Poezia Printre Lacuri de Munte de Lucian Blaga

PRINTRE LACURI DE MUNTE



Ne odihnim în iarbă, cu un rest
de oboseală în noi, ca sufletul.
Printre lacuri de munte stăm și privim.
Soarele a asfințit în argintul de vest.



Prin aerul de cleștar
stîncile, brazii, munții, lucrulile toate,
chiar cele mai depărtate,
se conturează mai clar.



Ce calm ! Ce puritate !
Dacă am vedea cu lacurile,
stelele s-ar apropia,
întîmpinîndu-ne la drumul - jumătate.

Poezia Inima Pădurii de Lucian Blaga

INIMA PĂDURII


Mire-te, dezmire-te
zilele pădurii,
zile ale facerii,
zilele răsurii.



Mire-te, dezmire-te
văile răsurii,
cari vădesc miresmele,
mîndrele și nurii.


Mire-te, dezmire-te
cîntecul făpturii,
locul unde toate cresc,
inima pădurii.

Poezia Cu Înc-o Bucurie... de Lucian Blaga

CU ÎNC-O BUCURIE...


Octombrie cu înc-o bucurie
prin neguri să mă-ntîmpine ar vrea,
să mai aud odat' pe cale ghinda
pocnind din cînd în cînd sub talpa ta.



Vine Octombrie, peceți să punî
pe miezul vieții, și pe fructe smalț.
Și să reteze cu un sfert de zare
meridianul zilei ce-l înalț.

Poezia Zi de Septembre de Lucian Blaga

ZI DE SEPTEMBRE

Vino să vezi ! În tîrzia, bogată căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta ?
Precum a mai fost, pînă-n cealaltă zare,
încă odată tărîmul să crească ar vrea.
Și-n unghi săgetat
pămîntu-și trimite cocorii
spre cercul cel mare.



Lumina ce largă e !
Albastrul ce crud !
Unei noi creșteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziți și aleși.
Și-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gînd fără greș.


Între frunza ce cade
și ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest extatică boală.
Un joc îngînînd cu lemnoasele membre
sună tîrziul, nebunul, caldul septembre.