VIN PLOILE
Auziți, rîndunelelelor joase :
norul sur ca o rață sălbatică moartă
se ducea mai acum
peste ochiul meu, alb-cenușiu.
Și i-am zis să îi spună iubitei
că-i sînt zilei acesteia, pustiu.
Auziți rîndunelelelor joase :
s-a topit mai întîii
capul alb și aripa cea stîngă
și-apoi lin și-a pierdut din vopsea.
Cînd ajunse departe, pe zare,
norul sur ca o rață sălbatică, moartă,
orb cerului, ochilor singuri, nu mai era.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Vin iar jos, printre ierbi, cu zbor tîmp
răndunelele-ntins, după rouă.
O să plouă la noapte pe cîmp,
o să plouă...
scrisă Marți 16 august 1955
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...