ZI DE SEPTEMBRE
Vino să vezi ! În tîrzia, bogată căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta ?
Precum a mai fost, pînă-n cealaltă zare,
încă odată tărîmul să crească ar vrea.
Și-n unghi săgetat
pămîntu-și trimite cocorii
spre cercul cel mare.
Lumina ce largă e !
Albastrul ce crud !
Unei noi creșteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziți și aleși.
Și-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gînd fără greș.
Între frunza ce cade
și ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest extatică boală.
Un joc îngînînd cu lemnoasele membre
sună tîrziul, nebunul, caldul septembre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...