Poezia Veste de Lucian Blaga

VESTE


Vin din noapte, din miez de pădure :
avem un voevod !
Spre ziduri sure
sar peste prăpăstii în călțuni de poveste.
Către cetate frunza susură :
o veste, o veste !
Ocolesc gorganul cu căpățînile, cu ispășiții,
peste ogoare mă-mpiedec în scut.
Ating cu fruntea luminile :
S-a născut, s-a născut !



Genunchiul poticnește, fruntea asudă.
Țîșnesc curcubee
din pas și din rouă
pe pajiștea udă.
Din turnul verde de pază de lîngă pod,
straja mă vede.
Tăcerea-i a ceasului rod :
avem un voevod !
Urechea n-o crede.




Sculați boieri cu rînduitele bresle,
cu sfinții, cu mucenicii,
și voi hornari și voi ucenicii,
ridicați-vă slugi adormite în iesle !
Sculați boieri, o veste din codru v-aduc -
ni s-a născut azi-nopate noul voevod,
fiul pădurii, puiul de cuc !