Poezia Cîntec de George Coșbuc

CÎNTEC



A venit un lup din crîng
Și-alerga prin sat să fure
Și să ducă în pădure
Pe copiii care plîng.
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit eu c-o nuia :
       - ,,Lup flămînd cu trei cojoace,
Hai la maica să te joace''. -
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.


Ieri pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine :
- ,,Poartă-se copiii bine ?
Dacă nu, vîr în sac !''




Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit eu și i-am spus :
-,,Puiul meu e bun și tace
Nu și-l da, și du-te-n pace !
Ești sărac, dar n-am ce-ți face !
Du-te, du-te !'' Și s-a dus.



Și-a venit un negustor
Plin de bani, cu vîlfă mare,
Cumpără copii pe care
Nu-i iubește mama lor.
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit și l-am certat :



      
- ,,N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul !
Pleacă-n sat, că-i mare satul,
Pleacă, pleacă !'' Și-a plecat.

Poezia Cîntec de George Coșbuc

CÎNTEC



A venit un lup din crîng
Și-alerga prin sat să fure
Și să ducă în pădure
Pe copiii care plîng.
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit eu c-o nuia :
       - ,,Lup flămînd cu trei cojoace,
Hai la maica să te joace''. -
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.


Ieri pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine :
- ,,Poartă-se copiii bine ?
Dacă nu, vîr în sac !''




Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit eu și i-am spus :
-,,Puiul meu e bun și tace
Nu și-l da, și du-te-n pace !
Ești sărac, dar n-am ce-ți face !
Du-te, du-te !'' Și s-a dus.



Și-a venit un negustor
Plin de bani, cu vîlfă mare,
Cumpără copii pe care
Nu-i iubește mama lor.
Și-a venit la noi la poartă
Și-am ieșit și l-am certat :



      
- ,,N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul !
Pleacă-n sat, că-i mare satul,
Pleacă, pleacă !'' Și-a plecat.

Poezia Primăvara de Nichita Stănescu

PRIMĂVARA



Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te ivești istovitor de dulce
cu sînii bulbucați zvîcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene



Te stingi încet din mine, iară
sub piept lovește-n caldarîm o minge
și ziua pe trotuare se prelinge,
lăsînd în urmă-i iz de primăvară



Alături de mocirlele uscate
ies pomii tiți cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi, oare
cam cîte fete-s astăzi deflorate ?




::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Un orizont pierdut, cu buze rosăă
sărută-n creștet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
și mor în primăvară ofticoșii...



                                                 scrisă vineri 18 februarie 1955        

Poezia Primăvara de Nichita Stănescu

PRIMĂVARA



Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te ivești istovitor de dulce
cu sînii bulbucați zvîcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene



Te stingi încet din mine, iară
sub piept lovește-n caldarîm o minge
și ziua pe trotuare se prelinge,
lăsînd în urmă-i iz de primăvară



Alături de mocirlele uscate
ies pomii tiți cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi, oare
cam cîte fete-s astăzi deflorate ?




::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Un orizont pierdut, cu buze rosăă
sărută-n creștet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
și mor în primăvară ofticoșii...



                                                 scrisă vineri 18 februarie 1955