fondului de ten.
Modul de aplicare a fondului de ten depinde de consistența
acestuia.
Dacă fondul de ten este fluid sau cremă se va aplica direct
pe degetele, avînd grijă ca mîinile să fie perfect curate,
cu pielea netedă.
Specialiștii recomandă punctarea feței cu pastile de fon
de ten : pe fruntea 2 - 3 pastile , pe aripile nasului cîte o
pastilă, pe șanțurile nazonabile cîte o pastilă; pe fiecare
obraz cîte trei pastile cam în formă de triunghi ; pe bărbie
două pastile pe gît aproximativ trei pastile, după care se
întinde uniform pe toată suprafața ( fig 22 ).
Fondul de ten se aplică în cantități foarte mici, mai bine
să fie insuficient decît să fie prea mult.
El trebuie să formeze o peliculă foarte subțire, aproape
invizibilă.
Dacă totuși observăm că fondul de ten nu s-a întins
uniform îl putem dilua avînd pe pulpa degetelor puțin
lapte de toaletă.

Fig 22.Puctarea fetei cu pastile de fond de ten- Fig 23. Aplicarea fardului anticearcăn

Pe frunte, la tîmple, în zona de inserție a părului , pe aripile
nasului, în șanțul nazo-labil, pe gît fardul se enstompează,
astfel încît să nu existe o linie de demarcație.
Seara, fondul de ten se mai poate aplica pe decolteu și
pe ceafă dacă vom îmbrăca o rochie decoltată.
Fondul de ten fluid sau cremă este indicat tenurilor normale
uscate.
Pentru tenul gras se recomandă folosirea fondului de ten
compact.
Aceasta din urmă se aplică cu ajutorul unui burete înmuiat
în apă și stors.
El se freacă ușor pe suprafața fondului de ten, se
uniformizează cantitatea de fond de ten de pe burete și
apoi se întinde pe obraji.
Dacă obrazul se pătează, stoarcem bine buretele și frecăm
din nou obrazul.
Fondul de ten compact are o mare putere de acoperire,
dar usucă pielea.
În cazul folosirii acestui fond de ten, fardul de obraz se
aplică înainte.
Culoarea fondului de ten va fi ca nuanță cît mai apropiată
de carnația naturală sau foarte ușor mai închisă.
De asemenea, se recomandă ca machiajul de seară să
aibă o nuanță mai închisă.
În cazul în care obrazul prezintă anumite imperfecțiuni
se va recurge la machiajul corector.
În această fază, dacă este necesar, se poate aplica fardul
anticearcăn, care se va folosi numai dacă cearcănele
sînt foarte pronunțate, dacă ochii sînt înfundați și mina
generală proastă.
El se aplică peste fondul de ten, ca o semilună și se
estompează perfect ( fig 23 ).
Aplicarea fardului de obraz se efectuează în funcție de
consistența acestuia.
Fardul de obraz cremă sau fluid se aplică peste fondul
de ten cu ajutorul pulpei degetelor sau cu o pensulă, în
formă triunghiulară, estompînd marginile.
Poziția triunghiurilor depinde de forma feței.
În general se aplică pe partea cea mai proeminentă a
pomeților, pe lobul urechilor și pe vîrful bărbiei.
Aplicarea lui trebuie să imite o înbujorare naturală
imprimînd tenului o mină sănătoasă ; de asemenea,
trebuie să nu fie prea intensă, alegîndu-se o culoare
mai deschisă decît cea a rujului de buze.
Este normal să ținem cont de modă, dar în primul rînd
să alegem culorile care ne avantajează.
Dacă folosim un fard de obraz compact, acesta se va aplica
peste pudră estompînd marginile.
Aplicarea pudrei are efect binefăcător pentru piele datorită
rolului ei protector împotriva intemperiilor.
Ea acoperă imperfecțiunile feței și imprimă acestuia un
aspect catifelat.
Pudra se aplică peste fondul de ten bine întins și uscat,
cu ajutorul unui tampon de vată, care este bine să fie
aruncat după fiecare întrebuințare.

Fig 24. Îndepărtarea surplusului de pudră.

Nu se recomandă folosirea pufului, care
neputînd fi spălat prea des constituie o sursă
de infecție.
Se va începe cu mijlocul feței: fruntea,
nasul, bărbia și apoi pe obraji, tîmple,
maxilare, gît.
Surplusul de pudră se va îndepărta cu un alt
tampon de vată curat sau cu o perie moale
destinată special acestei operațiuni Fig 24.
Pentru fardare se va prefera pudra pulbere,
în timpul zilei însă pentru unele retușuri
este bine să folosim pudra compactă.
Dacă tenul este uscat și sensibil se va evita
pudra compactă, deoarece accentuează
gradul de uscăciune a pielii.
Culoarea pudrei, va fi aleasă într-o nuanță
puțin mai deschisă decît fond de ten, în
scopul de a imprima tenului transparență
și naturalețe - pentru machiajul de seară
sînt foarte indicate tonurile de roz ;
- pentru machiajul mai simplu putem
utiliza două nuanțe de pudre cu care putem
realiza și ușoare corijări ;
- pentru a da luminozitate obrazului, fruntea
va fi pudrată cu o nuanță mai deschisă decît restul feței.
- pentru a da impresia de piele bronzată, peste un fond
de ten ocru se va aplica o pudră de culoare roz ;
- pudra nu se va aplica niciodată pe un obraz transpirat ;
- pentru ca un machiaj să ,,țină”, după aplicarea pudrei
se va tampona ușor obrazul cu o bucată de pînză înmuiată
în apă rece și stoarsă bine.
Acest mic truc îndepărtează excesul de pudră și dă
pielii un aspect natural.

Dorința de Înfrumusețare

DORINȚA DE ÎNFRUMUSEȚARE



Dorința de a se înfrumuseța și a trăi cît mai mult
este o tendință naturală atît femeilor, cît și a
bărbaților.
De aceea, apare ca firească întrebarea: care au
fost cauzele care au determinat această dorință
a oamenilor ?
Documente ale vremurilor, atestările analiștilor
sociologi făcute pe baza cercetărilor arheologice,
indică drept cauze care au determinat acest
fenomen următoarele :
- condițiile de mediu, de viață și modul de gîndire
al oamenilor ;
- instinctul de apărare față de forțele supranaturale
și de dușmanii apropiați; cultul zeilor și al morților;
- instinctul de apărare a sănătății față de dăunătorii naturali.

a) Condițiile de mediu, de viață și modul de gîndire
al oamenilor

Protejarea pielii a apărut ca o necesitate în primul rînd
în Orientul Mijlociu.
Trăind în climatul torid al acestei zone, stratul natural
de grăsime al pielii, nu-l mai putea proteja pe om, care
muncea sub soarele arzător.
Au început să fie folosite în acest scop grăsimile animale
și uleiul vegetal.
Acestea au devenit produse de primă necesitate fiind date,
în cadrul colectivelor organizate, muncitorilor și ostașilor,
ca rație zilnică.
Observînd că animalele, păsările, insectele și plantele au
culori diferite, oamenii primitivi s-au gîndit că acestea s-au
menținut în lupta pentru existență și datorită coloritul lor
și s-au străduit - găsind și metode - să-și coloreze și ei
figura și corpul.

b) Instinctul de apărare față de forțele supranaturale și de
dușmanii apropiați; cultul zeilor și al morților.

Teama omului primitiv în fața forțelor supranaturale,
dorința de a-i îmbuna pe zei, pentru ca aceștia să-l ajute
în fața calamităților naturale și a dușmanilor, a ridicat
pe trepte înalte folosirea unor produse naturale, care
încălzite, degajau un parfum ce era oferit cu prilejul jertfelor.
De asemenea, pentru a se apăra de forțele răului și pentru
a nu fi recunoscuți de dușmani, își ungeau fața și corpul cu tot
felul de culori, considerînd chiar că astfel se impuneau
față de dușmani.
În concepția lor de viață și moarte, oameni au manifestat
un cult deosebit morților, astfel că, pentru conservarea
cadavrelor în necropole, foloseau rășini, balsamuri și
substanțe odorizante, care aveau în același timp și proprietăți
antiseptice.
Substanțele odorizante au căpătat apoi o arie de folosință
mai largă la ceremoniile religioase.

c) Instinctul de apărare a sănătății față de dăunătorii naturali.

Necesitatea curățeniei corporale a apărut instinctiv la omul
primitiv, care caută să-și curețe corpul prin folosirea tuturor
mijloacelor naturale.
Datorită căldurile mari ei se spălau mult.
Mai tîrziu au învățat să-și prepare sub o formă sau alta săpunul.
Toate aceste lucruri elementare le considerau ca absolut necesare.
Dar chiar acolo unde apa era un lux, de pildă în Sahara, spălarea
se făcea cu nisipul uscat al pustiului.
În ținuturile arctice și subarctice, unde clima făcea uneori cu
neputință spălatul cu apă sau zăpadă, băștinașii au socotit
baia de aburi.
În cartea sa ,,Obîrșia lucrurilor” Iulius Lips, etnograf german,
prezintă unele aspecte privind igiena, arătînd că ,,nici un fiu bine
crescut al ținuturilor sălbatice nu neglijează igiena trupului”.
În Roma antică folosirea băilor calde era foarte obișnuită.
Împărații se făceau populari acordînd gratuit vizitatorilor
posibilitatea de a face baie, precum și uleiurile necesare.
În epoca respectivă au fost construite Termele ( băi publice ).
Oamenii erau chemați la baie prin clopote ; ei se grăbeau să
apuce cît mai multă apă caldă.
Pentru a îndepărta mirosul transpirației, își puneau la subsuori
mici pernuțe aromate.
Din motive de sănătate, pentru a se apăra de trahomul endemic,
răspîndit de către muște, oameni își pictau pleoapele cu o culoare
închisă, menită să-i protejeze contra acestei boli de ochi.
Alifiile făcute cu ulei de palmier, ulei de ricin, untură, umt, cu
adaosuri de ierburi diferite și de parfumuri metalice, apărau
pielea corpului de insolații, de înțepăturile insectelor, de frig și de vînt.
Metodele și produsele folosite pentru acele zugrăveli ale chipului
au fost considerate, pe drept cuvînt, ca fiind precursoare ale
cosmetologiei, după cum elementarele reguli de igienă, de apărare
a sănătății au fost considerate ca precursoare ale medicinii și
tot astfel, diferitele aspecte din viața oamenilor primitivi, a oamenilor
antici, a gîndirii lor, au stat ca fundament al multor teorii ale
civilizației moderne.
Dorința omului de a se înfrumuseța are origini foarte îndepărtate.
De mii de ani a existat preocuparea de a-și privi chipul, de a se
pieptăna, farda sau rade.
Fiecare fază a culturii umane a dat naștere unor concepții
proprii despre frumusețe, care urma să fie atinsă cu ajutorul
mijloacelor cosmetice.
La toate popoarele lumii se găsește însă, aceeași regulă că...
frumusețea, care în primul rînd o curățenie exemplară !
Dîndu-și seama de acțiunea apei reci, a aburului fierbinte,
a razelor soarelui tropical asupra pielii, oamenii au învățat
și aplicat noi cerințe ale igienei.

d) Natura oferă oamenilor mijloace de înfrumusețare

Natura a ajutat dintotdeauna pe om să-și realizeze obiectivele
și dorințele sale ; ea a oferit oamenilor și multiple mijloace
de înfrumusețare.
Oamenii primitivi foloseau ca sulimanuri nu mai puțin de
17 vopsele diferite, între care cele mai căutate erau albitele
( marnă, var ), negru ( cărbune de lemn, minerale de mangan )
și toată gama de nuanțe ale ocrului ( de la galbenul ce mai
deschis, pînă la portocaliu și roșu ).
În țările Orientului Mijlociu, a fost descoperită guma secretată
de un mic arbust spinos, ale cărui picături se cuagulau în
contact cu aerul și degajau un parfum neobișnuit.
Acestei gume-rezine i s-a dat numele de ,,mor”, respectiv smirnă.
Tot în aceste regiuni, erau și alți arbori care secretau rezine
mirositoare, cum ar fi olibanul ( Boswellia corteri ), din care
se făcea tămîia și balsamul de Meca.
Preoții sperau ca mirosul degajat prin încălzirea acestor
gume-rezine, prin spiralele de fum ce se ridicau, să ducă mai
repede rugăciunile la cer.
Totodată, mirosurille respective le dădeau un extaz deosebit,
care le întărea credința în zeii lor.
Preoții egipteni din Heliopolis oferau zilnic zeului soarelui,
trei mirodenii : o rășină dimineața, tămîie la prînz, iar seara,
un amestec de șase produse numite ,,kufi” în care intra și praful
de iris ( stînjenel ), folosit mai tîrziu în cosmetică.
În fața statuilor zeităților erau puse în vase de alabastru unsorile
și uleiurile rituale, preotul muindu-și uneori degetul, pentru a
unge statuile.
Femeile din antichitate își colorau în roșu-corai, cu ajutorul
sucului de ,,kufra”, vîrful degetelor, palmele, degetele de la
picioare, cîlcîiele și uneori chiar și vîrful sînilor.
Planta numită ,,kufra” era cunoscută sub numele de ,,henne”
și avea un parfum deosebit.
Femeile din orient pulverizau frunzele acestei plante, le amestecau
cu catesu ( vopsea extrasă dintr-un copac indian ) și obțineau
coloratul necesar.
Turcoaicele își vopseau părul în roșu cu acest produs.
La fiecare popor, pe lîngă influențele din afară, se practicau
procedee cosmetice devenite tradiționale și menținute pînă
în zilele noastre, procedee bazate pe ceea ce natura pune la
dispoziție oamenilor.
Documentele atestă unele produse naturale și procedee folosite,
care pot apărea drept curiozități.
Unele triburi de papuași melanezieni își decolorau părul
negru și creț cu ajutorul varului sau al leșiei, dîndu-i o
nuanță roșiatică sau gălbuie.
Îi pudrau apoi cu săruri pulverizante obținînd un efect ciudat,
prin contrast cu culoarea închisă a pielii lor.
Indienii americani preparau pentru spălarea părului, un fel
de șampon din seva unor plante, mai ales din planta,,Yucca”.
Pentru a feri pieptănăturile de murdărie și de atacul insectelor,
părul era uns cu ulei, frecat cu var și tratat cu urină de vită.
Varul acționează asupra urinei punea în libertate amoniacul,
care curăță părul și alunga insectele.
Indienii Kamio, din America de Nord, intensificau culoarea
neagră a părului lor, tratîndu-l cu o fiertură de smoală,
obținută din scoarța arborelui moschito.
Egiptenii, începîd cu frumoasa Cleopatra, au lăsat multiple
procedee de înfrumusețare.
Dealtfel, se spune despre Cleopatra că a fost prima femeie
care a scris un manual de îngrijire a frumuseții femeilor.
Ea folosea mîlul Nilului pentru a-și încreți părul.
Din mîl și urină își prepara o mască cosmetică.
Pentru epilare, folosea piatra ponce și penseta.
Ca să dea strălucire umerilor, folosea scoici pisate și alabastru.
Prepare un parfum al ei cu miros tulburător ,,Kiphe”,
care după Plutarh era un amestec de miere, vin, planta
,,henne”, smirnă, diferite rădăcini, lemn de trandafir, trestie
mirositoare, crocus, măcriș, boabe de ienupăr etc.
Dar și ceilalți egipteni nu s-au lăsat mai prejos.
Pentru îngrijirea părului și a dinților foloseau diferite rețete :

- contra încărunțirii: sînge de vițel negru, fiert în ulei; sînge
din corn de taur negru; grăsime de șarpe negru;
- contra căderii porului: pomadă făcută cu grăsimea de la 6 animale:
leu, hipopotam, crocodil, pisică, șarpe și țap;
- pentru întărirea firului de păr: dinte sfărîmat al unui măgar,
amestecat cu miere ;
- pentru curățirea dinților : bețișoare de lemn - care erau mai
întîi mestecate la un capăt pentru a le înmuia;
- gura și-o parfumau mestecînd grăunțe de mirt ;
- pentru strălucirea dinților : îi frecau cu un bastonaș de fildeș
pe care-l înmuiau într-un amestec de coji de ouă, cărbune și sidef.
Înaintea fiecărei mese își stropeau mîinile cu apă.
Drept săpun, foloseau un amestec de nisip, sodă și leșie.
Amestecul era utilizat pentru curățarea și catifelarea pielii.
Grecoaicele își spălau părul cu must de mere.
Subsuorile și le epilau cu rășină.
Ele purtau părul lung, pe care îl răsuceau în zulufi, îl prindeau
cu agrafe și panglici realizînd diferite pieptănături.
La femeile libere, părul scurt era fie semn de doliu, fie
recunoașterea bătrîneții.
Sclavele erau întotdeauna tunse scurt.
Grecoaicele foloseau creme pentru albit tenul, farduri,
vopsele pentru sprîncene și gene.
Multe femei aveau un întreg arsenal de oglinzi, agrafe,
pensete, flaconașe cu parfumuri și substanțe aromate,
borcănașe cu creme.
Pentru vopsitul obrajilor și buzelor foloseau creioane din
miniu de plumb sau rădăcina plantei ,,alcea”.
Sprîncenele le înnegreau cu funingine sau cu stibiu pisat
mărunt.
Pleoapele și le umbreu ușor cu cărbune.
Genele erau mai întîi vopsite în negru, apoi fixate cu un
amestec din albuș de ou, amoniac și rășină.
Femeile se parfumau din belșug, ca de astfel și bărbații,
după cum reise din reproșurile amare ale lui Socrate.
În timpul lui Nero, femeile făceau măști pentru față,
folosind excrementele de crocodil.
Femeile Bizanțului, ca să-și decoloreze părul, îl spălau cu
leșie și extrase vegetale, după care își puneau pălării fără
calotă ( numai boruri ), pe care își răsfirau părul și-l
expuneau la soare.
La unele populații de păstori din Africa, mijloacele de
înfrumusețare conțineau cele mai neobișnuite ingrediente,
ca balega și urina de vacă.
La noi la țară, sulemenitul ( de la cuvîntul turcesc sulumen ),
obicei vechi-oriental, a fost introdus după anul 1820, odată
cu o reformă radicală în îmbrăcămintea femeilor care adoptaseră
portul european.
L. Șăineanu în cartea sa ,,Influența orientală asupra limbii
și culturii române”, arată între altele că ,,o doamnă pe atunci,
nu se credea destul de grațioasă, pînă nu-și supunea figura
unei adevărate operațiuni chimice ; ea își sulemenea fața cu
alb și roșu, împodobind-o cu benghiuri din plasturi negri,
își colora în negru genele și sprîncenele cu gogoși de ristic,
își roșea jumătatea unghiilor, iar cucoanele alea bălaie, își
vopseau părul cu un fel de {cana}, cu care boierii își căneau
barba, ca să arate mai viguroși”.
Șt. Fofor, în ,,Formularul Cosmetic” apărut în 1858, arăta că
,,femeia de la țară, se lasă dintr-altele, numai ca să cumpere
mijloace de frumusețe ; ea vine la oraș cu oglinjoara, borcănelul
cu alifioara albă și foiță roșie în sîn, și, la marginea orașului
își aranjează toaleta, și apoi dă bună dimineața în piață”.
La Paști, fetele își înroșeau obrajii cu coji de ouă roșii.
Rumenirea feței se făcea și cu ,,coada cocoșului” sau ,,creasta
cocoșului”, o plantă avînd un rizom cărnos, pe care mai întîi
îl mestecau în gură.
Tot pentru rumenirea feței foloseau frunze roșii de răchită,
brîndușe de primăvară, sfecla, bulbul de ceapă ciorii,
cerneală roșie diluată în oțet, hîrtia roșie de ambalaj etc.
Sprîncenele și pleoapene se înnegreau cu funingine de pe
fundul oalei, cu cărbune de tulpină de busuioc sau cu
dopuri arse.
Chibriturile stinse serveau pentru a marca alunițele etc.
Folosirea acestor produse naturale, în modul arătat, reflectă
desigur condițiile social-economice ale oamenilor din
perioadele respective, accesul la produsele cosmetice
rafinate ale epocii lor.
Ele scot totodată în evidență dorința nestrămutată a oamenilor
de a se înfumuseța, de a corecta pe ici-colo unele defecte
cu care s-au născut și pe care natura îi ajută să și le corecteze.

Dorința de Înfrumusețare

DORINȚA DE ÎNFRUMUSEȚARE



Dorința de a se înfrumuseța și a trăi cît mai mult
este o tendință naturală atît femeilor, cît și a
bărbaților.
De aceea, apare ca firească întrebarea: care au
fost cauzele care au determinat această dorință
a oamenilor ?
Documente ale vremurilor, atestările analiștilor
sociologi făcute pe baza cercetărilor arheologice,
indică drept cauze care au determinat acest
fenomen următoarele :
- condițiile de mediu, de viață și modul de gîndire
al oamenilor ;
- instinctul de apărare față de forțele supranaturale
și de dușmanii apropiați; cultul zeilor și al morților;
- instinctul de apărare a sănătății față de dăunătorii naturali.

a) Condițiile de mediu, de viață și modul de gîndire
al oamenilor

Protejarea pielii a apărut ca o necesitate în primul rînd
în Orientul Mijlociu.
Trăind în climatul torid al acestei zone, stratul natural
de grăsime al pielii, nu-l mai putea proteja pe om, care
muncea sub soarele arzător.
Au început să fie folosite în acest scop grăsimile animale
și uleiul vegetal.
Acestea au devenit produse de primă necesitate fiind date,
în cadrul colectivelor organizate, muncitorilor și ostașilor,
ca rație zilnică.
Observînd că animalele, păsările, insectele și plantele au
culori diferite, oamenii primitivi s-au gîndit că acestea s-au
menținut în lupta pentru existență și datorită coloritul lor
și s-au străduit - găsind și metode - să-și coloreze și ei
figura și corpul.

b) Instinctul de apărare față de forțele supranaturale și de
dușmanii apropiați; cultul zeilor și al morților.

Teama omului primitiv în fața forțelor supranaturale,
dorința de a-i îmbuna pe zei, pentru ca aceștia să-l ajute
în fața calamităților naturale și a dușmanilor, a ridicat
pe trepte înalte folosirea unor produse naturale, care
încălzite, degajau un parfum ce era oferit cu prilejul jertfelor.
De asemenea, pentru a se apăra de forțele răului și pentru
a nu fi recunoscuți de dușmani, își ungeau fața și corpul cu tot
felul de culori, considerînd chiar că astfel se impuneau
față de dușmani.
În concepția lor de viață și moarte, oameni au manifestat
un cult deosebit morților, astfel că, pentru conservarea
cadavrelor în necropole, foloseau rășini, balsamuri și
substanțe odorizante, care aveau în același timp și proprietăți
antiseptice.
Substanțele odorizante au căpătat apoi o arie de folosință
mai largă la ceremoniile religioase.

c) Instinctul de apărare a sănătății față de dăunătorii naturali.

Necesitatea curățeniei corporale a apărut instinctiv la omul
primitiv, care caută să-și curețe corpul prin folosirea tuturor
mijloacelor naturale.
Datorită căldurile mari ei se spălau mult.
Mai tîrziu au învățat să-și prepare sub o formă sau alta săpunul.
Toate aceste lucruri elementare le considerau ca absolut necesare.
Dar chiar acolo unde apa era un lux, de pildă în Sahara, spălarea
se făcea cu nisipul uscat al pustiului.
În ținuturile arctice și subarctice, unde clima făcea uneori cu
neputință spălatul cu apă sau zăpadă, băștinașii au socotit
baia de aburi.
În cartea sa ,,Obîrșia lucrurilor” Iulius Lips, etnograf german,
prezintă unele aspecte privind igiena, arătînd că ,,nici un fiu bine
crescut al ținuturilor sălbatice nu neglijează igiena trupului”.
În Roma antică folosirea băilor calde era foarte obișnuită.
Împărații se făceau populari acordînd gratuit vizitatorilor
posibilitatea de a face baie, precum și uleiurile necesare.
În epoca respectivă au fost construite Termele ( băi publice ).
Oamenii erau chemați la baie prin clopote ; ei se grăbeau să
apuce cît mai multă apă caldă.
Pentru a îndepărta mirosul transpirației, își puneau la subsuori
mici pernuțe aromate.
Din motive de sănătate, pentru a se apăra de trahomul endemic,
răspîndit de către muște, oameni își pictau pleoapele cu o culoare
închisă, menită să-i protejeze contra acestei boli de ochi.
Alifiile făcute cu ulei de palmier, ulei de ricin, untură, umt, cu
adaosuri de ierburi diferite și de parfumuri metalice, apărau
pielea corpului de insolații, de înțepăturile insectelor, de frig și de vînt.
Metodele și produsele folosite pentru acele zugrăveli ale chipului
au fost considerate, pe drept cuvînt, ca fiind precursoare ale
cosmetologiei, după cum elementarele reguli de igienă, de apărare
a sănătății au fost considerate ca precursoare ale medicinii și
tot astfel, diferitele aspecte din viața oamenilor primitivi, a oamenilor
antici, a gîndirii lor, au stat ca fundament al multor teorii ale
civilizației moderne.
Dorința omului de a se înfrumuseța are origini foarte îndepărtate.
De mii de ani a existat preocuparea de a-și privi chipul, de a se
pieptăna, farda sau rade.
Fiecare fază a culturii umane a dat naștere unor concepții
proprii despre frumusețe, care urma să fie atinsă cu ajutorul
mijloacelor cosmetice.
La toate popoarele lumii se găsește însă, aceeași regulă că...
frumusețea, care în primul rînd o curățenie exemplară !
Dîndu-și seama de acțiunea apei reci, a aburului fierbinte,
a razelor soarelui tropical asupra pielii, oamenii au învățat
și aplicat noi cerințe ale igienei.

d) Natura oferă oamenilor mijloace de înfrumusețare

Natura a ajutat dintotdeauna pe om să-și realizeze obiectivele
și dorințele sale ; ea a oferit oamenilor și multiple mijloace
de înfrumusețare.
Oamenii primitivi foloseau ca sulimanuri nu mai puțin de
17 vopsele diferite, între care cele mai căutate erau albitele
( marnă, var ), negru ( cărbune de lemn, minerale de mangan )
și toată gama de nuanțe ale ocrului ( de la galbenul ce mai
deschis, pînă la portocaliu și roșu ).
În țările Orientului Mijlociu, a fost descoperită guma secretată
de un mic arbust spinos, ale cărui picături se cuagulau în
contact cu aerul și degajau un parfum neobișnuit.
Acestei gume-rezine i s-a dat numele de ,,mor”, respectiv smirnă.
Tot în aceste regiuni, erau și alți arbori care secretau rezine
mirositoare, cum ar fi olibanul ( Boswellia corteri ), din care
se făcea tămîia și balsamul de Meca.
Preoții sperau ca mirosul degajat prin încălzirea acestor
gume-rezine, prin spiralele de fum ce se ridicau, să ducă mai
repede rugăciunile la cer.
Totodată, mirosurille respective le dădeau un extaz deosebit,
care le întărea credința în zeii lor.
Preoții egipteni din Heliopolis oferau zilnic zeului soarelui,
trei mirodenii : o rășină dimineața, tămîie la prînz, iar seara,
un amestec de șase produse numite ,,kufi” în care intra și praful
de iris ( stînjenel ), folosit mai tîrziu în cosmetică.
În fața statuilor zeităților erau puse în vase de alabastru unsorile
și uleiurile rituale, preotul muindu-și uneori degetul, pentru a
unge statuile.
Femeile din antichitate își colorau în roșu-corai, cu ajutorul
sucului de ,,kufra”, vîrful degetelor, palmele, degetele de la
picioare, cîlcîiele și uneori chiar și vîrful sînilor.
Planta numită ,,kufra” era cunoscută sub numele de ,,henne”
și avea un parfum deosebit.
Femeile din orient pulverizau frunzele acestei plante, le amestecau
cu catesu ( vopsea extrasă dintr-un copac indian ) și obțineau
coloratul necesar.
Turcoaicele își vopseau părul în roșu cu acest produs.
La fiecare popor, pe lîngă influențele din afară, se practicau
procedee cosmetice devenite tradiționale și menținute pînă
în zilele noastre, procedee bazate pe ceea ce natura pune la
dispoziție oamenilor.
Documentele atestă unele produse naturale și procedee folosite,
care pot apărea drept curiozități.
Unele triburi de papuași melanezieni își decolorau părul
negru și creț cu ajutorul varului sau al leșiei, dîndu-i o
nuanță roșiatică sau gălbuie.
Îi pudrau apoi cu săruri pulverizante obținînd un efect ciudat,
prin contrast cu culoarea închisă a pielii lor.
Indienii americani preparau pentru spălarea părului, un fel
de șampon din seva unor plante, mai ales din planta,,Yucca”.
Pentru a feri pieptănăturile de murdărie și de atacul insectelor,
părul era uns cu ulei, frecat cu var și tratat cu urină de vită.
Varul acționează asupra urinei punea în libertate amoniacul,
care curăță părul și alunga insectele.
Indienii Kamio, din America de Nord, intensificau culoarea
neagră a părului lor, tratîndu-l cu o fiertură de smoală,
obținută din scoarța arborelui moschito.
Egiptenii, începîd cu frumoasa Cleopatra, au lăsat multiple
procedee de înfrumusețare.
Dealtfel, se spune despre Cleopatra că a fost prima femeie
care a scris un manual de îngrijire a frumuseții femeilor.
Ea folosea mîlul Nilului pentru a-și încreți părul.
Din mîl și urină își prepara o mască cosmetică.
Pentru epilare, folosea piatra ponce și penseta.
Ca să dea strălucire umerilor, folosea scoici pisate și alabastru.
Prepare un parfum al ei cu miros tulburător ,,Kiphe”,
care după Plutarh era un amestec de miere, vin, planta
,,henne”, smirnă, diferite rădăcini, lemn de trandafir, trestie
mirositoare, crocus, măcriș, boabe de ienupăr etc.
Dar și ceilalți egipteni nu s-au lăsat mai prejos.
Pentru îngrijirea părului și a dinților foloseau diferite rețete :

- contra încărunțirii: sînge de vițel negru, fiert în ulei; sînge
din corn de taur negru; grăsime de șarpe negru;
- contra căderii porului: pomadă făcută cu grăsimea de la 6 animale:
leu, hipopotam, crocodil, pisică, șarpe și țap;
- pentru întărirea firului de păr: dinte sfărîmat al unui măgar,
amestecat cu miere ;
- pentru curățirea dinților : bețișoare de lemn - care erau mai
întîi mestecate la un capăt pentru a le înmuia;
- gura și-o parfumau mestecînd grăunțe de mirt ;
- pentru strălucirea dinților : îi frecau cu un bastonaș de fildeș
pe care-l înmuiau într-un amestec de coji de ouă, cărbune și sidef.
Înaintea fiecărei mese își stropeau mîinile cu apă.
Drept săpun, foloseau un amestec de nisip, sodă și leșie.
Amestecul era utilizat pentru curățarea și catifelarea pielii.
Grecoaicele își spălau părul cu must de mere.
Subsuorile și le epilau cu rășină.
Ele purtau părul lung, pe care îl răsuceau în zulufi, îl prindeau
cu agrafe și panglici realizînd diferite pieptănături.
La femeile libere, părul scurt era fie semn de doliu, fie
recunoașterea bătrîneții.
Sclavele erau întotdeauna tunse scurt.
Grecoaicele foloseau creme pentru albit tenul, farduri,
vopsele pentru sprîncene și gene.
Multe femei aveau un întreg arsenal de oglinzi, agrafe,
pensete, flaconașe cu parfumuri și substanțe aromate,
borcănașe cu creme.
Pentru vopsitul obrajilor și buzelor foloseau creioane din
miniu de plumb sau rădăcina plantei ,,alcea”.
Sprîncenele le înnegreau cu funingine sau cu stibiu pisat
mărunt.
Pleoapele și le umbreu ușor cu cărbune.
Genele erau mai întîi vopsite în negru, apoi fixate cu un
amestec din albuș de ou, amoniac și rășină.
Femeile se parfumau din belșug, ca de astfel și bărbații,
după cum reise din reproșurile amare ale lui Socrate.
În timpul lui Nero, femeile făceau măști pentru față,
folosind excrementele de crocodil.
Femeile Bizanțului, ca să-și decoloreze părul, îl spălau cu
leșie și extrase vegetale, după care își puneau pălării fără
calotă ( numai boruri ), pe care își răsfirau părul și-l
expuneau la soare.
La unele populații de păstori din Africa, mijloacele de
înfrumusețare conțineau cele mai neobișnuite ingrediente,
ca balega și urina de vacă.
La noi la țară, sulemenitul ( de la cuvîntul turcesc sulumen ),
obicei vechi-oriental, a fost introdus după anul 1820, odată
cu o reformă radicală în îmbrăcămintea femeilor care adoptaseră
portul european.
L. Șăineanu în cartea sa ,,Influența orientală asupra limbii
și culturii române”, arată între altele că ,,o doamnă pe atunci,
nu se credea destul de grațioasă, pînă nu-și supunea figura
unei adevărate operațiuni chimice ; ea își sulemenea fața cu
alb și roșu, împodobind-o cu benghiuri din plasturi negri,
își colora în negru genele și sprîncenele cu gogoși de ristic,
își roșea jumătatea unghiilor, iar cucoanele alea bălaie, își
vopseau părul cu un fel de {cana}, cu care boierii își căneau
barba, ca să arate mai viguroși”.
Șt. Fofor, în ,,Formularul Cosmetic” apărut în 1858, arăta că
,,femeia de la țară, se lasă dintr-altele, numai ca să cumpere
mijloace de frumusețe ; ea vine la oraș cu oglinjoara, borcănelul
cu alifioara albă și foiță roșie în sîn, și, la marginea orașului
își aranjează toaleta, și apoi dă bună dimineața în piață”.
La Paști, fetele își înroșeau obrajii cu coji de ouă roșii.
Rumenirea feței se făcea și cu ,,coada cocoșului” sau ,,creasta
cocoșului”, o plantă avînd un rizom cărnos, pe care mai întîi
îl mestecau în gură.
Tot pentru rumenirea feței foloseau frunze roșii de răchită,
brîndușe de primăvară, sfecla, bulbul de ceapă ciorii,
cerneală roșie diluată în oțet, hîrtia roșie de ambalaj etc.
Sprîncenele și pleoapene se înnegreau cu funingine de pe
fundul oalei, cu cărbune de tulpină de busuioc sau cu
dopuri arse.
Chibriturile stinse serveau pentru a marca alunițele etc.
Folosirea acestor produse naturale, în modul arătat, reflectă
desigur condițiile social-economice ale oamenilor din
perioadele respective, accesul la produsele cosmetice
rafinate ale epocii lor.
Ele scot totodată în evidență dorința nestrămutată a oamenilor
de a se înfumuseța, de a corecta pe ici-colo unele defecte
cu care s-au născut și pe care natura îi ajută să și le corecteze.

Folosirea Rațională a Produselor Cosmetice

FOLOSIREA RAȚIONALĂ A PRODUSELOR COSMETICE


Prezentarea unor dermatoze și dermite de contact,
datorate - unele - chiar produselor cosmetice, impune
luarea unor măsuri profilactice pentru prevenirea lor.
În dermofarmacie, nocivitatea unui medicament se
manifestă prin toate semnele ce caracterizează o boală,
respectiv acțiunea farmacodinamică a elementelor ce
le conține medicamentul.
În cosmetică, reacția cutanată are aspecte dependente
în mare măsură de natura agentului iritant sau alergizant.
Accidentele sau neajunsurile cauzate de unele produse
cosmetice pot fi evitate, testînd produsele și folosindu-le
rațional.
Accidentele cosmetice nu apar la toate persoanele, ci
la un număr restrîns.
Dacă ele însă apar, trebuie renunțat la folosirea produsului
respectiv, fiind vorba de multe ori de predispoziția
celui ce îl folosește și nu numai datorită substanțelor
pe care le conține un produs sau altul.

Cum facem testarea ?
Aplicăm produsul pe o porțiune de piele timp de 2 zile,
recomandabil după ureche sau în pliul cotului.
Urmărim reacția produsului.
Dacă apare vreo iritație, nu mai folosim produsul respectiv
cîteva zile, după care reluăm testarea.
Dacă apar aceleași reacții, rezultă că produsul este contraindicat
persoanei respective.
Testarea produsului nu se face odată pentru totdeauna
întrucît natura epidermei se poate schimba odată cu
trecerea anilor.

Unii factori care influențează negativ folosirea cosmeticelor ;
Vîrsta - abuzul de cosmetice la o vîrstă fragedă duce
la îmbătrînirea prematură a pielii și a părului, la apariția
unor iritații sau eczeme.
Abuzul de fard, în loc să mascheze unele imperfecțiuni
le poate scoate în evidență.

Moda fardării ochilor, creionarea pleoapelor, sprîncenelor,
rimelarea genelor, folosite excesiv, poate provoca cu timpul
iritarea pleoapelor și chiar apariția blefaritei cronice.

Folosirea pudrei pentru a proteja pielea, aplicată în exces,
în strat gros, pe o pielea uscată sau chiar normală, poate
duce la uscarea mai accentuală a pielii.

Cremele - în special acelea conținînd produse hormonale
folosite fără indicația medicului, pot duce la tulburări
în echilibrul hormonal.
Cremele avînd ca bază grăsimea aplicate pe un ten seboreic,
pot determina apariția de coșuri.
Cremele pe bază de mercur și bismut, folosite mult timp
pot determina ridare și ofilirea pielii.

Soluțiile alcoolice concentrate, apa de colonie sau alte
substanțe degresante, prin abuz de folosire, duc la uscarea
pielii, care se poate descuama formînd fisuri.
Pot apărea inflamații și riduri.
Tot astfel glicerina în concentrați mari, prin acțiunea
sa higroscopică influențează negativ pielea.
Decolorarea excesivă a părului, face ca acesta să se
anemieze, devenind și friabil.
Abuzul de săpun în cazul unui ten uscat duce la uscarea
excesivă a acestuia.
Apa fierbinte, folosită în toaleta zilnică duce la
moleșirea țesuturilor și la dilatarea porilor.
După cum spălarea zilnică cu apă rece, tonifică, întărește
pielea, dar și o strînge sau o întinde prea tare.

Și unele sfaturi :
Dacă am folosit fondul de ten sau diferite farduri,
demachierea este obligatorie.
Urmele de fard pe piele, rămase în cursul nopții,
dăunează pielii, ducînd chiar la ridarea obrazului.
Dacă nu avem un păr bogat, perfect sănătos, cu firul
gros, să evităm decolorantele.
Atenție, de asemenea, la ondulația permanentă pe care
nu o suportă oricine.
În cazul cînd trebuie să folosim comprese fierbinți, vom
aplica la sfîrșit o comprese cu apă rece.
Spălarea cu săpun în mod exagerat, duce la îndepărtarea
stratului de grăsime natural al pielii ; glandele sebacee
sînt silite la un efort mărit ca să înlocuiască stratul de
grăsime ; se produce ridarea și ofilirea timpurie a pielii.
Pot fi folosite pentru curățirea și demachierea pielii creme
de curățat, emulsii demachiante etc.
Dacă pasta de dinți sau rujul provoacă cheilita, uscarea,
inflamarea sau chiar fisurarea buzelor, se va renunța la
folosirea produsului.

Produsele cosmetice și de parfumerie sînt reprezentate prin
largi game, într-un etalaj de mare finețe și bun gust.
În general, femeile au tendința de a schimba mereu crema,
tonicul, săpunul, demachiantul neavînd răbdarea necesară
pentru a verifica dacă un produs are sau nu un efect pozitiv.
Așa cum un tratament medical sau o cură termală nu pot
fi întrerupte o anumită perioadă de timp și tratamentul
cosmetic trebuie continuat, de regulă, cel puțin o lună
pentru a putea ajunge la o concluzie.
Desigur, aceasta nu înseamnă a nu schimba niciodată
produsele, ținînd seama că pielea se modofică cu vîrsta și,
totodată, unele produse sînt înlocuite de altele superioare
calitativ.
Mișcarea în aer liber este o binefacere pentru ten ; chiar
dacă plouă, nu pregetați să vă plimbați mai ales cînd
locuiți într-un oraș mare, cu un grad de poluare ridicat.
Pielea, după cum am văzut, prezintă diferite tipuri, iar
fiecărui tip trebuie să-i fie adaptate produsele corespunzătoare,
întrucît numai în felul acesta se va evita apariția prematură
a ridurilor. uscăciunea pielii, comedoanelor etc.
Ea trebuie deci bine curățată, protejată, tonificată și
hrănită.
Dar îngrijirile trebuie făcute cu perseverență și răbdare,
în mod constant și nu din cînd în cînd.
Numai în felul acesta pielea își va păstra aspectul proaspăt
și strălucitor pînă la o vîrstă înaintată.
O piele sănătoasă implică o sănătate perfectă.
Încercați să vă păstrați echilibrul fizic și moral nelăsîndu-vă
doborîte de griji, evitînd șocurile nervoase și ducînd o
viață cumpătată.

Folosirea Rațională a Produselor Cosmetice

FOLOSIREA RAȚIONALĂ A PRODUSELOR COSMETICE


Prezentarea unor dermatoze și dermite de contact,
datorate - unele - chiar produselor cosmetice, impune
luarea unor măsuri profilactice pentru prevenirea lor.
În dermofarmacie, nocivitatea unui medicament se
manifestă prin toate semnele ce caracterizează o boală,
respectiv acțiunea farmacodinamică a elementelor ce
le conține medicamentul.
În cosmetică, reacția cutanată are aspecte dependente
în mare măsură de natura agentului iritant sau alergizant.
Accidentele sau neajunsurile cauzate de unele produse
cosmetice pot fi evitate, testînd produsele și folosindu-le
rațional.
Accidentele cosmetice nu apar la toate persoanele, ci
la un număr restrîns.
Dacă ele însă apar, trebuie renunțat la folosirea produsului
respectiv, fiind vorba de multe ori de predispoziția
celui ce îl folosește și nu numai datorită substanțelor
pe care le conține un produs sau altul.

Cum facem testarea ?
Aplicăm produsul pe o porțiune de piele timp de 2 zile,
recomandabil după ureche sau în pliul cotului.
Urmărim reacția produsului.
Dacă apare vreo iritație, nu mai folosim produsul respectiv
cîteva zile, după care reluăm testarea.
Dacă apar aceleași reacții, rezultă că produsul este contraindicat
persoanei respective.
Testarea produsului nu se face odată pentru totdeauna
întrucît natura epidermei se poate schimba odată cu
trecerea anilor.

Unii factori care influențează negativ folosirea cosmeticelor ;
Vîrsta - abuzul de cosmetice la o vîrstă fragedă duce
la îmbătrînirea prematură a pielii și a părului, la apariția
unor iritații sau eczeme.
Abuzul de fard, în loc să mascheze unele imperfecțiuni
le poate scoate în evidență.

Moda fardării ochilor, creionarea pleoapelor, sprîncenelor,
rimelarea genelor, folosite excesiv, poate provoca cu timpul
iritarea pleoapelor și chiar apariția blefaritei cronice.

Folosirea pudrei pentru a proteja pielea, aplicată în exces,
în strat gros, pe o pielea uscată sau chiar normală, poate
duce la uscarea mai accentuală a pielii.

Cremele - în special acelea conținînd produse hormonale
folosite fără indicația medicului, pot duce la tulburări
în echilibrul hormonal.
Cremele avînd ca bază grăsimea aplicate pe un ten seboreic,
pot determina apariția de coșuri.
Cremele pe bază de mercur și bismut, folosite mult timp
pot determina ridare și ofilirea pielii.

Soluțiile alcoolice concentrate, apa de colonie sau alte
substanțe degresante, prin abuz de folosire, duc la uscarea
pielii, care se poate descuama formînd fisuri.
Pot apărea inflamații și riduri.
Tot astfel glicerina în concentrați mari, prin acțiunea
sa higroscopică influențează negativ pielea.
Decolorarea excesivă a părului, face ca acesta să se
anemieze, devenind și friabil.
Abuzul de săpun în cazul unui ten uscat duce la uscarea
excesivă a acestuia.
Apa fierbinte, folosită în toaleta zilnică duce la
moleșirea țesuturilor și la dilatarea porilor.
După cum spălarea zilnică cu apă rece, tonifică, întărește
pielea, dar și o strînge sau o întinde prea tare.

Și unele sfaturi :
Dacă am folosit fondul de ten sau diferite farduri,
demachierea este obligatorie.
Urmele de fard pe piele, rămase în cursul nopții,
dăunează pielii, ducînd chiar la ridarea obrazului.
Dacă nu avem un păr bogat, perfect sănătos, cu firul
gros, să evităm decolorantele.
Atenție, de asemenea, la ondulația permanentă pe care
nu o suportă oricine.
În cazul cînd trebuie să folosim comprese fierbinți, vom
aplica la sfîrșit o comprese cu apă rece.
Spălarea cu săpun în mod exagerat, duce la îndepărtarea
stratului de grăsime natural al pielii ; glandele sebacee
sînt silite la un efort mărit ca să înlocuiască stratul de
grăsime ; se produce ridarea și ofilirea timpurie a pielii.
Pot fi folosite pentru curățirea și demachierea pielii creme
de curățat, emulsii demachiante etc.
Dacă pasta de dinți sau rujul provoacă cheilita, uscarea,
inflamarea sau chiar fisurarea buzelor, se va renunța la
folosirea produsului.

Produsele cosmetice și de parfumerie sînt reprezentate prin
largi game, într-un etalaj de mare finețe și bun gust.
În general, femeile au tendința de a schimba mereu crema,
tonicul, săpunul, demachiantul neavînd răbdarea necesară
pentru a verifica dacă un produs are sau nu un efect pozitiv.
Așa cum un tratament medical sau o cură termală nu pot
fi întrerupte o anumită perioadă de timp și tratamentul
cosmetic trebuie continuat, de regulă, cel puțin o lună
pentru a putea ajunge la o concluzie.
Desigur, aceasta nu înseamnă a nu schimba niciodată
produsele, ținînd seama că pielea se modofică cu vîrsta și,
totodată, unele produse sînt înlocuite de altele superioare
calitativ.
Mișcarea în aer liber este o binefacere pentru ten ; chiar
dacă plouă, nu pregetați să vă plimbați mai ales cînd
locuiți într-un oraș mare, cu un grad de poluare ridicat.
Pielea, după cum am văzut, prezintă diferite tipuri, iar
fiecărui tip trebuie să-i fie adaptate produsele corespunzătoare,
întrucît numai în felul acesta se va evita apariția prematură
a ridurilor. uscăciunea pielii, comedoanelor etc.
Ea trebuie deci bine curățată, protejată, tonificată și
hrănită.
Dar îngrijirile trebuie făcute cu perseverență și răbdare,
în mod constant și nu din cînd în cînd.
Numai în felul acesta pielea își va păstra aspectul proaspăt
și strălucitor pînă la o vîrstă înaintată.
O piele sănătoasă implică o sănătate perfectă.
Încercați să vă păstrați echilibrul fizic și moral nelăsîndu-vă
doborîte de griji, evitînd șocurile nervoase și ducînd o
viață cumpătată.

Operațiuni și Tehnici - la Domiciliu 2

OPERAȚIUNI ȘI TEHNICI - LA DOMICILIU


2. VAPORIZAREA


Prin expunerea tenului la acțiunea vaporilor de apă
( aburi ) se urmărește :
- înmuierea stratului cornos al pielii, astfel încît celulele
moarte să poată fi îndepărtate cu ușurință ;
- antrenarea tuturor resturilor de murdărie și de sebum de
la suprafața pielii, odată cu transpirația ;
- activitatea circulației sanguine ;
- dilatarea porilor în vederea ușurării extragerii comedoanelor ;
- hidratarea pielii.
Baia de aburi se recomandă să fie efectuată o dată la două
săptămîni în cazul unui ten gras sau la o lună în cazul tenului
uscat, fiind contraindicată în cazul tenurilor atinse de cuperoză.
Ca operațiuni prealabile este necesar strîngerea părului cu o
bentiță, curățirea obrazului cu un lapte demachiant sau cu o
cremă cremă demachiantă, în funcție de natura tenului respectiv,
și ungerea pielii din jurul ochilor cu o cremă grasă, deoarece
aburul fiebinte poate dăuna pielii din această zonă care este
foarte sensibilă exact ca în imaginea de mai jos.

1. Strîngerea părului cu o bentiță - 2. Ochelari de pînză

Persoanele ai căror ochi se irită cu ușurință își vor confecționa
din pînză o pereche de ochelari.
În acest scop se croiesc două bucăți de formă ovală, care se prind
apoi cu un șnur subțire, astfel încît să fie acoperiți numai ochii
și cît mai puțin restu feței.
După aceste pregătiri, obrazul va fi expus deasupra unui vas
cu apă fierbinte, acoperind capul cu un prosop, ca în cazul unei
inhalații.
Aburul nu trebuie să fie prea fierbinte pentru a nu produce iritații,
iar distanța față de vas va fi reglată astfel încît obrazul și gîtul
să fie învelite în aburi.

1. Baia de aburi - 2. Compresă din pînză

Timpul de expunere poate fi cuprins între 5 și 10 minute,
în funcție de natura tenului; după ce încep să curgă pe
față picături de apă, se șterge obrazul cu tifon.
În vasul cu apă fierbinte se vor pune diferite plante în
funcție de scopul pe care îl urmărim.
Teiul și mușețelul au acțiune decongestive, albăstrelele
calmează ochii; pentru tenul gras putem adăuga frunze de
hamamelis, pentru tenul uscat nalbă, soc etc.
În cabinetele de cosmetică există aparate speciale de vapori
de apă.
Compresele prezintă avantajul că pot fi aplicate cu ușurință
și pot fi confecționate din pînză sau tifon ( mai multe straturi ),
decupînd goluri în dreptul ochilor, nasului și gurii, exact ca
în imaginea de mai jos.

Compresă din pînză

Compresele se înmoaie în infuzie de mușețel, tei, sunătoare,
pătlagină și se mențin pe față aproximativ 15 - 20 de
minute, după care obrazul se va unge cu o cremă hrănitoare.
Din rădăcină de nalbă se prepară un macerat care se poate
aplica sub formă de comprese, avînd acțiune emolientă și
descongestionantă.
Sînt indicate mai ales tenurilor deshidratate și congestionate.
Tenurile grase pot beneficia, de asemenea, de aplicarea
de comprese.
Astfel, în cazul tenurilor seboreice se recomandă comprese
cu infuzii de cimbrișor sau de salvie, iar în cazul tenurilor
acneice comprese cu infuzie de brusture.
Uleiurile vegetale, în special cel de măsline și de germeni de
porumb, pot fi aplicate sub formă de comprese calde, pentru
îngrijirea tenului uscat cu tendință de descuamare.
Prepararea simplă și aplicarea rapidă a unei comprese face ca
aceasta să poată fi folosită de orice femeie, oricît de ocupată ar fi.