Poezia Pe Gînduri Ziua... de Mihai Eminescu

       PE GÎNDURI ZIUA...


Pe gînduri ziua, noaptea în veghere,
Astfel viața-mi tot în chinuri trece -
Va vrea natura oare să se plece
La ruga mea - să-mideie ce i-oi cere?


Nimic nu-i cer decît mormîntul rece,
Repaos lung la lunga mea durere-
Decît să port iubirea-mi în tăcere,
Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece.


Căci lumea e locașul pătimirei :
Un chin e valu-i, iară gîndul spuma,
Dureri ascunse farmecele firei.


O dată te-am văzut - o clipă numa -
Și am simțit amarul omenirei...
Ce-am folosit că-l știu și eu acuma ?

Poezia Pe Gînduri Ziua... de Mihai Eminescu

       PE GÎNDURI ZIUA...


Pe gînduri ziua, noaptea în veghere,
Astfel viața-mi tot în chinuri trece -
Va vrea natura oare să se plece
La ruga mea - să-mideie ce i-oi cere?


Nimic nu-i cer decît mormîntul rece,
Repaos lung la lunga mea durere-
Decît să port iubirea-mi în tăcere,
Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece.


Căci lumea e locașul pătimirei :
Un chin e valu-i, iară gîndul spuma,
Dureri ascunse farmecele firei.


O dată te-am văzut - o clipă numa -
Și am simțit amarul omenirei...
Ce-am folosit că-l știu și eu acuma ?

Poezia Cărțile de Mihai Eminescu

                   CĂRȚILE


Shakespeare !adesea te gîndesc cu jale,
Prieten blînd al sufletului meu ;
Izvorul plin al cînturilor tale
Îmi sare-n gînd și le repet mereu.
Atît de crud ești tu, ș-atît de moale,
Furtună-i azi și linu-i glasul tău ;
Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețe
Și-nveți ce-un ev nu poate să te-nvețe.



De-aș fi trăit cînd tu trăiai, pe tine
Te-aș fi iubit atît - cît te iubesc ?
Căci tot ce simt, de este rău sau bine,
- Destul că simt - tot ție-ți mulțumesc.
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai învățat ca lumea s-o citesc,
Greșind cu tine chiar, iubesc greșeala :
S-aduc cu tine mi-este toată fala.



Cu tine da... Căci eu am trei izvoară
Din care toată mintea mi-o culeg :
Cu-a ta zîmbire, dulce, lină, clară
A lumii visuri eu ca flori le leg ;
Mai am pe-un înțelept... cu-acela iară
Problema morții lumii o dezleg ;
Ș-apoi mai am cu totul pentru mine
Un alt maestru, care viu mă ține...



Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e.
El e modest și totuși foarte mare.
Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie
La nebunii - tot înțelept îmi pare.
Și vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie.
Nici el nu vrea să-l știe orișicare,
Nici el vrea numai să-mi adoarmă-n brață
Și decît tine mult mai mult mă-nvață !

Poezia Cărțile de Mihai Eminescu

                   CĂRȚILE


Shakespeare !adesea te gîndesc cu jale,
Prieten blînd al sufletului meu ;
Izvorul plin al cînturilor tale
Îmi sare-n gînd și le repet mereu.
Atît de crud ești tu, ș-atît de moale,
Furtună-i azi și linu-i glasul tău ;
Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețe
Și-nveți ce-un ev nu poate să te-nvețe.



De-aș fi trăit cînd tu trăiai, pe tine
Te-aș fi iubit atît - cît te iubesc ?
Căci tot ce simt, de este rău sau bine,
- Destul că simt - tot ție-ți mulțumesc.
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai învățat ca lumea s-o citesc,
Greșind cu tine chiar, iubesc greșeala :
S-aduc cu tine mi-este toată fala.



Cu tine da... Căci eu am trei izvoară
Din care toată mintea mi-o culeg :
Cu-a ta zîmbire, dulce, lină, clară
A lumii visuri eu ca flori le leg ;
Mai am pe-un înțelept... cu-acela iară
Problema morții lumii o dezleg ;
Ș-apoi mai am cu totul pentru mine
Un alt maestru, care viu mă ține...



Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e.
El e modest și totuși foarte mare.
Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie
La nebunii - tot înțelept îmi pare.
Și vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie.
Nici el nu vrea să-l știe orișicare,
Nici el vrea numai să-mi adoarmă-n brață
Și decît tine mult mai mult mă-nvață !