Poezia Azi E Zi Întîi De Mai de Mihai Eminescu

AZI E ZI ÎNTÎI DE MAI


Azi e zi întîi de mai
Azi e ziua de Armindeni;
Eu te cat, drăguța mea,
Eu te caut pretutindeni.


Eu te cer de la izvor,
De la codrul cel de brazi,
De la vîntul ce lovi
Bălsămînd al meu obraz.


Întreb munții cei înalți,
De la rîuri eu te cer:
De-au văzut cumva ascuns
Al vieții-mi giuvaer.


Cu-al tău zîmbet răsfățat
Și cu dulce cusururi,
Te-am iubit, copil drăguț,
Te-oi iubi de-acum și pururi.


Te iubesc făr` de-mputări,
Fără urmă de căieri -
Dară, vai nu te găsesc
Nicăire, nicăire.

Poezia Ah, Cerut-am De La Zodii de Mihai Eminescu

AH, CERUT-AM DE LA ZODII


Ah,cerut-am de la zodii,
De l-al sorții mele faur,
Dulci sînului tău rodii
Ș-al tău cap scăldat în aur.


Ș-ae tale mîni de ceară,
Fruntea-mi rece să desmierzi,
Fața albă-n părul galben
Și-îndărătnici ochii verzi.


Ș-astăzi tu de bună voie
Fericită-n brațe cazi-mi;
Capul tău scăldat în aur
De-al meu umăr tu îl razimi.


Astăzi tu de bună voie
Îmi întinzi dulcea ta gură:
Soartea mi le-a dat pe toate
Cu asupra de măsură.

Poezia În Liră-mi Geme Și Suspin-un Cînt de Mihai Eminescu

ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT


În liră-mi geme și suspin-un cînt,
Căci eu îmi vărs acum veninu-n vînt.
Prin minte-un stol de negre gînduri trec :
Spre casa cea din patru scînduri plec,
Gemînd, plîngînd eu fruntea pun pe mîni,
Se rumpe suflet, mi se rupe sîn,
scapare caut în zădar de chin...
Să stîngi un dor ce-n sînu-mi arde - vin` !


Cînd te doresc eu cînt încet-încet :
Plec capul la pămînt încet-încet
Și glasul meu răsună tînguios
Ca tristul glas de vînt încet-încet.
Și orice vis, orice dorinț-a mea
Eu singur le-am înfrînt încet-încet.



Săgeata doar a crudului amor
În suflet mi-o împlînt încet-încet
Și simt veninul pătruzînd adînc...
Cu sîngele-l frămînt încet-încet
Și nu-mi rămîne decît să pornesc
Spre al meu trist mormînt încet-încet.

Poezia Ai Noștri Tineri... de Mihai Eminescu

             AI NOȘTRI TINERI...


Ai noștri tineri la Paris învață
La gît cravatei cum se leagă nodul,
Ș-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul  lor isteț de oaie creață.


La ei își cască ochii săi nerodul,
Că-i vede-n birje răsucind mustață,
Ducînd în dinți țigara lungăreață...
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.


Vorbesc pe nas,ca saltimbanci se strîmbă :
Stîlpi de bordel, de crîșme, cafenele
Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă.


Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,
Ce au uitat pîn` și a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul țării : stele.