Poezia Imn Lui Ștefan Cel Mare ( din Lectura ) de Vasile Alecsandri

  IMN LUI ȘTEFAN CEL MARE


La poalele Carpaților,
Sub vechiul tău mormînt,
Dormi, erou al românilor,
O! Ștefan,erou sfânt!
Ca sentinele falnice
Carpații te păzesc,
Și de sublima-ți glorie
Cu seculii șoptesc.


Cînd tremurau popoarele,
Sub aprigii păgâni,
Tu le-apărai cu brațele
Vitejilor români.
Cu drag privindu-ți patria
Și moartea cu dispreț,
Măreț în sânul luptelor,
Și-n pace-ai fost măreț.


În cer apune soarele
Stingând razele lui,
Dar într-a noastre suflete
În veci tu nu apui!
Prin negura trecutului,
O! soare-nvingător,
Lumini cu raze splendide,
Prezent și viitor.


În timpul vitejiilor,
Cuprins de-un sacru dor,
Visai unirea Daciei
Cu-o turmă ș-un păstor;
O! mare umbră-eroică,
Privește visul tău:
Uniți suntem în cugete,
Uniți în Dumnezeu.


În poalele Carpaților,
La vechiul tău mormânt,
Toți în genunchi, o! Ștefane,
Depunem jurământ:
”Un gând s-avem în numele
Românului popor
Aprinși de-amorul gloriei
Ș-al patriei amor!”

Poezia Imn Lui Ștefan Cel Mare ( din Lectura ) de Vasile Alecsandri

  IMN LUI ȘTEFAN CEL MARE


La poalele Carpaților,
Sub vechiul tău mormînt,
Dormi, erou al românilor,
O! Ștefan,erou sfânt!
Ca sentinele falnice
Carpații te păzesc,
Și de sublima-ți glorie
Cu seculii șoptesc.


Cînd tremurau popoarele,
Sub aprigii păgâni,
Tu le-apărai cu brațele
Vitejilor români.
Cu drag privindu-ți patria
Și moartea cu dispreț,
Măreț în sânul luptelor,
Și-n pace-ai fost măreț.


În cer apune soarele
Stingând razele lui,
Dar într-a noastre suflete
În veci tu nu apui!
Prin negura trecutului,
O! soare-nvingător,
Lumini cu raze splendide,
Prezent și viitor.


În timpul vitejiilor,
Cuprins de-un sacru dor,
Visai unirea Daciei
Cu-o turmă ș-un păstor;
O! mare umbră-eroică,
Privește visul tău:
Uniți suntem în cugete,
Uniți în Dumnezeu.


În poalele Carpaților,
La vechiul tău mormânt,
Toți în genunchi, o! Ștefane,
Depunem jurământ:
”Un gând s-avem în numele
Românului popor
Aprinși de-amorul gloriei
Ș-al patriei amor!”

poezia Graiul Neamului (din Lectura ) de George Coșbuc

    GRAIUL NEAMULUI


„Fie-a voastră-ntreagă țară,
Și de cereți, vă mai dăm,
Numai dași-ne voi graiul
Neamului” - și se sculară
Să ne vremuiască traiul
Cîți dușmani aveam pe lume!
Graiul ni-l cereau anume,
Să-l lăsăm!


Dar nestrămutați strămoșii
Tot cu arma-n mîni au stat:
Au văzut și munți de oase,
Și de sânge râuri roșii,
Dar din țara lor nu-i scoase
Nici potop și nici furtună.
Graiul lor de voie bună
Nu l-au dat!


Astăzi stăm și noi la pândă,
Graiul vechi să-l apărăm;
Dar pe-ascuns dușmaniicată
Să ni-l fure, să ni-l vândă.
Dacă-n vreme tulburată
Nu ne-am dat noi graiul țării,
Azi, în ziua deșteptării,
Cum să-l dăm?


Repezi trec cu vifor anii,
Ispitind puterea ta,
Neam romîn! Cu ură mare
Vor căta mereu dușmanii
Graiul român pirzare;
Dar să piară ei cu toții;
Dar să piară ei cu toții;
Nu l-am dat, și nici nepoții
Nu-l vor da!

poezia Graiul Neamului (din Lectura ) de George Coșbuc

    GRAIUL NEAMULUI


„Fie-a voastră-ntreagă țară,
Și de cereți, vă mai dăm,
Numai dași-ne voi graiul
Neamului” - și se sculară
Să ne vremuiască traiul
Cîți dușmani aveam pe lume!
Graiul ni-l cereau anume,
Să-l lăsăm!


Dar nestrămutați strămoșii
Tot cu arma-n mîni au stat:
Au văzut și munți de oase,
Și de sânge râuri roșii,
Dar din țara lor nu-i scoase
Nici potop și nici furtună.
Graiul lor de voie bună
Nu l-au dat!


Astăzi stăm și noi la pândă,
Graiul vechi să-l apărăm;
Dar pe-ascuns dușmaniicată
Să ni-l fure, să ni-l vândă.
Dacă-n vreme tulburată
Nu ne-am dat noi graiul țării,
Azi, în ziua deșteptării,
Cum să-l dăm?


Repezi trec cu vifor anii,
Ispitind puterea ta,
Neam romîn! Cu ură mare
Vor căta mereu dușmanii
Graiul român pirzare;
Dar să piară ei cu toții;
Dar să piară ei cu toții;
Nu l-am dat, și nici nepoții
Nu-l vor da!