Poezia Țapul de Nichita Stănescu

ȚAPUL



Simțind că vinele-i se rup,
un țap zări în față-i lup.
De zăpăcit și de buimac
așa-l picni la coadă bîțu,
c-abia mai scoase-un ,, cuțu, cuțu ''
proptindu-se de un copac.
Și svîc, pe-alături, ochii-i, plînșii !
Dar lupu, cutră și putoare,
întinse mutra-i zîmbitoare
ajungătoare, lunguiață,
și i se proțăpi în față
lăsînd cărare între dînșii,
de-o zvîrlitură de vătrai ;
Zbîrlind pe șiră coama-i creață,
se bucură din strungăreață :
- Zi... ,,cuțu-cuțu'', hai ?


                                                               vineri 4 Martie 1955

Poezia Țapul de Nichita Stănescu

ȚAPUL



Simțind că vinele-i se rup,
un țap zări în față-i lup.
De zăpăcit și de buimac
așa-l picni la coadă bîțu,
c-abia mai scoase-un ,, cuțu, cuțu ''
proptindu-se de un copac.
Și svîc, pe-alături, ochii-i, plînșii !
Dar lupu, cutră și putoare,
întinse mutra-i zîmbitoare
ajungătoare, lunguiață,
și i se proțăpi în față
lăsînd cărare între dînșii,
de-o zvîrlitură de vătrai ;
Zbîrlind pe șiră coama-i creață,
se bucură din strungăreață :
- Zi... ,,cuțu-cuțu'', hai ?


                                                               vineri 4 Martie 1955

Poezia Primăvară de Nichita Stănescu

PRIMĂVARĂ



Primejdii dulci alcătuind sub gene
mi te ivești, istovitor de dulce
cu sînii bulbucați, zvîcnind să culce
pe ei sărutul lutului alene.



A prins aevea alăuța lină
s-adune-n strune năluciri de șoapte
urzind unduitor că peste noapte
s-a spart în cioburi albe luna plină.



Încinsă-aprins cu brîu de sînziene
te-ascunzi de după vis învins, iubită,
și dinadins abia te lași ghicită
primejdii dulci alcătuind sub gene...



...Aș vrea să fiu spînzurat de limbă !

                                                scrisă sîmbătă 4 iunie 1955

Poezia Primăvară de Nichita Stănescu

PRIMĂVARĂ



Primejdii dulci alcătuind sub gene
mi te ivești, istovitor de dulce
cu sînii bulbucați, zvîcnind să culce
pe ei sărutul lutului alene.



A prins aevea alăuța lină
s-adune-n strune năluciri de șoapte
urzind unduitor că peste noapte
s-a spart în cioburi albe luna plină.



Încinsă-aprins cu brîu de sînziene
te-ascunzi de după vis învins, iubită,
și dinadins abia te lași ghicită
primejdii dulci alcătuind sub gene...



...Aș vrea să fiu spînzurat de limbă !

                                                scrisă sîmbătă 4 iunie 1955