BALTA
Aerul e viu și proaspăt!... el trezeşte și învie
Peptul, inimia și ochii peste carii lin adie.
Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios,
Aşteptând voiosul soare ca pe-un mire luminos.Ceru-n zare se roşeşte; mii de vrăbii deşteptate
Ciripesc şi se alungă pe girezi netrierate.
Balta vesel clocoteşte de-un concert asurzitor,
Şi din ochiuri se înalţă cârd de raţe ca un nor.
Printre stuhul ce se mişcă iată-o luntre vânătoare!
Şerpii lungi se-ncolăcează sub a nufărilor floare;
Raţele prin muşunoaie dupa trestii se ascund,
Şi pe sus nagâţii ţipă, lişiţele dau în fund.
Răspândind fiori de moarte, luntrea cea de arme plină
Când la umbră se doseşte, când s-arată la lumină;
Iar pe mal, în liniştire, un bătlan, păşind încet,
Zice: ,,Nu-i peirea lumei... vânătorul e poet!"