IAR FAȚA TA E STRĂVEZIE
Iar fața ta e străvezie
Ca suprafața albei ceri
Și nimai ochii mari sunt turburi
De umbra negrelor dureri.
Tu, chip chinuitor de dulce,
Tu, ideal în ochii mei,
Tu, ce femeie între flori ești
Ș-o dulce floare-ntre femei.
De-ai rămînea pe veci frumoasă,
Precum te simt, precum te văz,
Ca-n părul tău cel lung și galben
Eu flori de-a verii să așez!
Dar în curînd și nici o umbră
Din frumusețea ta n-a fi -
Treizile numai vei fi astfel
Apoi... apoi vei putrezi.
Pămînt nesimților și rece
De ce iluziile sfermi ?
De ce ne-arați că adorăm
Un vas de lut, un sac de viermi ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...