Poezia La Oglindă de George Coșbuc

LA OGLINDA


Azi am să-ncrestez în grindă -
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dus--n sat ! Cu dorul
Azi e singur puișorul,
Și-am închis ușa la tindă
cu zăvorul.



Iată-mă ! Tot eu cea veche !
Ochii ? hai, ce mai pereche !
Și ce cap frumos răsare !
Nu-i al meu ? Al meu e oare ?
Dar al cui ! Și la ureche,
Uite-o floare.



Asta-s eu ! Și sînt voinică !
Cine-a zis că eu sînt mică ?
Uite zău, acum iau seama,
Că-mi stă bine-n cap năframa,
Și ce fată frumușică
Are mama !



Mă gîndeam eu că-s frumoasă !
Dar cum nu ! Și mama-mi coasă
Șorț cu flori, minune mare -
Nu-s eu fată ca oricare :
Mama poate fi făloasă
Că mă are




Știi ce-a zis și ieri la vie ?
A zis : - ,,Ce-mi tot spun ei mie !
Am și eu numai o fată,
Și n-o dau să fie dată ;
Cui o dau voiesc să-mi fie
Om odată.''



Mai știu eu ! Și-așa se poate !
Las' să văd și cum se leagă
Dragostea - dar știu eu bine !
Din frumos ce-l placi ea vine -
Hai, mă prind feciorii dragă
Și pe mine !



Că-s supțire ! Să mă frîngă
Cine-i om, cu mîna stîngă !
Dar așa te place dorul :
Supțirea, cu binișorul
Cînd te strîngă el, să-ți strîngă
Tot trupșorul.



Brațul frept dacă-l întinde
Roată peste brîu te prinde
Și te-ntreabă : ,,Dragă strîngu-l ?''
Și tu-l cerți, dar el, nătîngul,
Ca răspuns te mai cuprinde
Și cu stîngul.


O, că-mi stă mie-n tot felul !
Să mă port cu-ncetinelul :
Uite salbă, brîu, și toate !
Și cosițe cumpărate,
Stai, să-nchei și testemelul
Pe la spate.



Uite ce bujor de fată -
Stai să te sărut, o dată !
Tu mă poți, oglindă, spune !
Ei, tu doară nu te-i pune
Să mă pui ! Tu ai, surată,
Gînduri bune.



De-ar ști mama !Vai, să știe
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie !
D-apoi ? N-am să fiu tot fată,
Voi și nevast-odată :
Las' să văd cît e de bine
Măritată.



Că mi-a spus bunica mie
Că nevasta una știe
Mai mult decît fata, juna,
Ei, dar ce ? Nu mi-a spus buna -
Și mă mir eu ce-o să fie
Asta una !



Brîu-i pus ! Acum, din ladă
Mai ieu șorțu ! O să-mi șadă
Fată cum îmi stă nevastă...
Aolio ! Mama-n ogradă !
Era gata să mă vadă
Pe fereastră.




Ce să fac ? Unde-mi stă capul ?
Grabnic, hai să-nchid dulapul
Să mă port să nu mă prindă.
Salbă jos ! Și-n cui oglindă !
Ce-am uitat ? Închisă ușa
De la tindă.




Intră-n casă ? O, ba bine
Și-a găsit niște vecine,
Stă la sfat... toată-s văpaie !
Junghiul peste piept mă taie ;
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bătaie !





                                                                 1 aprilie 1890 ; vol Balade și idile