Poezia Cînd Privești Oglinda Mărei de Mihai Eminescu

CÎND PRIVEȘTI OGLINDA MĂREI


Cînd privești oglinda mărei,
           Vezi în ea
Țărmuri verzui și cerul sărei.
           Nor și stea.
Unda-n plesnetul ei geme
           Și Eol
Sună-n papura ce freme
          Barcarol,



Un minut dacă te-ai pierde,
         Tu, măcar,
Sub noianul mării verde
         Și amar,
Colo-n umeda-i pustie,
         Ca-n sicriu,
Te-ai simți pe vecinicie
         Mort de viu.


Vezi pe buza mea pălită
         Un surîs,
Vezi pe fruntea-mi liniștită
         Dulce vis,
Și al luncei vînt de vară
        Călduros
Cîntă-n lira mea amară
        Lănguros.


De-ai pătrunde c-o privire
        Al meu sîn,
Să vezi mare-i de mîhnire
        Și venin,
Ai cunoaște-atuncea bine
        Traiul meu :
Suflet mort, zîmbiri senine -
        Iată eu.