CARE-I AMORUL ÎN ASTĂ LUME
Care-i amorul în astă lume :
Este-al bravurei coiful de aramă,
Sau al măriei aspru rece nume ?
Sau este claustrul cernit, ce cheamă
Cu-a lui icoane sînte-ngălbenite,
Cu clopotu-i vestind a morții dramă ?
Sau este chipul blînd unei iubite,
Ce, dulce, pură, și frumoasă,
Să-mi facă zile albe,-ore-aurite ?
O văd adesa steauă radioasă
`N-oglinda sufetului meu - o zeie -
Ș-a ei privire- asupra mea se lasă :
De înger suflet, chipul de femeie ;
În visul vieții ei ea sfînt surîde
Și mă-namor de-oricare-a ei idee,
Cînd lumea-amar de visu-acesta rîde :
Nu e femeia ce crezi tu, nebune,
Și chipul care inima-ți l-închide
Nu este-n lume. Cine-atunci mi-a spune
Unde e îngerul cu-aripi senine,
A sufletului meu scumpă minune ?
Ea n-a fost niciodată... doar în tine
De-a fost vrodată ea, de mult e moartă,
Astfel de chip o dată-n lume vine.
Dar de nu e, mîngîie-ți a ta soartă -
Crede : că ea deodată cu-a ta fire
Trecut-a-n lume-a ceriurilor poartă,
Dar înainte de-a-i-ntîlni privirea,
Ea a murit și-a ei ființă bună
E colb în lume, umbra în gîndire !
De-aceea-n înstelate nopți cu lună,
Pasu-ți îndreaptă, cată cimitirul
Și un mormînt ți-alege, ți-ncunună,
Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul
Al vorbelor iubirei tu îl varsă
Pe-acel mormînt ce-l înverzește pirul
Șizi : Dormi dusă, inima mea arsă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...