BILET
Anico
știi că-n urbea mea
se află-n margini o grădină
cu bănci și cu poteci de tină
Cu pomi, cum sunt în urbea mea.
Aici, tot fel și fel de țînci
lovesc o minge întocmită
din cîrpe și din dinamită,
că prea bușește țîncii-n brînci.
Și tot aici e, în boschet,
așezătoarea, știi tu care,
aceea unde fieșcare
tăcut, tăcut de tot, și-ncet
ne-am iscălit cu un cuțit.
Anico, știi că Gheorghe-n vreme
o a zărit, dar nu te teme
că n-are numai el cuțit !
Auzit tu, nu știu încotro
s-or fi găsindă niște cuie.
că am căutat de tot și nu ie
de fel în urbe... Apropos :
Nu trebuie să spui la nimeni de treaba asta
scrisă sîmbătă 26 februarie 1955
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...