Poezia Gazel de George Coșbuc

GAZEL


Oamenii mă-nvinuiesc,
Că sînt tînăr și iubesc !


Tu mi-ai zis să viu la moară
Pe-nsărat, să te-ntîlnesc,


Dar la moară dau de prieteni,
Și de prieteni mă feresc.


Te-am văzut și ieri pe-o cale,
M-am temut să te-opresc,


Că de mama mi-e rușine
Și de tine mă sfiesc.


Mi-e necaz pe toată lumea
Și mi-e ciudă că trăiesc :


Te-aș lăsa și mi-e cu jale,
Te-aș iubi și nu-ndrăznesc !