Poezia În Liră-mi Geme Și Suspin-un Cînt de Mihai Eminescu

ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT


În liră-mi geme și suspin-un cînt,
Căci eu îmi vărs acum veninu-n vînt.
Prin minte-un stol de negre gînduri trec :
Spre casa cea din patru scînduri plec,
Gemînd, plîngînd eu fruntea pun pe mîni,
Se rumpe suflet, mi se rupe sîn,
scapare caut în zădar de chin...
Să stîngi un dor ce-n sînu-mi arde - vin` !


Cînd te doresc eu cînt încet-încet :
Plec capul la pămînt încet-încet
Și glasul meu răsună tînguios
Ca tristul glas de vînt încet-încet.
Și orice vis, orice dorinț-a mea
Eu singur le-am înfrînt încet-încet.



Săgeata doar a crudului amor
În suflet mi-o împlînt încet-încet
Și simt veninul pătruzînd adînc...
Cu sîngele-l frămînt încet-încet
Și nu-mi rămîne decît să pornesc
Spre al meu trist mormînt încet-încet.

Poezia În Liră-mi Geme Și Suspin-un Cînt de Mihai Eminescu

ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT


În liră-mi geme și suspin-un cînt,
Căci eu îmi vărs acum veninu-n vînt.
Prin minte-un stol de negre gînduri trec :
Spre casa cea din patru scînduri plec,
Gemînd, plîngînd eu fruntea pun pe mîni,
Se rumpe suflet, mi se rupe sîn,
scapare caut în zădar de chin...
Să stîngi un dor ce-n sînu-mi arde - vin` !


Cînd te doresc eu cînt încet-încet :
Plec capul la pămînt încet-încet
Și glasul meu răsună tînguios
Ca tristul glas de vînt încet-încet.
Și orice vis, orice dorinț-a mea
Eu singur le-am înfrînt încet-încet.



Săgeata doar a crudului amor
În suflet mi-o împlînt încet-încet
Și simt veninul pătruzînd adînc...
Cu sîngele-l frămînt încet-încet
Și nu-mi rămîne decît să pornesc
Spre al meu trist mormînt încet-încet.

Poezia Ai Noștri Tineri... de Mihai Eminescu

             AI NOȘTRI TINERI...


Ai noștri tineri la Paris învață
La gît cravatei cum se leagă nodul,
Ș-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul  lor isteț de oaie creață.


La ei își cască ochii săi nerodul,
Că-i vede-n birje răsucind mustață,
Ducînd în dinți țigara lungăreață...
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.


Vorbesc pe nas,ca saltimbanci se strîmbă :
Stîlpi de bordel, de crîșme, cafenele
Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă.


Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,
Ce au uitat pîn` și a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul țării : stele.

Poezia Ai Noștri Tineri... de Mihai Eminescu

             AI NOȘTRI TINERI...


Ai noștri tineri la Paris învață
La gît cravatei cum se leagă nodul,
Ș-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul  lor isteț de oaie creață.


La ei își cască ochii săi nerodul,
Că-i vede-n birje răsucind mustață,
Ducînd în dinți țigara lungăreață...
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.


Vorbesc pe nas,ca saltimbanci se strîmbă :
Stîlpi de bordel, de crîșme, cafenele
Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă.


Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,
Ce au uitat pîn` și a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul țării : stele.