Poezia Coborîrea Apelor de Mihai Eminescu

            COBORÎREA APELOR


Din munți bătrîni și din păduri mărețe
Se nasc izvoare, ropotind se plimbă,
Deprind pe rînd oceanica lor limbă
Și sunt în codri pustnici cîntărețe.


Spărgînd prin stînce albia lor strîmbă,
Se legăn line și fac valuri crețe.
În drumul lor ia firea mii de fețe -
Același sunt, deși mereu se schimbă.


Dar cu adîncul apei s-adîncește,
În glasul lor a sunetului scară.
Devine tristă - rînduri-rînduri crește,


Păn` ce urnindu-se în marea-amară
- Ca fluviu mîndru, ce-ostenit mucegește -
Al tinereței dulce glas de mult uitară.

Poezia În Fereasta Despre Mare de Mihai Eminescu

   ÎN FEREASTA DESPRE MARE


În fereasta despre mare
Stă copila cea de crai -
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.


Iar pescarul trece-n luntre
Și în ape vecinic cată -
Fundul mării, fundul mării,
Ah, de mult un chip i-arată.


,,Spre castel vrodată ochii
N-am întors și totuși plîng -
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adînc."

Poezia Dormi ! de Mihai Eminescu

                    DORMI !



De ce te temi ? au nu ești tu cu mine ?
Las` ploaia doar să bată în ferești -
Las` vîntul trist prin arbori să suspine,
Fii liniștită tu ! Cu mine ești.


Ce te-ai sculat și uiți în podele ?
Uimită pari și pari a aștepta.
Nu poți vedea cu ochii printre ele -
Vrei să-ți aduci aminte de ceva ?


Lasă-te-n perini - eu îți voi da pace.
Dormi tu - și lasă să rămîn deștept.
Pe cînd citesc, întodeauna-mi place,
Din cînd în cînd să cat la tine drept,


Să văd cum dormi...să te admir cu drag...
Cu gura-abia deschisă-ncet respiri,
De pe condei eu mîn-atunci retrag.
Pătrunde pacea tristele-mi gîndiri.


Frumoasă ești... o prea frumoasă fată.
Ca marmura de albă-i a ta față.
Îmi vine să alerg la tine-ndată
Ș-astfel cum dormi să te cuprind în brață.


Dar te-ai trezit... păcat ! și nu mă-ndur.
Dormi liniștit c-un braț pe după cap.
Din cînd în cînd cu ochiul eu te fur,
Din cînd în cînd din mînă cartea scap.


Și-s fercit... Pulsează lunga vreme
În orologi cu pașii uniformi...
De ce te temi ?Cu mine nu te teme !
De nu te culci, te culc cu sila... Dormi !

Poezia Tu Cei O Curtenire...de Mihai Eminescu

  TU CEI CURTENIRE...


Tu cei o curtenire
În glumă - și dorești
Să-ți spun a mea iubire
În versuri franțuzești.


Dar eu sunt melancolic
Și nu știu să răspund.
Nu pot să-mbrac în glume
O taină ce ascund.


Tu rîzi și-ți razemi capul
Deumăru-mi încet,
Și-n ochii mei îmi cauți,
Vicleano, așa cochet.


Tu vezi că în iubire
Nu știu ca să glumesc ;
Nu-ți pare oare bine
C-atîta te iubesc ?