FUG CERBII
Fug cerbii vineți, cerbii, în nesfîrșitul azi,
goniți din munții singuri chemărilor furtunii...
Ei, hai, băieți, e vremea, să ațîțăm tăciunii ;
destul fumarăm gerul cădelnițînd prin brazi.
Zadarnic printre crenge țîșnește din buștean
privirea înghețată, cu apele-nghețate,
o să ghicească cerbii cînd palizi vor străbate
cîmpia mărginită de lună și alean
Fug cerbii vineți, cerbii, din codrul coborît
iar crivățul-și descheie surd buciumul și zeghea
Ei, hai, băieți, e vremea să ne descingem veghea
și să intrăm în pături și-n seară pîn' la gît !
Sîmbătă 6 August 1955
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...