Poezia Cerbul Cu Stea În Frunte de Lucian Blaga

CERBUL CU STEA ÎN FRUNTE

Nu-l mișcă știutele
crînguri cu ciutele.
Cărarea cu urmele,
iezerul, umbrele,
nu-l cheamă. Copitele
sfarmă ispitelr.



Prin ceață cînd lunecă
zări el adulmecă,
nu apropiatele,
ci depărtatele.



Ciulindu-și urechile
prinde străvechile
rotiri, sus, de tulbure
foc și de murmure.




Și-aude, subt-naltele,
unele, altele :
erele, sferele.

Poezia Pe Cai, Deci de Nichita Stănescu

PE CAI; DECI


Ohee ! Ohee ! E ceasul !
Ajungă-vă din urmă glasul...
În cîmpurile seci
e noapte-amănunțită.
clipitele se cern prin sită.
Chiar mierea se împute-n stupi,
de urlă-n peșteri haitele de lupi
troznește seva înghețată-n rădăcini
Sînt hornuri fumurate, frate,
în adîncimi de vreascuri.
și teascuri storc mîndria fierului :
în fiece tufiș
se lenevește cîte-un șiș,
cînd în buricul cerului
el, timpul, stă-n genunchi
înpriponit de-o stea

..................................................................................

Pe cinstea mea,
 ați dat destulă țîță la păduchi !



                                                                        Sîmbătă 6 februarie 1955

Poezia În Cîrciuma Lui Malastropu de Nichita Stănescu

ÎN CÎRCIUMA LUI MALASTROPU



În cîeciuma lui Malastropu
zac muște moarte pe tejghea
Doar una-i vie, dar și ea
își dă obștescul ort în stropu
de vin scuipat pe dușumea
din cîrciuma lui Malastropu



E fără raze astăzi steaua
și șchioapă de-un picior e masa,
acoperită cu priviri pierdute



E pretutindeni vino-du-te
de jerpeliți, purtîndu-și casa
în sticlele din buzunare.



Un zid din crîșmă e stropit
cu resturi de mîncare prinsă-n chit
și, pistruiat de muște, are
un altul pete de duhoare



Aicea m-am tocmit hamal,
în cîrciuma lui Malstropu
stropită cu acorduri de țambal



Dar am slăbit cumplit,
precum o muche de cuțit
că ideile, ale dracului, mi-au rămas largi de tot.




                                                                                        Vineri 11 Februarie 1955

Poezia Privesc Orașul - Furnicar de Mihai Eminescu

PRIVESC ORAȘUL - FURNICAR



Privesc Orașul - furnicar -
Cu oameni mulți și muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolți,
Cu cîte-un chip l-a stradei colț.


Și trec foind, rîzînd, vorbind,
Mulțime de-oameni pași grăbind.
Dar numai p-ici și colea
Merge unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe șuierate,
Țiindu-și mîinile la spate.
S-aude clopot răsunînd,
Cu prapuri, cruci, icoani, viind,
Preoții lin și în veșminte
Cîntînd a cărților cuvinte.
În urmă vin ca-ntr-un prohod
Tineri, femei, copii, norod ;
Dar nu-i prohod - sfințire de-apă,
Pe uliți lumea să nu-ncapă ;
Se scurg încet - tarra bumbum -
Ostașii vin în marș acum,
Naintea lor tambur-major,
Voinic el calcă din picior
Și tobe tare-n tact ei bat
Și pașii sună apăsat ;
Lucesc și armele în șir,
Frumos stindarde se seșir ;
Ei trec mereu - tarra bumbum -
Și dup-un colț dispar acum...
Ofată trece c-un profil
Rotund și dulce de copil,
Un cîne fuge spăriet,
Șuier-un lotru de băiet,
Într-o răspîntie uzată
Și-ntinde-un orb mîna uscată,
Hamalul trece încărcat,
Și orologiile bat -
Dar nimeni mai nu le ascultă
De vorbă multă, lume multă.