LA MARGINEA BUCUREȘTIULUI ÎNSERAT
Se poartă fiica Irinuchii
cu ochi albaștri și pantofi de lac,
în care i se oglindesc genuchii
și două pulpe groae de malac.
Adesea, risipită-n fuste,
se-adună din pantofi crescînd duios
spre unde are aranjate șuște,
c-un sutien înstrîngător la os.
Adesea își adapă fruntea
la umbra unui păr neînțeles,
pășind prin sine și, în parc, pe puntea
împotrivită peste rîul des.
... Cînd trece-așa, întretăiată-n grai
legănător și împlinită-n grații,
regret profund că nu sînt un tramvai
c-aș duce-o-n mine nouă stații !
Miercuri 23 Martie 1955
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...