Poezia În Liră-mi Geme Și Suspin-un Cînt de Mihai Eminescu

ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT


În liră-mi geme și suspin-un cînt,
Căci eu îmi vărs acum veninu-n vînt.
Prin minte-un stol de negre gînduri trec :
Spre casa cea din patru scînduri plec,
Gemînd, plîngînd eu fruntea pun pe mîni,
Se rumpe suflet, mi se rupe sîn,
scapare caut în zădar de chin...
Să stîngi un dor ce-n sînu-mi arde - vin` !


Cînd te doresc eu cînt încet-încet :
Plec capul la pămînt încet-încet
Și glasul meu răsună tînguios
Ca tristul glas de vînt încet-încet.
Și orice vis, orice dorinț-a mea
Eu singur le-am înfrînt încet-încet.



Săgeata doar a crudului amor
În suflet mi-o împlînt încet-încet
Și simt veninul pătruzînd adînc...
Cu sîngele-l frămînt încet-încet
Și nu-mi rămîne decît să pornesc
Spre al meu trist mormînt încet-încet.