O STRADĂ PREA ÎNGUSTĂ
O stradă prea îngustă
Prea că se făcea -
Și case lungi și negre
Pe două părți era.
Pe dînsa nu lucește
Un singur felinar -
Eu trec încet și fluier
În suflet cu amar.
Deodată simt în urma-mi
Venind, tiptil-tiptil,
Pas sfiicios de fată,
Ușor ca de copil.
Și simt cum că de brațu-mi
Un braț uțor s-anină -
Și simt că mîna-mi strînge
O mînă dulce, fină.
Răsună miazănoaptea
Din turla neagră, veche -
Suntem atît de singuri
Și suntem o păreche.
Căci tu ești, tu iubită !
Și am dorit, ah, cît !
Să fim odată singuri
Și iată-ne-n sfîrșit!
Nici știi, copilă dulce,
Cîte pe suflet am !
De cînd te întîlniră
Ochii mei, te iubeam ;
Mi-erai atît de dragă -
Mi-era atît de dor
Încît credeam adesca
Că trebuie să mor !
O, în sfîrșit !... Copilă,
Și ai venit - chiar tu !
Am așteptat norocul -
Norocu-acesta nu.
Cum dete preste mine ?
Cum de-ai gîndit să vii,
Să simt suflarea-ți caldă
D-urechea-mi c-apropii ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...