GÎNDIND LE TINE
Gîndind la tine fruntea-acum mă doare.
Nu știu ce rost mai are-a mea viață
Cînd n-am avut o clipă de dulceață :
Amar etern și visuri peritoare !
De ce în noapte glasul tău îngheață!
Vedea-vor ochii-mi încă-o dată oare
Frumosul trup, - femei zîmbitoare ! -
Ce mi-a fost dat să-l strîng o clipă-n brațe ?
Tu, blond noroc al unui vis deșert,
Tu, visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni, să știi că nu te iert.
Căci dorul meu mustrări o să-ți tot spuie
Și sărutîndu-te am să te cert
Cu desmierdări cum n-am spus nimăruie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...