Poezia Paralizie de Nichita Stănescu

PARALIZIE



În miez de fier și-n trup închis
aud cum se rotesc tăceri
de mîine așternut pe ieri,
de somn arhàic, fără vis.



Un cer de gură înstelat
îmi linge sufletul, domol,
din si bemol spre la bemol,
cu raze negre și scuipat.



Se ruginește bezna-n cer ;
n-am limbă, n-am, nu pot să-njur,
mi-e somnul greu și port în jur
doar fier și fier și fier și fier.



                                                                         Marți 20 Iunie 1955