Albă Zăpadă

      ALBĂ ZĂPADĂ


Albă zăpadă, cu fulgi ușori,
Din  înălțime să te cobori,
Câmpu-nenvelește cu haina ta
Să stea tot verde grâul sub ea.


Și primăvara când va veni
Să crească rodul ce ne-o hrăni
Să crească paiul în sus frumos
S-aplece spicul în jos voios .

Colind Colo Sus

      COLO SUS


Colo sus și mai în sus
Colindăm Doamne, Colind
La porțile raiului
Este-o mănăstire.
Și-ntrânsa cine șade?
Șade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfântă-l legăna
Și din gură-i cuvânta:
„Taci pruncule, nu mai plânge,
Că maica ție-ți va da
Două mere, două pere
Să mi te joci tu cu ele
Și cheile raiului,
Raiul sfânt să-l stăpânești,
Pământul să-l moștenești,
Pe noi să ne mântuiești.”

Colind Trei Păstori

         TREI PĂSTORI


Trei păstori se întâlniră [bis]
Raza soarelui
Floarea soarelui
Și așa se sfătuiră:
„Haideți fraților să mergem,
Floricele să culegem
Și să facem o cunună,
S-o`mpletim cu voie bună,
Să o ducem lui Hristos
Să ne fie cu folos,
Nouă și la neamul nost,
De nașterea lui Hristos.”

Poezia Vin Ploile de Nichita Stănescu

VIN PLOILE



Auziți, rîndunelelelor joase :
norul sur ca o rață sălbatică moartă
se ducea mai acum
peste ochiul meu, alb-cenușiu.
Și i-am zis să îi spună iubitei
că-i sînt zilei acesteia, pustiu.




Auziți rîndunelelelor joase :
s-a topit mai întîii
capul alb și aripa cea stîngă
și-apoi lin și-a pierdut din vopsea.
Cînd ajunse departe, pe zare,
norul sur ca o rață sălbatică, moartă,
orb cerului, ochilor singuri, nu mai era.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Vin iar jos, printre ierbi, cu zbor tîmp
răndunelele-ntins, după rouă.
O să plouă la noapte pe cîmp,
o să plouă...



                                    scrisă Marți 16 august 1955