Poezia Viața Mea Fu Ziua de Mihai Eminescu

VIAȚA MEA FU ZIUA


Viața mea fu ziua și ceru-mi un senin,
Speranța, steaua de-aur mie-mi lucea în sîn
Pînă ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut -
                              O, îngere căzut !



Și două stele negre luciră-n negru foc
Pe cerul vieței mele ; - iar geniul-noroc
Mă lasă-n lume singur, dispare în abis
                           De nour și de vis.



O rază din privire-ți viața mi-a-nnegrit,
Din sînul meu speranța divină a fugit ;
Norocul și-a stins steaua... De m-ai iubi măcar -
                            O, înger de amar !


Dar nu !... Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta ;
Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca
Cînd eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
                             Ci vecinic te visez.