Zapaciti.ro: 2019

Daca vrei un site de investitii...

Daca doresti un site de investitii,
click pe urmatorul link

myadsfactory

myadsfactory

myadsfactory

myadsfactory

myadsfactory

Daca vrei un site de investitii...

Daca doresti un site de investitii,
click pe urmatorul link

myadsfactory

myadsfactory

myadsfactory

myadsfactory

myadsfactory

Dacă vrei să faci bani online intră pe...

Vrei sa faci bani intra pe linkul de mai jos, si înscriete...
Make Money Online Referring Friends & Family to RainMoney
RainMoney LEGIT! Make Money Online Using Social Media | https://share.rainmoney.co/register.php?referral=gabyyy

Dacă vrei să faci bani cu rainmoney intră pe linkul următor
și chiar vei face bani online.
Click aici dacă vrei să faci bani ușor

Click aici dacă vrei să faci bani ușor

Dacă vrei să faci bani online intră pe...

Click aici dacă vrei să faci bani ușor

Field-Trial. Concursuri Pentru Cîini Ciobănești și Probe de Lucru la Cîinii Utilitari

FIELD-TRIAL. CONCURSURI PENTRU CÎINI CIOBĂNEȘTI ȘI PROBE DE LUCRU LA CÎINII UTILITARI

1. Field-trial.
2. Probe de lucru pentru cîinii de pază și utilitari.
3. Probe de lucru la cîini ciobănești.

1. Field-trial este termenul consacrat pentru desemnarea
probelor de teren rezervate cîinilor de vînătoare.
El este un concurs de lucru în condiții naturale, la fiecare
probă fiind prevăzute regulamente speciale, precum și
criteriile de departajare a concurenților.
Probele sînt specifice fiecare rase, dar cele mai populare
sînt cele organizate pentru cîîinii de aret, în care aceștia
demonstrează cît de eficace le este cheia și, desigur, aretul,
pentru retrieveri, al căror rol este aducerea vînatului doborît
și pentru terrieri care sînt chemați să scoată din vizuină vînatul.
Probele se pot organiza cu vînat real sau numai cu vînat
simulat.
Cîinii ce iau parte la aceste concursuri sînt foarte adesea
adevărați virtuoși.
Și la aceste concursuri se decernează titluri, recompense și diplome.
Cele mai importante sînt C.A.C.T. și C.A.C.I.T. ( certificate
de aptitudine în probe de lucru ).

2. Probe de lucru pentru cîinii de pază și utilitari.
Potrivit normelor F.C.I., tipurile de probe sînt următoarele:
A. Probe de ascultare.
1. Însoțirea liberă a stăpînului la picior (15 pct.) ( la pas,
în alergare, cu opriri, cu întoarceri spre stînga, dreapta și
complete).
2. Trimiterea înainte cu rechemare (15 pct.)
3. Rămînere pe loc, din mers, în poziția ,,culcat”, la
comandă și rechemare de la distanță ( 10 pct.)
4. Rămînere pe loc din mers în poziția ,,șezi”, cu îndepărtarea
conducîtorului și revenirea lui fără nici o mișcare din
partea cîinelui (10 pct.)
5. Oprire din alergare, rămînere pe loc și apoi urmarea la
chemarea a conducătorului (20 pct.)
6. Readucerea unui obiect ( aport ) (10 pct.)
7. Trecere în săritură peste un obstacol de 100 cm înălțime
(10 pct.)
8. Trecere peste obstacol sau săritură în lungime ( la alegere)
(10 pct.)
Se execută la comandă; obstacolul este din lemn, are 1,80 m
înălțime, traseul este dus-întors.
Săritura este de 3 m lungime, fără atingerea obstacolului.
La fiecare probă se prevede în mod expres cînd este permisă
comandă verbală și în ce mod.

B. Probă de urmărire
Prevede urmărirea după miros a unei piste, cu găsire de obiect.
Traseul este de 1 km lungime, iar urma are o vechime de o oră.
Cel puțin trei schimbări de direcție de 90 de grade și trei
obiecte pe parcurs ( 100 pct.).
1. Căutarea ,,infractorului” (15 pct.).
La comanda conducătorului, cîinele cercetează terenul treptat,
pe zone de 20x40 pași, la stînga și la dreapta.
2. Oprirea ,,infractorului” și avertizarea conducătorului prin
lătrat (20 pct.).
Cîinele nu are voie să-l atace, iar la sosirea conducătorului
încetează lătratul la comandă).
3. Însoțire, încercare de evadare, imobiliare și apoi conducere
(20 pct.).
(Plecare în grup, simulare de evadare după 20 m la care
cîinele, fără comandă, trebuie să-l prindă și să-l imobilizeze.
Urmează însoțirea în continuare).
4. Apărarea conducătorului (20 pct.) (cîinele împiedică fără
comandă, atacul simulat al ,,infractorului”).
5. Exercițiu de curaj (30 pct.) (,,infractorul” simulează un atac
cu bastonul asupra cîinelui, cu intenția de a-l îndepărta).
La toate aceste exerciții, la comanda conducătorului acțiunea
de atac a cîinelui trebuie să înceteze imediat.

3. Probe de lucru la cîini ciobănești
Iată cum arată o astfel de probă de lucru, conform regulamentelor
englezești, ea decurgînd în linii mari asemănător și în
alte țări care organizează astfel de concursuri.
Plecarea se face de lîngă stăpîn într-o cursă în semicerc, de
cca 360 m denumită ,,gathering” ( regrupare ) și ,,outrun” (încercuire),
prin care cîinele vine și se plasează în spatele unei grupe de
5 oi eliberate dintr-un țarc.
El se postează în spatele lor, destul de departe pentru a nu le
speria, dar avîndu-le sub control.

Urmează cea de a doua fază a probei, în care cîinele se apropie
de ele în linie dreaptă și execută aducerea lor la stăpîn, ceea
ce este denumit ,,fetching” ( aducere ).
Pe acest traseu el trebuie să treacă oile printr-o poartă lată
de cca 6,30 m, marcată prin două bariere (lifting).

În faza următoare ,,driving” (conducere), cîinele, dirijat de
îndemnurile sau fluierul stăpînului său, trebuie să parcurgă
cu oile un traseu de cca 400 m, în formă de triunghi echilateral
care are la fiecare din laturile lui o poartă de 6,30 m,
prin care el trebuie să le treacă din prima încercare.
La finalul acestei faze el le conduce și reține în interiorul
unui cerc de 36 m diametru, marcat pe sol cu var și le
menține în fața stăpînului său.

În faza ce urmează, ,,shedding” ( selectare), el este pus să
scoată din lot două din cele cinci oi și anume pe cele ce
nu sînt marcate cu un colier și să controleze deplasarea
acestora fără a le permite să revină lîngă celelalte.
Cunoscut fiind caracterul dificil al oilor și tendința lor de
a se aduna grămadă, această fază este cea mai grea.

În faza finală de parcare, ,,penning”, el le readuce într-un
spațiu de 180x270 cm, delimitat și prevăzut cu o poartă,
după care le ia pe toate și le duce la o distanță de cca 36 m.
Aici izolează din nou cele două oi fără colier, ,,singling”
(separare), replică asemănătoare în practică cu separarea
mieilor de mama lor.
Bineînțeles că întreaga desfășurare a diverselor faze
ale probei se desfășoară contra cronometru.

În fazele superioare ale unor asemenea competiții, deosebit
de populare în Scoția și Walles, campionii regionali sînt
chemați să controleze uneori ăn cursul probei pînă la 20
de subiecte în loc de 5.
Probele se efectuează uneori cu doi cîini ciobănești care
împreună ca o echipă competentă și eficace.
O cupă, o medalie și gloria recompensează pe ciobanii și
crescătorii care se prezintă cu deosebit interes și
sportivitate la astfel de concursuri.

Field-Trial. Concursuri Pentru Cîini Ciobănești și Probe de Lucru la Cîinii Utilitari

Pregătirea Cîinelui Pentru Expoziție

PREGĂTIREA CÎINELUI PENTRU EXPOZIȚIE

Această sarcină dificilă trebuie efectuată din timp.
Uneori sînt necesare 3 - 4 săptămînă de pricepere
din partea expozantului și răbdare din partea cîinelui.
Deoarece forma de moment este cea care decide
impresia arbitrului, pregătirea trebuie să aibă în vedere
aducerea lui în formă maximă tocmai în ziua expoziției.
O muncă stăruitoare va trebui dusă cu cîinele pentru a
nu anula, prin lipsa de disciplină, o pregătire îndelungată
și calități reale ce nu ar putea fi dezvăluite.
Comportarea disciplinată a cîinelui cîntărește în ochii
arbitrului.
Cîinii nervoși, neascultători, produc impresie urîtă.
În ring, cîinele va fi obligat să rămînă un timp îndelungat
în poziție de așteptare.
Va fi învățat să rămînă cît este nevoie în patru labe, bine
înfipt pe picioare și cu privirea înainte, ajutat de lesă.
El nu are voie să manifeste indisciplină în așteptare, să
se așeze jos sau culcat fără o permisiune expresă și nici
să dea semne de nerăbdare sau plictiseală.
Dresați în mod special cîinele să știe să se prezinte.
Aceasta presupune o ținută majestuoasă, o atitudine calmă,
o plimbare liniștită prin fața arbitrului, o atitudine impasibilă
pe podiumul de examinare.
Un cîine bine prezentat este pe jumătate premiat - obișnuiesc
să spună cunoscătorii.
Nu este lipsit de importanță, ca și noi să ne prezentăm calmi
și siguri de calitățile animalului, fiindcă lesne i se poate
transmite cîinelui starea noastră de nervozitate.
După ce am trecut în revistă pregătirea psihologică a cîinelui
și a expozantului, să trecem la cea specifică.
Ea se referă la toaletă propriu-zisă, operațiune care se execută
în timp și comportă felurite operații în funcție de rasa cîinelui.
Nu neglijați nici o parte a corpului cîinelui, analizînd cum
trebuie să se prezinte fiecare punct din standard.
Nu este suficientă o baie și o pieptănare, fie ea cît de minuțioasă.
Urechile, ochii, unghiile vor fi aduse în perfectă ordine.
Arbitrul examinează dantura cîinelui.
Ea va trebui să fie curată, iar cîinele învățat să permită, fără
a opune rezistență, a mîrîi sau mușca, deschiderea gurii sau
dezvelirea gingiei.
Părul va fi potrivit conform standardului la rasele la care este
obligatoriu acest lucru.
De obicei pentru aceasta se recurge la un specialist, iar un
retuș final se obișnuiește chiar în preziua sau în dimineața
evenimentului.
Reușita și frumusețea unui exemplar depinde foarte mult
de felul în care se prezintă blana.
Ea va fi obiectul unui atente și constante îngrijiri, fiind în final
și semnul exterior al unei perfecte sănătăți.
În ring, cîinele va avea de efectuat un parcurs de mers în
cerc și unul de alergare alături de stăpîn și în lesă.
Aceste parcursuri se exersează din timp, în aer liber și pe cît
posibil în condiții similare celor din concurs, adică împreună
cu alți cîini pentru a-l obișnui cu atmosfera.
Exercițiul de mers alături și în alergare va urmări ca el să nu
rămînă în urmă, să tragă de lesă, să debordeze sau să încerce
să sară pe noi.
Corect, cîinele va merge la nivelul piciorului nostru stîng, iar
mișcarea va fi executată cu convingere.
Arbitrilor le este extrem de utilă prezentarea în mișcare a
cîinilor deoarece în astfel de împrejurări pot fi mai bine
observate eventualele defecte de conformație în special
la membre, șold și trunchi.
Cîteva ultime detalii.
Deoarece la expoziții se stă toată ziua și uneori chiar și
două zile, nu uitați să luați cu dv. vasul de apă al cîinelui,
un termos cu apă, alimente pentru întreaga zi, o pătură
de pus pe jos în boxă și toate cele necesare pentru un ultim
retuș, perie și pieptene.
Organizatorii sînt datori să asigure spații potrivite, ferite
de soare în zonele de amplasare a boxelor sau țarcurilor
pentru cîini.
Dar nu este rău dacă vă înarmați și dv. cu o umbrelă de
soare și cu un scăunel pe care să puneți sta jos, lîngă cîine.
Pentru expoziție se obișnuiește folosirea unei zgărzi și
lese speciale; ele se confecționează din piele fină.
Caracteristic este faptul că sînt confecționate dintr-o bucată
și sînt ceva mai scurte decît lesa obișnuită.
Nu dați mîncare cîinelui în dimineața expoziției, deoarece
emoțiile drumului, locul străin, prezența multor cîini și
spectatori pot să-l tulbure și să-i provoace vomismente
sau diaree.

Pregătirea Cîinelui Pentru Expoziție

Arbitrajul, Rolul Arbitrului Judecător în Ring

ARBITRAJUL, ROLUL ARBITRULUI JUDECĂTOR ÎN RING

Aprecierea cîinilor la expoziție se face de către un
arbitru sau judecător - după unele formulări -
care este un chinolog, om de meserie, priceput la
această muncă.
Asociațiile chinologice dispun de un corp de arbitri
și pot califica persoane pentru această importantă
sarcină.
Renumele unui bun arbitru se răspîndește cu iuțeală
și el este solicitat cu precădere de organizatori pentru
competența și imparțialitatea sa.
El este ajutat în ring de unul sau doi asistenți sau
secretari, al căror rol se limitează la aducerea cîinilor,
în ordinea stabilită, în fața arbitrului, la întocmirea
documentelor de arbitraj și eliberarea trofeelor.
Decizia arbitrului, excelent cunoscător al rasei, este
suverană și nu poate fi apelată; ea trebuie acceptată
cu sportivitate, fiindcă nu se cuvine să uităm că nu
toți cîinii pot să ocupe locul întîi și pot deveni campioni.
Satisfacția prezentării la expoziție a cîinelui este deja
o dovadă că exemplarul face parte din elementele mai
dotate ale rasei și neobținerea calificativului maxim nu
poate umbri cu nimic dragostea pe care o purtăm
cîinelui nostru.
Iar dacă este vorba de o muncă de crescător, cu atît
mai mult ne va folosi opinia calificată a omului de
specialitate.
Aprecierile se fac în două condiții de bază: în repaus
și în mișcare.
În ambele cazuri, cîinele este privit din față, din profil
și din spate.
Examinarea se face în primul rînd din punctul de
vedere al fiecărei zone corporale în parte și în al doilea
rînd în ansamblu, ca un tot armonios, pentru a obține
o impresie generală.
Privind cîinele din față se apreciază capul și în cadrul
lui ochii, nasul, linia frunții și lățimea ei, împreunarea
maxilarului și dinții, urechile, poziția membrelor anterioare.
Din profil se apreciază tipul cîinelui, armonia corpului
( cap, trunchi, membre ), direcția liniei spatelui,
adîncimea pieptului, unghiul membrelor și musculatura.
Tot dintr-o parte se urmărește fixarea urechilor și
dantura (molarii).
Arbitrajul se efectuează în grupe de 5 pînă la 8 cîini
ce sînt prezentați împreună arbitrului.
În felul acesta el are imediat prezentați împreună arbitrului.
În felul acesta el are imediat la îndemînă un mijloc
de comparare și de clasificarea al grupei respective.
După o inițială trecere în revistă, ei sînt așezați într-o
primă ordine de preferință ce se modifică apoi pe parcurs,
pe măsură ce examenul devin mai aprofundat.
Concluziile sînt dictate secretului care are rolul de a
consemna opiniile arbitrului.
În final, înainte de decernarea premiilor supreme, arbitrul
poate cere reducerea în fața sa a celor mai frumoase
exemplare pentru pronunțarea deciziei finale.

Arbitrajul, Rolul Arbitrului Judecător în Ring

Expoziții Canine

EXPOZIȚII CANINE

Expozițiile canine au un scop clasificarea cîinilor
de rasă prezentați, în raport cu standardul rasei
respective.
Chinologi competenți ce au rolul și calificarea de
arbitri sînt chemați să decidă calificatul pe care îl
merită exemplarele prezentate față de tipul caracteristic
ideal, cum este el definit prin standard.
Pentru crescători este deosebit de important ca
exemplarele pe care ei le-au destinat reproducției să
fie prezentate în expoziții și să obțină calificative
superioare, deoarece numai acestor exemplare li se
acordă de regulă de către asociațiile chinologice calitatea
de,,apt pentru reproducere”, fără de care descendenții
nu sînt înscriși în Cartea de Origine și nu obțin pedigree.
În țările cu o chinologie avansată însăși participarea la
expoziții este condiționată de existența certificatului de
origine completat cu datele ascendenților pînă la a
treia generație.
Deoarece la noi în țară nu a funcționat pînă de curînd
o Carte de origine decît pentru cîinii de vînătoare ai
membrilor A.V.P.S., ceea ce îngrădea numărul raselor
posesoare de pedigree, Asociația chinologică rămână a
luat măsura organizării unor concursuri de atestare la care
se pot prezenta toate exemplarele ce prezintă caracteristicile
rasei respective și unde li se eliberează un document ce
atestă acest lucru, cu recomandare ca împerecherile să
nu se mai facă decît între cîini ce au fost recunoscuți ca
întrunind calitățile rasei și au primit și apostila de ,,apt
pentru reproduce”.
Pentru aceasta, la expoziție, masculii vor trebui să obțină
calificativul foarte bine sau excelent iar femelele cel
puțin bine.
La concursurile internaționale la care se decerne titlul
de laureat C.A.C.I.B. ( certificat de aptitudini în campionat
internațional de frumusețe ), norme F.C.I. nu recunosc
decît o clasă deschisă ( peste 15 luni ) și o clasă de lucru,
îngrădind totodată participarea aceluiași exemplar la
ambele clase.
Indiferent de agida sub care este organizată expoziția,
calificativele ce se acordă sînt următoarele :

EXCELENT.
Se atribuie numai acelor cîini care se apropie foarte mult
de idealul standardului, se prezintă într-un tot perfect,
armonios și bine echilibrat, avînd ,,stil” și mișcări excelente.
Însușirile ies cu pregnanță în evidență de micile imperfecțiuni,
dispunînd în mod vizibil de caracteristicile rasei.

FOARTE BINE.
Nu se atribuie decît acelor cîini ce sînt în mod perfect
caracteristici, ale căror proporții sînt bine echilibrate și
sînt în bună condiție fizică.
Se admit defecte mici dar nu de conformație.
Acest calificativ se acordă numai cîinilor de calitate.

BINE.
Poate fi acordat acelui cîine care dispune de caracteristicile
rasei, dar are și mici defecte, cu condiția ca ele să nu
fie defecte de excudere.

SATISFĂCĂTOR.
Poate fi acordat cîinilor destul de tipici, dar care nu
prezintă calitățile remarcabile ori o condiție fizică
corespunzătoare.

Titlurile acordate sînt trecute în diplomele ce se decern
participanților, împreună cu cupe, medalii sau panglici,
de la caz la caz, conform regulamentului organizatorilor.
Celui mai bun cîine dintre ce au obținut calificatuvul
excelent în cadrul rasei respective i se poate acorda
titlul C.A.C. ( certificatul de aptitudini pentru campinat ).
Doar cîinii care au obținut trei C.A.C. decernat de arbriti
diferiți pot concura la obținerea unui calificativ superior,
cum ar fi de pildă ,,Cel mai bun cîine al rasei”, sau pot
concura la un concurs internațional unde se decerne de
această dacă un C.A.C.I.B.
Pentru a deveni campion internațional, cîinele trebuie să
cîștige în prealabil patru C.A.C.I.B.-uri de la arbitri diferiți.
Și cum calendarul F.C.I. comportă cîteva zeci de expoziții,
eșalonate tot cursul anului din țară în țară, nu puțini sînt
proprietarii și crescătorii care posedă exemplară excepțional
de frumoase ce se deplasează cu ,,vedeta” la concurs.
Fiecare expoziție are un regulament propriu al ei;
reamintim cîteva din prevederile de bună rînduială care nu
trebuie să lipsească și care se referă la obligativitatea
prezentării unui certificat de sănătate de dată recentă
( maximum 3 zile vechime ), interdicția de acces pentru
femelele în călduri, ținerea obligatorie a cîinilor în lesă
tot timpul etc.

Expoziții Canine

Cîinele în Mijloacele de Transport în Comun

CÎINELE ÎN MIJLOACELE DE TRANSPORT ÎN COMUN

În general urcarea și călătoria cîinilor în aceste mijloace
de transport sînt admise legal, ele însă sînt soluționate
diferit de la caz la caz.
Bunăoară în autobuz, troleibuz, tramvai se permite accesul
pentru cîinii utilitari ( aparținînd Ministerului Apărării
Naționale și Ministerului de Interne ), cîinii de vînătoare
( care fac parte din A.V.P.S. ), precum celor înscriși la
Asociația chinologică și prevăzuți cu medalionuldistinctiv.
Deși cîinilor agresivi li se va pune obligatoriu botniță este
bine să ne luăm și pentru cei așa-ziși calmi cîteva măsuri
de prevedere și anume să evităm vehiculele aglomerate, să
alegem locurile cele mai ferite ( pentru cîinii de talie mică
se poate procura o sacoșă în care să asigurăm aerisirea ),
la coborîre să fim noi primii și nu cîinele pentru a nu ne
trezi trași brusc jos etc.
Transportul cu trenul este reglementat de asemenea și adus
la cunoștință publicului în broșura Mersul trenurilor.
În principal prevederile sînt următoarele: cîinii de talie
mică ( purtați pe brațe ) pot călători gratuit în vagoanele
de clasă cu condiția să nu deranjeze călătorii; de asemenea
cîinii mari, de vînătoare, numai că pentru ei se percepe
jumătate din prețul biletului de cl. a II-a pe distanța respectivă.
Ceilați cîini pot fi transportați ( contra aceluiași preț ca
pentru cîinii de vînătoare ) în compartimentul special al
vagonului de bagaje și prevăzuți obligatoriu cu botniță.
Îmbarcarea, transbordarea și debarcarea cîinilor predați
liber se face de către călătorul respectiv.
Calea ferată nu păstrează cîinii a căror eliberare nu se
cere imediat după sosirea trenului.
Transportul cu avionul este de asemenea admis, dar numai
în cuști prevăzute cu aerisire care vor fi depozitate în
compartimentul de bagaje contra unei taxe de transport.
Atunci cînd este vorba de voiaje externe, posesorul cîinelui
este dator să se informeze în prealabil despre reglementările
privind accesul cîinilor în țara respectivă.
Indiferent însă dacă este vorba de o călătorie în țară sau
străinătate, posesorul de cîine va trebui să prezinte certificatele
de vaccinare și sănătate de dată recentă.

Cîinele în Mijloacele de Transport în Comun

Dispoziții Legale Referitoare la Cîini

DISPOZIȚII LEGALE REFERITOARE LA CÎINI

Primele texte legale în care aflăm reglementări privind
cîini sînt milenare și datează din timpul faraonilor egipteni.
Împărații Chinei prevedeau și ei măsuri drastice împotriva
celor ce vătămau cîinii palatelor imperiale.
În Franța cunoscuta lege Gramont protejează cîinii de
actele de cruzime ale terțiilor.
Principalele texte legale în vigoare care se referă la cîini
sînt: Decretul 71/1951 privind prevenirea turbării; Legea
sanitar-veterinară 60/1974 și normele elaborate în vederea
aplicării ei; Decizia 650/1969 a Comitetului executiv al
Consiliului popular al municipiului București privind drepturile
și obligațiile deținătorilor de animale; Hotărîrea 14/1975 a
aceluiași organ privind sancționarea contravențiilor în
parcuri și grădini publice. Ce prevăd aceste texte?
Legea sanitar-veterinară 60/1974 este aplicată prin intermediul
normelor și măsurilor sanitar-veterinare elaborate în baza ei.
În partea a treia, privind măsurile de prevenire și combatere
a bolilor contagioase, vorbind despre turbare, se menționează
măsurile care privesc pe proprietarii de cîini.
Astfel, aceștia sînt obligați ca anual să efectueze vaccinarea
antirabică a cîinilor pe care îi dețin.
Cu acest prilej se introduce un carnet de evidență pentru
înregistrează și controlarea efectuării acestei operațiuni.
El se eliberează de către circumscripțiile sanitar-veterinare
de domiciliu ale deținătorilor.
Textul prevede de asemenea că este interzisă lăsarea liberă
a cîinilor în afara curților cu excepția cazurilor în care li se
pune botniță sau sînt legați cu lesă și conduși.
Excepție fac cîinii de vînătoare în teren, cîinii ciobănești
pe lîngă turme, dar care sînt prevăzuți cu un jujeu reglementar
de 30 cm, cîinii utilitari ai armatei și poliției însoțiți de
supraveghetori.
Cgiar în curți, mai ales dacă ele sînt în folosință comună,
cîinii trebuie legați, lăsarea lor în libertatea nefiind permisă
decît între orele 22 - 05.
Accesul cîinilor ( chiar dacă sînt prevăzuți cu botniță ) în
piețe, ștranduri, stadioane, parcuri și alte locuri publice
este interzis; sînt exceptați cîini armatei, poliției și cei de
vînătoare, prevăzuți cu semnul distinctiv.
În ceea ce privește mijloacele de transport în comun,
interdicția rămîne valabilă pentru cîini în general, dar la
excepțiile de mai sus se adaugă și cîini de rasă înscriși în
Asociația chinologică.
În hoteluri, conform Instrucțiunilor emise de Minustrul
Turismului, se acceptă accesul și chiar cazarea pasagerului
însoțit de cîinele său cu condiția prezentării carnetului de
sănătate, dar și acordul sefului unității hoteliere.
Pesoanele care au fost mușcate de cîini vor anunța imediat
la circumscripția sanitar-veterinară care îi va pune sub
observație și se vor prezenta la centrele antirabice pentru
consult și tratament.
Legat de răspunderile ce revin unui posesor de cîine este
cazul să menționăm că unele administrații de bloc și-au
făcut un obicei din a include în cota lunară de întreținere
o taxă în plus pentru deținătorii de cîini.
Nici un text legal nu prevede acest lucru, iar procedeul
este abuziv.
Încercînd o concluzie, deși dispozițiile oficiale privind
existența cîinelui par numeroase și severe, mai ales pentru
cei ce locuiesc în orașe, ele sînt menite să apere cetățenii,
iar respectarea lor face posibilă realizarea unei convețuiri
peșnice.

Dispoziții Legale Referitoare la Cîini

Cu Cîinele la Plimbare Sau Voiaj

CU CÎINELE LA PLIMBARE SAU VOIAJ

Am mai amintit și cu alte prilejuri că orice cîine,
indiferent de rasă sau vîrstă, are nevoie vitală de
mișcare, ceea ce în condițiile traiului în orașe și
mai ales la bloc devine adeseori o problemă.
Durata acestor plimbări este desigur în funcție de
talia și vîrsta animalului, dar un minimum de 2 ore,
eșalonate în 2 - 3 ieșiri constituie strictul necesar.
Sub 30 minute este cu totul insuficient și cei ce nu
reușesc să-și facă timp liber decît pentru asemenea
,,plimbări” mai bine să se mărginească la adminrarea
cîinelui vecinului.
Este de dorit ca pe parcursul acestei plimbări, care
în oraș se face numai în lesă, să se găsească un loc
viran sau un teren neamenajat unde cîinele să poată
fi lăsat liber, fără lesă, pentru a zburda absolut liber
cîtva timp.
Dacă el nu a fost educat însă să rămînă tot timpul
sub ochiul stăpînului - respectiv să nu se îndepărteze
niciodată la o distantă necontrolată - sau dacă nu a
învățat să vină imediat la chemare, atunci mai bine
să nu i se dea drumul decît numai și numai în cîmp
sau la pădure, unde nu îl amenință nici un pericol.
Cîinele asociază noțiunea de plimbare cu zgarda și
lesa și așteaptă cu mare plăcere să fie ,,îmbrăcat” cu
ele pentru a ieși la aer.
Cînd este urcat prima oară într-o mașină i se va vorbi
calm și prietenos pentru a-l liniști.
Va fi lăsat să examineze unde se află și la primele
drumuri vom sta lîngă el.
Corect este ca la drum, locul cîinelui să fie în spate,
pe partea opusă șoferului.
În felul acesta se vor evita eventualele coliziuni cu
el ( în momentele de frînare sau viraje bruște ) care
ar mări riscul de pierdere a controlului volanului
și deci de accidente.
În mașină se va asigura pătrunderea de aer proaspăt
fără a deschide însă prea tare geamul ca să-și scoată
cîinele capul afară, întrucît poate contracta foarte
ușor o conjunctivită.
Dacă lăsați cîinele singur în mașină, explicați-i că
trebuie să vă aștepte și să păzească mașina; coboriți
puțin geamul pentru a-i lăsa aer și scoateți-i lesa
pentru a evita strangulările accidentale.
Cu cîinele vara la apă este o plăcere de mers.
La mare, însă, unde plaja este publică e bine să
alegem un loc ferit pentru ca atunci cînd iese din apă
și se scutură să nu stropească pe cei din jur sau să
treacă nepăsător peste cearceafurile întinse cu grijă.
Ca și plimbările cu mașina, obișnuirea cîinelui cu
apa se va face de asemenea treptat.
Cîinele nu suportă să stea timp îndelungat la soare.
Pe plajă va trebui să i se amenajeze un loc mai
umbrit ( cort sau umbrelă ) unde să se refugieze.
Nu uitați să-i aduceți apă de băut dacă sînteți
la mare, deși la nevoie bea din cea sărată.
Cîinii știu să înoate din instinct, dar epuizîndu-li-se
forțele se pot îneca.
De aceea, cînd locul de ieșire din apă este dificil
de regăsit sau greu, arătați-i-l și învățași-l cum să-l
folosească pentru a putea să iasă la mal cînd obosește.

Cu Cîinele la Plimbare Sau Voiaj

Cîinele în Marile Aglomerări Urbane

CÎINELE ÎN MARILE AGLOMERĂRI URBANE

Viața cîinelui în marile orașe îmbracă atîtea aspecte, încît
nu este de mirare că unele au rămas nerezolvate sau chiar
sînt ignorate cu totul atît de organele în drept, cît și de
oameni în general.
Felul său de viață în condiții de bloc, cum, cît și unde
poate fi plimbat, cum se descurcă în circulația intensă
sau în deplasările mai lungi, în afara orașului, unde i se
pot acorda îngrijirile medicale necesare, iată numai cîteva
din problemele care, dacă nu ar fi soluționate, ar exclude
existența cîinilor în orașe.
Mult mai dificilă este problema cîinelui lăsat să zacă
aproape o zi întreagă singur în apartament.
Cum suportă el aceste ore de nemișcare și de asteptare?
Oare trebuie să ne mai supărăm pe el dacă rupe și roade
tot ce-i cade sub ,,mînă”?
Psihologii în comportamentul canin, consultați de stăpînii
unor astfel de cîini stresați, le recomandă o soluție nu lipsită
de humor, pe lîngă adevărul ei: să-și mai ia un cățel!
Adevărul este că zeci de mii de cîini sînt închiși zilnic
între zidurile apartamentului ore în șir.
Acolo așteaptă cu nerăbdare clipa în care stăpînul drag,
care i-a lăsat singuri, sosește.
Și sosește plimbarea.
Dar din păcate ea de cele mai multe ori se rezumă la
ocolirea cîtorva blocuri și cam atît.
Unde sînt cei 5 - 10 km pe care un cîine ar trebui să-i
facă?
Referitor la circulația cîinelui în condiții de trafic
intens, cercetările făcute au demonstrat că el este în
măsură să se descurce destul de bine: apreciază corect
viteza și direcția vehiculelor și știe să se ferească de
ele; aici trebuie făcută însă mențiunea că atunci cînd
un cîine este stăpînit de teamă sau este speriat, el nu
mai poate aprecia corect situația.
Zgomotele stridente, claxonările produc cîinelui reacția
de fugă pentru a se pune la adăpost ceea ce îl poate
duce ușor sub roțile altui vehicul.
Ceea ce este însă cel mai greu de stăpînit la un cîine
ce merge pe stradă alături de noi rămîne întîlnirea cu un
alt animal, căreia, în general, un cîine nu poate să-i
reziste; ,,cunoștințe” remarcate pe partea cealaltă, pisici
sau o minge ce se rostogolește, toate sînt pericole de
moarte pentru cîinii ce imprudent sînt lăsați să circule
pe stradă fără lesă.
De asemenea, se cere o supraveghere atentă din partea
însoțitorului în locurile de traversare, pasaje subterane
sau alte puncte de trecere aglomerate unde cîinele poate
fi călcat pe picioare, ceea ce va provoca o nedorită
reacție de apărare din partea animalului și necazul s-a
și produs.
Ca să nu mai vorbim - revenind la traversări - despre
ce s-ar putea întîmpla dacă un cîine ar trece în goană
pe o arteră aglomerată în care măcar 2 din cei aflați la
volan ar vrea să-l ferească...
În marile centre urbane s-au înfințat unități speciale
cu profil veterinar unde cîinilor li se acordă prim ajutor,
consultații, tratament medical ambulatoriu sau chiar
internare.
De regulă acestea sînt circumscripții sanitar-veterinare
( de sector sau localitate ).
Tot în Capitală se află și Comitetul național pentru
protecția animalelor, cu sediul clik pe link.
Centrul antirabic funcționează în cadrul Spitalului clinic
de boli contagioase Matei Balș.

Cîinele în Marile Aglomerări Urbane

Cîinii și Copiii

CÎINII ȘI COPIII

Cîinii manifestă o extraordinară blîndețe și rădare cu cei mici.
În familiile cu copii, cel mai plăcut prieten de joacă al
acestora este cîinele; el le suportă o mulțime de năzbîtii,
chiar mici răutății, iar atunci cînd se satură, în cel mai rău
caz se duce și-și caută un loc de odihnă.
Cel mai bine este ca un cîine să fie adus în familie după
ce copilul a împlinit 3 - 4 ani, deoarece crește mult mai
repede decît micuțul lui prieten.
În plus, copilul va putea astfel mai ușor să desprindă cele
cîteva reguli strict necesare de igienă - spălatul pe mîini
după joacă, evitatul linsului pe obraz etc. - și de comportament,
adică: să nu lovească cîinele, să nu-l tragă de urechi sau de
coadă, să nu încerce să-i ia mîncarea, să nu-l trezească
brusc din somn.
Deși pare că se abandonează uneori în partide de joacă în
care tachinările și hîrjoana constituie unica preocupare a celor
doi, în subconștientul său, cîinele rămîne de o vigilență
extremă, gata oricînd să tragă un semnal de alarmă la
pericol, fiind un gardian înnăscut.
Nenumărate cazuri de salvări de copii de la foc, din apă,
sau la traversări sînt datorate cîinilor.
În mai multe împrejurări au fost încercate, cu foarte bune
rezultate, experimente similare și în rîndul delicvenților
minori și al unor tineri ce amenințau să ajungă, datorită
mediului la comiterea unor acte antisociale.
Ei au fost recîștigați pentru familiile lor și totodată pentru
societate, cu ajutorul cîinelui.
Într-adevăr, ocupîndu-se de un cîine mare, de dresajul și
îngrijirea lui, au găsit o preocupare potrivită ce le-a asigurat
un echilibru moral.

Cîinii și Copiii

Paznicul Casei

PAZNICUL CASEI

Unul din cele mai importante roluri în societate îl au
cîinii în calitate de paznici.
Dealtfel, încă din timpuri ancestrale, relația om/cîine
s-a rezolvat cu precădere pe aceste coordonate.
Rolul de paznic al casei, al curții, al căminului în general ,
cîinele și-l asumă în mod automat.
În interiorul spațiului care devine domeniul lui propriu,
el se consideră stăpîn și îl va apăra cu strășnicie de
orice intrus.
Calitatea de bun paznic nu este neapărat determinată de
talia cîinelui și în consecință pot fi folosiți și cîini de
talie mică, dar cu simțurile ascuțite și vigilenți.
Legarea în lanț a cîinelui de pază este impusă de periculozitatea
lui; dacă este însă ținut tot timpul legat va deveni rău și agresiv
cu toată lumea.
De aceea va trebui să i se dea drumul din cînd în cînd peste
zi sau, în cel mai rău caz, măcar în timpul nopții.
Nu este însă sub nici o formă recomandabilă imobilizarea
în lanț a cățeilor tineri care vor suporta extrem de greu șocul
înlocuirii libertății cu lanțul cel greu.
În ceea ce privește modul de legare a cîinelui este greșită
prinderea lanțului de un țăruș deoarece lanțul se poate
încîlci, imobilizînd cîinele sau chiar strangulîndu-l.
Sistemul cel mai bun este cel întîlnit în gospodăriile
țărănești unde lanțul glisează pe o sîrmă lungă, întinsă
de-a lungul curții, lăsînd astfel o mai mare libertate de
mișcare cîinelui.
Transferul acestei formule în condiții urbane, unde curțile
sînt folosite frecvent de mai multe familii și în orice
caz au dimensiuni mai reduse, se poate încerca avînd însă
grijă să lăsăm distanță suficientă între lanț și locuri de trecere.
Dar grija trebuie să se manifeste nu numai față de colocatari
ci - mai ales - față de incoruptibilul apărător al gospodăriei.
Și acestora trebuie din timp în timp să li se facă baie, vara
pot fi stropiți cu furtunul și răcoriți, cușca să le fie pusă la
umbră și deparazitată lunar, locul din jurul cuștii uscat și
măturat, hrana la ore regulate și apă proaspătă în permanență.
El își va face desigur datoria și dacă este neglijat, dar nu e
păcat să fie lăsat astfel?

Paznicul Casei

Cîinele în Societate

CÎINELE ÎN SOCIETATE

Una dintre cele mai controversate probleme este cea
a locului cîinelui în societatea actuală.
Care este rolul cîinelui în viața omului?
Este oare necesar cîinele în marile orașe?
Mutația spre centrele urbane aglomerate, de la curte
la bloc, a determinat fără îndoială micșorarea numărului
de familii care au cîini.
Un timp, însă, căci curînd au apărut în lanț reacțiile
omului în fața unei vieți din ce în ce mai artificiale, mai
departe, abandonată un timp și străduința de a o păstra
chiar sacrificînd unele comodități personale.
Locul pe care cîinele l-a avut și îl are încă lîngă om nu
poate fi comparat cu al nici unui alt animal.
Cîteva cifre statistice privind numărul de cîini din cîteva
mari state - și este vorba numai de cîini ce figurează în
evidențe!
În italia, de exemplu în 1976 peste 4 milioane de cîini,
în Anglia 8 milioane, iar în Statele Unite al Americii,
cifra se apropie de 25 de milioane.

Cîinele în Societate

Dresajul Cîinilor de Vînătoare

DRESAJUL CÎINILOR DE VÎNTOARE

Are ca scop punerea în valoare a calităților unor
rase de cîini pentru îndeplinirea diverselor sarcini
caracteristice acestor îndeletniciri și anume
căutarea și urmărirea vînatului, aretul, hăituirea,
stîrnirea, regăsirea vînatului doborît ( la sol sau
în apă ) și aportarea lui.
Pentru realizarea acestor misiuni un cîine de vînătoare
este dotat cu rezistență, viteză, simț al mirosului
și voce.
Modul de dresaj și antrenamentul este specific
rolului pe care urmează să-l îndeplinească fiecare
grupă de cîini de vînătoare.

Dresajul Cîinilor de Vînătoare

Dresajul Cîinilor Utilitari

DRESAJUL CÎINILOR UTILITARI

Avînd în vedere specificul muncii, adesea
periculoasă, acest tip de dresaj face obiectul
unei îndelungate și perseverente instruiri
specializate.
Elementelor de bază, din care derivă apoi
specializarea, au fost inserate în cadrul
capitolului Expoziții canine.
Aceste ,,meserii” canine se întîlnesc în special
în următoarele domenii de activitate: cîini de
poliție, cîini-militari, cîini folosiți în depistarea
narcoticelor, căutarea răniților și salvarea
drumeților îngropați sub avalanșe sau dărîmături,
salvări de la înec, cîini ce însoțesc persoanele
lipsite de vedere sau auz etc.

Dresajul Cîinilor Utilitari

Dresajul Cîinilor de Pază

DRESAJUL CÎINILOR DE PAZĂ

Este cel mai complet dintre dresajele specializate
și are ca obiect paza locuinței sau proprietății,
paza stăpînului și a obiectelor lăsate în grijă,
imobilizarea răufăcătorilor.
Se bazează pe cîteva principii de bază: supunerea
față de stăpîn, insuflarea curajului, a neîncrederii
în străini și a desprinderii de atac.

Dresajul Cîinilor de Pază

Dresajul Specializat ( Dresajul Cîinilor Ciobănești )

DRESAJUL SPECIALIZAT ( DRESAJUL CÎINILOR CIOBĂNEȘTI )

Fiind vorba de acțiuni de pură specialitate nu
vom insista asupra lor decît în măsura în care
este necesară cunoașterea noțiunilor, dresajul
propriu-zis făcînd obiectul unor lucrări cu
temă strict delimitată.

Dresajul cîinilor ciobănești.
Literatura de specialitate face distincție între
cîinii ciobănești și cei păstorești, adică între
cîinii utilizați pentru paza turmelor de oi și
cei pentru turmele de vite mari.
Noțiunile de dresaj ale cățelului sînt deprinse
în bună parte de la părinți ( la început ) și
aprofundate apoi cu păstorul.
Dresajul specializat urmărește învățare cîinilor
cu îndeplinirea muncii specifice la turmele de
oi sau vite.
În capitolul Expoziții canine, s-a arătat în linii
mari, cu ce însușiri și cunoștințe trebuie să fie
dotat, spre pildă, un cîine ciobănesc pentru a-și
duce în bune condiții munca.

Dresajul Specializat ( Dresajul Cîinilor Ciobănești )

Vagabondare.

VAGABONDARE

Cățelandrilor le place grozav să plece în
explorarea mediului înconjurător.
De aici și pînă la vagabondare nu este
decît un pas.
Nu dați ocazie cîinelui să hoinărească și
să-și găsească prietenii dăunătoare.
Dacă stați într-o casă cu curte sau grădină
mare și cîinele o poate ,,șterge” este bine
să-l supravegheați cu atenție și să luați
măsurile de rigoare pentru a împiedica
evadarea prin îngrădirea locurilor, închiderea
găurilor și pedepsirea lui.

Vagabondare.

Agresivitatea

AGRESIVITATEA

Sînt cazuri în care cîinii manifestă o tendință
de apărare exegerată a stăpînului, mergînd pînă
la agresivitate.
Desigur că această tendință nu este de dorit și
trebuie temperată încă în cursul perioadei de
educare, imediat ce a fost remarcată, pentru a
nu se produce fixarea ei.
Există, de asemenea, cîini cu porniri agresive,
care vor să se încaiere cu orice cîine din apropiere.
De vină sînt stăpînii ce nu s-au preocupat spre a-i
face docili și ascultători la comenzile de disciplină.
Asemenea exemplare trebuie ținute în permanență
în lesă și posesorii lor trebuie să evite contactul
cu alți cîini.

Agresivitatea

Atitudinea Față de Obiectele în Mișcare

ATITUDINEA FAȚĂ DE OBIECTELE ÎN MIȘCARE

Din instinct, cîinii fugăresc tot ce se mișcă cu o
viteză oarecare pe lîngă ei.
Această pornire - urîtă și mai ales periculoasă -
trebuie stăvilită cu orice, preț.
Cel mai eficient mijloc este de a umbla cu cîinele
în lesă pînă ce se va deprinde cu disciplina.
Numai după aceea veți putea obține ca mașinile,
bicicletele, persoanele care fug etc., să nu mai
constituie pentru el o ispită irezistibilă.
Pentru a se teme de mașini și de traversarea străzii,
puteți proceda în felul următor: rugați un prieten
cu mașina să se apropie încet, în timp ce dv.
mergeți cu cîinele pe marginea trotuarului, să-l
lovească cu un bețigaș lung sau cu o curea, în
același timp, să claxoneze.
Repetați de dou-trei ori exercițiul, avînd grijă ca
în intervalele dintre ele să-l lăsați să observe, de
data aceasta șezînd sau culcat, circulația deasă a
mașinilor pe stradă.
Traversați cu el numai în lesă, numai după ce îi
dați comanda de trecere cu îndemnul ,,hai!” și
felicitați-l după ce a trecut frumos, lîngă piciorul dv.

Atitudinea Față de Obiectele în Mișcare

Roaderea Lucrurilor

ROADEREA LUCRURILOR

Tuturor cîinilor le place să roadă și să scuture
obiecte de volum redus.
Este un instict deosebit de puternic și nu e
indicat să încercați a-l combate.
De asemenea, mulți căței au obiceiul rău de a
roade lucrurile ce le cad la îndemînă.
Fac aceasta fie din plictiseală, fie de supărare
sau drept răzbunare că sînt lăsați singuri.
Cînd li se schimbă dinții o mai fac și din această
cauză.
Acest prost obicei care poate duce la distrugerea
mobilierului sau la alte pagube se serioase poate
fi canalizat spre obiecte special destinate acestui
scop.
Dați-i deci cîinelui un papuc, o mănușă veche,
mingi sau jucării din cauciuc gros și nu va mai
roade pantofii, cărțile sau picioarele mobilierului.

Pagini

Postare