Poezia Noaptea de Mai de Lucian Blaga

NOAPTEA DE MAI


jos prin ierburi, printre lemne,
uhuit s-aude, semne.
Rar un foșnet, rar un murmur.
Sus e zodie de gemeni.
Toate îsi răspund prin liniști.
Pitpalac își spune vrerea
pitpalacului din iniști.
Orice glas ascultă glas,
numai greierul prin ceas
Parcă n-are-n lume semeni,
doar în iniști cele liniști.

Poezia Ceas de Vară de Lucian Blaga

CEAS DE VARĂ


Dulcele, ce începu,
cîntecul, l-auzi și tu ?
Într-un lan pe un colnic
cîntă singur un voinic.



Pe sub zările fierbinți
sună secerea din zimți.


Huma s-a făcut în zi
ca din arse ciocîrlii,
ce s-au mistuit, cîntînd,
înălțimile-ngînînd.



Vezi al ceasului străfund
Aer curge. Suntem prund.



Într-un lan pe un colnic
cîntă singur un voinic :
,,Stă mîndra la sărutat
ca spicul la secerat'' .



Cîntă singur un voinic
într-un lan pe un colnic,
și nu știe cît de-adînc
taie-n inimă pe cîmp
un cuvînt de unul spus -
altora pe vînt adus.

Poezia Iarbă de Lucian Blaga

IARBĂ


Iunie este
Verde poveste.
Iureș sporește.
Iarba mai crește.


Ziua a șasea,
Sîmbăta ierbii.
Crește mătasea,
N-o calcă cerbii.


Cresc ale ierbii
Fire albastre
Pîn' la-nălșarea
Inimii noastre.



Asta-i măsura.
Pune natura
Luncilor margini,
Lege-n paragini.




Vin curcubeie
Rouă să beie,
Seva vieții
Și-a dimineții.



Praful din spice,
Traiului strajă.
Stă ca o vrajă
Moarte să strice.



Vremea priește
Inimii, ierbii.
Ragă și cerbii !
Stai și privește !



 Cîte anume
Fețe în lume
Are și-arată
Iarba cu artă :



Dulci și frumoase
Linii de coapse,
Linii de fete,
Mintea să-mbete.



Fete ce lesne -
Trupuri și glezne -
Ierbii le-asameni.
Nu mai sunt oameni.

Poezia Cărăbușul de Aramă de Aramă Poezie de Lucian Blaga

CĂRĂBUȘUL DE ARAMĂ


Din belșugul de verdeață
cărăbușul de aramă
vine din turnătoria
verii, să-l luăm în seamă.



Zgomotos ca o reptilă
printre vreascuri se avîntă,
să arate că-i din lumea
celor ce nu prea cuvîntă.



Prinse veste de viață
ce se-ncinge, rug, în umbra,
unde ne-am întins, tu basmul,
eu ardorile și țundra.



Cărăbuș te ia cu iureș.
Te încearcă pe la glezne.
Il alungi, el vine iarăși.
Pe-altă parte e mai lesne.



Ca suveica rîndunica
țese pînzele de vară.
Ah ce cald e ! Va să plouă
ecvatorial pe seară.



Susur mare de lăcuste
și de gîze fără număr.
Cărăbușul de aramă
s-a oprit pe caldu-ți umăr.



Mișcă ? Stă să-nchege gînduri ?
Se destinde ? Se descalță ?
Parcă-ar ști de pe umăr
numai zborul mai înalță.



Și o ia către stăpînul
Iulie, cuptorul - astru,
să ne ducă fericirea
spre uitare în albastru.