Poezia Cîntec de Tranșee de Nichita Stănescu

CÎNTEC DE TRANȘEE



Chiroit, păduraru-și svîcnește-n femeie
cu ropotul fugii de ciută
sămînța pădurii-n fetia gemută
a cerului scurs în transee.



Mă doare-n ureche un cîntec stătut,
cîmpia mi-adoarme în nară
și țeasta mi-atîrnă spre lună, e seară
și mut se lipește tot lutul de lut.



Hei... viermilor, viermilor. Sînt !
Prea fulguie clipa-n coline...
Sămînța mă doare ; sămînța e-n mîne
și astăzi m-oi naște pămînt.  




                                                                     Duminică  10 Iulie 1955