Poezia Gîndind La Tine de Mihai Eminescu

       GÎNDIND LE TINE


Gîndind la tine fruntea-acum mă doare.
Nu știu ce rost mai are-a mea viață
Cînd n-am avut o clipă de dulceață :
Amar etern și visuri peritoare !


De ce în noapte glasul tău îngheață!
Vedea-vor ochii-mi încă-o dată oare
Frumosul trup, - femei zîmbitoare ! -
Ce mi-a fost dat să-l strîng o clipă-n brațe ?


Tu, blond noroc al unui vis deșert,
Tu, visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni, să știi că nu te iert.


Căci dorul meu mustrări o să-ți tot spuie
Și sărutîndu-te am să te cert
Cu desmierdări cum n-am spus nimăruie.

Poezia Gîndind La Tine de Mihai Eminescu

       GÎNDIND LE TINE


Gîndind la tine fruntea-acum mă doare.
Nu știu ce rost mai are-a mea viață
Cînd n-am avut o clipă de dulceață :
Amar etern și visuri peritoare !


De ce în noapte glasul tău îngheață!
Vedea-vor ochii-mi încă-o dată oare
Frumosul trup, - femei zîmbitoare ! -
Ce mi-a fost dat să-l strîng o clipă-n brațe ?


Tu, blond noroc al unui vis deșert,
Tu, visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni, să știi că nu te iert.


Căci dorul meu mustrări o să-ți tot spuie
Și sărutîndu-te am să te cert
Cu desmierdări cum n-am spus nimăruie.

Poezia De Ce Mă-ndrept Ș-acum... de Mihai Eminescu

DE CE MĂ-NDREPT Ș-ACUM...



De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăși ?
Căci făr` de tine n-am de spus nimică...
Și azi nu-mi pasă lumea ce-o să zică
De acest-poem, în contră-mi, spre ocară-și.


De grija ei un fir de păr nu-mi pică...
Să ieie dar copiii mei în gheară-și;
Părerea ta, iubit și blond tovarăș,
De ea mă bucur și de ea mi-e frică.


Amor și moarte sunt în dușmănie :
Amic acestei des am căutat-o,
Ci-n drumul ei m-am dat, copilo, ție...


Viața mea nou ai cîștigat-o
Și orice road-a ei și armonie
A ta-i cu drept : deci și pe-aceasta - iat-o !

Poezia De Ce Mă-ndrept Ș-acum... de Mihai Eminescu

DE CE MĂ-NDREPT Ș-ACUM...



De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăși ?
Căci făr` de tine n-am de spus nimică...
Și azi nu-mi pasă lumea ce-o să zică
De acest-poem, în contră-mi, spre ocară-și.


De grija ei un fir de păr nu-mi pică...
Să ieie dar copiii mei în gheară-și;
Părerea ta, iubit și blond tovarăș,
De ea mă bucur și de ea mi-e frică.


Amor și moarte sunt în dușmănie :
Amic acestei des am căutat-o,
Ci-n drumul ei m-am dat, copilo, ție...


Viața mea nou ai cîștigat-o
Și orice road-a ei și armonie
A ta-i cu drept : deci și pe-aceasta - iat-o !