Poezia Iarbă de Lucian Blaga

IARBĂ


Iunie este
Verde poveste.
Iureș sporește.
Iarba mai crește.


Ziua a șasea,
Sîmbăta ierbii.
Crește mătasea,
N-o calcă cerbii.


Cresc ale ierbii
Fire albastre
Pîn' la-nălșarea
Inimii noastre.



Asta-i măsura.
Pune natura
Luncilor margini,
Lege-n paragini.




Vin curcubeie
Rouă să beie,
Seva vieții
Și-a dimineții.



Praful din spice,
Traiului strajă.
Stă ca o vrajă
Moarte să strice.



Vremea priește
Inimii, ierbii.
Ragă și cerbii !
Stai și privește !



 Cîte anume
Fețe în lume
Are și-arată
Iarba cu artă :



Dulci și frumoase
Linii de coapse,
Linii de fete,
Mintea să-mbete.



Fete ce lesne -
Trupuri și glezne -
Ierbii le-asameni.
Nu mai sunt oameni.

Poezia Iarbă de Lucian Blaga

IARBĂ


Iunie este
Verde poveste.
Iureș sporește.
Iarba mai crește.


Ziua a șasea,
Sîmbăta ierbii.
Crește mătasea,
N-o calcă cerbii.


Cresc ale ierbii
Fire albastre
Pîn' la-nălșarea
Inimii noastre.



Asta-i măsura.
Pune natura
Luncilor margini,
Lege-n paragini.




Vin curcubeie
Rouă să beie,
Seva vieții
Și-a dimineții.



Praful din spice,
Traiului strajă.
Stă ca o vrajă
Moarte să strice.



Vremea priește
Inimii, ierbii.
Ragă și cerbii !
Stai și privește !



 Cîte anume
Fețe în lume
Are și-arată
Iarba cu artă :



Dulci și frumoase
Linii de coapse,
Linii de fete,
Mintea să-mbete.



Fete ce lesne -
Trupuri și glezne -
Ierbii le-asameni.
Nu mai sunt oameni.

Poezia Cărăbușul de Aramă de Aramă Poezie de Lucian Blaga

CĂRĂBUȘUL DE ARAMĂ


Din belșugul de verdeață
cărăbușul de aramă
vine din turnătoria
verii, să-l luăm în seamă.



Zgomotos ca o reptilă
printre vreascuri se avîntă,
să arate că-i din lumea
celor ce nu prea cuvîntă.



Prinse veste de viață
ce se-ncinge, rug, în umbra,
unde ne-am întins, tu basmul,
eu ardorile și țundra.



Cărăbuș te ia cu iureș.
Te încearcă pe la glezne.
Il alungi, el vine iarăși.
Pe-altă parte e mai lesne.



Ca suveica rîndunica
țese pînzele de vară.
Ah ce cald e ! Va să plouă
ecvatorial pe seară.



Susur mare de lăcuste
și de gîze fără număr.
Cărăbușul de aramă
s-a oprit pe caldu-ți umăr.



Mișcă ? Stă să-nchege gînduri ?
Se destinde ? Se descalță ?
Parcă-ar ști de pe umăr
numai zborul mai înalță.



Și o ia către stăpînul
Iulie, cuptorul - astru,
să ne ducă fericirea
spre uitare în albastru.

Poezia Cărăbușul de Aramă de Aramă Poezie de Lucian Blaga

CĂRĂBUȘUL DE ARAMĂ


Din belșugul de verdeață
cărăbușul de aramă
vine din turnătoria
verii, să-l luăm în seamă.



Zgomotos ca o reptilă
printre vreascuri se avîntă,
să arate că-i din lumea
celor ce nu prea cuvîntă.



Prinse veste de viață
ce se-ncinge, rug, în umbra,
unde ne-am întins, tu basmul,
eu ardorile și țundra.



Cărăbuș te ia cu iureș.
Te încearcă pe la glezne.
Il alungi, el vine iarăși.
Pe-altă parte e mai lesne.



Ca suveica rîndunica
țese pînzele de vară.
Ah ce cald e ! Va să plouă
ecvatorial pe seară.



Susur mare de lăcuste
și de gîze fără număr.
Cărăbușul de aramă
s-a oprit pe caldu-ți umăr.



Mișcă ? Stă să-nchege gînduri ?
Se destinde ? Se descalță ?
Parcă-ar ști de pe umăr
numai zborul mai înalță.



Și o ia către stăpînul
Iulie, cuptorul - astru,
să ne ducă fericirea
spre uitare în albastru.