Poezia Primăvară de Nichita Stănescu

PRIMĂVARĂ



Primejdii dulci alcătuind sub gene
mi te ivești, istovitor de dulce
cu sînii bulbucați, zvîcnind să culce
pe ei sărutul lutului alene.



A prins aevea alăuța lină
s-adune-n strune năluciri de șoapte
urzind unduitor că peste noapte
s-a spart în cioburi albe luna plină.



Încinsă-aprins cu brîu de sînziene
te-ascunzi de după vis învins, iubită,
și dinadins abia te lași ghicită
primejdii dulci alcătuind sub gene...



...Aș vrea să fiu spînzurat de limbă !

                                                scrisă sîmbătă 4 iunie 1955