Fabula Lupul Și Câinele de La Fontaine

LUPUL ȘI CÂINELE



Un Lup lihnit și slab să-i numeri oasele
-atât păzeau de strașnic câinii casele -
s-a întâlnit cu un Dulău vânjos,
           gras și frumos,
prin nu știu ce adânci pustietăți.
De-ar mai fi fost și-atunci ca-n alte dăți,
nu slab și prăpădit, cu burta suptă,
o, cum l-ar fi făcut pe loc bucăți !
Dar trebuia să se măsoare-n luptă
și, cu-n Dulău ca el, cât o huidumă,
o-ncăierare n-ar fi fost o glumă...
Deci, Lupul, prefăcut, îi dă binețe,
făcându-și rost de vorbă cu blîndețe
și lăudându-l că arată bine.
-,,Și dumneata poți să ajungi ca mine.
În codru vezi că e destul de greu
și trebuie mereu să te tot lupți.
Mai bine lasă codrul, dragul meu,
și hai cu mine, haide să te-nfrupți!''
- ,,Dar, îi răspunde Lupul, ce-ar trebui să fac,
să pot avea și eu aceeași soartă?''
- ,,Să-i faci mereu stăpânului pe plac:
alungi milogii de la poartă,
păzești ograda de jigănii, -
cum asta-i tot... Iar cei din casă
îți dau fărâme de la masă,
chiar oase de la orătănii,
iar uneori te și răsfață...''
Visând și el, sărmanul, o altfel de vieață,
înduioșat, mai că-i venea să plângă.
Dar cum mergeau, așa, vorbind, pe drum,
zări la gâtul câinelui o dungă.
- ,,Ce-i asta, vere?...'' -,,Nu-i nimic!...''
                                             -,,Ei cum?''
- ,,E urma de la zgardă sau rosătura ei.''
- ,,Păi, stai în lanț, legat lîngă poiată,
și nu alergi mereu pe unde vrei?...''
- ,,Da, vezi, se mai întîmplă câteodată...''
 - ,,Îți mulțumesc, atunci, de-așa ospețe!
E rău flămând, dar pot să-mi văd de drum...''
O luă la sănătoasa, uitând și de binețe.
Și poate că mai fuge și acum...

Fabula Broasca și Boul de La Fontaine

BROASCA ȘI BOUL



Văzînd pe-o pajiște un bou
Voinic, o Broască oarecare
-Cam de mărimea unui ou -
se opintea s-ajungă și ea cât de mare.
- ,,Suratelor, le spuse, luându-și-l model,
Mai am, mai am, mai am ni.el s-ajung cît el ?''
-,,Mai ai!...''
-,,Și-acum!...''
- ,,Tot ai!...''
-,,Mai sunt departe?...''
- ,,Ești, surioară dragă, tot pitică...''
S-a mai umflat o dată pe viață și pe moarte,
Și a plesnit ca o bășică.
Au câți, cuprinși de chinurile grijii
de-a fi mai breji, nu-și ies și azi din minți?
Nu țin să aibă soli atâția prinți?
Burchezii-și fac palate. Vor paji mai tiți marchijii...



( ,, Broasca ca vrea s-ajungă la fel de mare ca boul'')

Fabula Corbul Și Vulpea La Fontaine

                CORBUL ȘI VULPEA


Jupânul Corb, pe-o creangă cocoțat,
Ținea în clonț un boț de caș furat.
Ademenită de mirosul cașului,
Cumătra Vulpe-i spuse-așa borfașului:
-„Să ne trăiți mulți ani, Măria Voastră,
Că sunteți, zău, ca din cutie scos!
Iar de-ați avea și glasul mlădios
Pe cât v-arată penele frumos -
Mă prind c-ați fi vro pasăre Măiastră!”
Ci Corbul, auzind-o, pe gînduri nu mai șade.
Deschide ciocul. Prada cade.
Și Vulpea, înghițind-o, îl dăscălește:
- „Bade, lingușitorii - nu știai, se pare -
Trăiesc pe seama cui le dă crezare.
Dar lecția pe care o-nvățași
O fi făcând cât boțul tău de caș!...”
Înmărmurit, croncanul juratu-s-a cumplit
Că n-o să se măi mai lase de-acuma păcălit.

Fabula Greierele Și Furnica de La Fontaine

   GREIERELE ȘI FURNICA


Petrecuse cu chitara toată vara.
Însă iată că-ntr-o zi,
Când vifornița porni,
Greierele se trezi
Fără muscă, fără râmă,
Fără umbră de fărâmă.
Ce să fac?... Hai să ceară
La Furnică, pân`la vară,
Niscai boabe de secară.
- „Pe cuvânt de lighioană,
Voi plăti cinstit, cucoană,
Cu dodânzi, tot ce vrei!...”
Dar Furnica, harnică,
Are un ponos al ei:
Nu-i din fire darnică
Și-i răspunse cam răstit:
- „Astă-vară ce-ai păzit?...”
- „Dacă nu e cu bănet,
Zi și noapte am cântat
Pentru mine, pentru toți...”
- „Joacă astăzi, dacă poți!”



 1 Naturaliștii au arătat că greierii nu se hrănesc nici cu muște nici cu râme.