Poezia Viața Mea Fu Ziua de Mihai Eminescu

VIAȚA MEA FU ZIUA


Viața mea fu ziua și ceru-mi un senin,
Speranța, steaua de-aur mie-mi lucea în sîn
Pînă ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut -
                              O, îngere căzut !



Și două stele negre luciră-n negru foc
Pe cerul vieței mele ; - iar geniul-noroc
Mă lasă-n lume singur, dispare în abis
                           De nour și de vis.



O rază din privire-ți viața mi-a-nnegrit,
Din sînul meu speranța divină a fugit ;
Norocul și-a stins steaua... De m-ai iubi măcar -
                            O, înger de amar !


Dar nu !... Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta ;
Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca
Cînd eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
                             Ci vecinic te visez.

Poezia Viața Mea Fu Ziua de Mihai Eminescu

VIAȚA MEA FU ZIUA


Viața mea fu ziua și ceru-mi un senin,
Speranța, steaua de-aur mie-mi lucea în sîn
Pînă ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut -
                              O, îngere căzut !



Și două stele negre luciră-n negru foc
Pe cerul vieței mele ; - iar geniul-noroc
Mă lasă-n lume singur, dispare în abis
                           De nour și de vis.



O rază din privire-ți viața mi-a-nnegrit,
Din sînul meu speranța divină a fugit ;
Norocul și-a stins steaua... De m-ai iubi măcar -
                            O, înger de amar !


Dar nu !... Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta ;
Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca
Cînd eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
                             Ci vecinic te visez.

Poezia Prin Nopți Tăcute de Mihai Eminescu

PRIN NOPȚI TĂCUTE


Prin nopți tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vîntul iute,
Aud un glas ;



Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.



Lumea senină,
Luna cea plină
Și marea lină
Icoana-i sunt ;
Ochiu-mi o cată
În lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plîng și cînt.

Poezia Prin Nopți Tăcute de Mihai Eminescu

PRIN NOPȚI TĂCUTE


Prin nopți tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vîntul iute,
Aud un glas ;



Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.



Lumea senină,
Luna cea plină
Și marea lină
Icoana-i sunt ;
Ochiu-mi o cată
În lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plîng și cînt.