Poezia Albumul de Mihai Eminescu

               ALBUMUL


Albumul? Bal mascat cu lume multă,
În care toți pe sus își poartă nasul,
Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul...
Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă.


Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul.
Un vers încerc cu pana mea incultă.
Pe masa ta așez o foaie smultă,
Ce de cînd e nici n-a Parnasul.


Spre-a-ți aminti trecutele petreri,
Condeiu-n mînă tu mi-l pui cu silă.
De la oricine-un snop de paie seceri,


Apoi te uiți rîzînd la cîte-o filă:
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,
Privind în vrav prostia imobilă.

Poezia Albumul de Mihai Eminescu

               ALBUMUL


Albumul? Bal mascat cu lume multă,
În care toți pe sus își poartă nasul,
Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul...
Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă.


Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul.
Un vers încerc cu pana mea incultă.
Pe masa ta așez o foaie smultă,
Ce de cînd e nici n-a Parnasul.


Spre-a-ți aminti trecutele petreri,
Condeiu-n mînă tu mi-l pui cu silă.
De la oricine-un snop de paie seceri,


Apoi te uiți rîzînd la cîte-o filă:
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,
Privind în vrav prostia imobilă.

Fabula Dreptatea Leului de La Fontaine

DREPTATEA LEULUI



Pe vremuri, Capra, Oaia și surioara Juncă
s-au însoțit cu Leul - un staroste trufaș -
în obște, la câștiguri și pagube, părtași.
Și Capra, mi se pare, tot iscodind prin luncă,
avu noroc în lanțuri un Cerb frumos să vadă
și le trimise vorbă să-i cheme la prânzare.
Veniră toți. Și Leul îi socoti pe gheare
și împărți în patru, pe loc, întreaga pradă.
- ,,Îia parte - nu e de mirare -
pe drept cuvânt se cade s-o iau eu
                       ca Leu!
A doua - îmi închipui că știe fiecare -
                           e dreptul meu
                       ca dintre toți mai tare.
A treia îmi revine ca viteaz, firește.
Iar dacă de ciozvârta a patra îndrăznește
     măcar să se atingă vrun ortac -
           bucîți îl fac!''

Fabula Dreptatea Leului de La Fontaine

DREPTATEA LEULUI



Pe vremuri, Capra, Oaia și surioara Juncă
s-au însoțit cu Leul - un staroste trufaș -
în obște, la câștiguri și pagube, părtași.
Și Capra, mi se pare, tot iscodind prin luncă,
avu noroc în lanțuri un Cerb frumos să vadă
și le trimise vorbă să-i cheme la prânzare.
Veniră toți. Și Leul îi socoti pe gheare
și împărți în patru, pe loc, întreaga pradă.
- ,,Îia parte - nu e de mirare -
pe drept cuvânt se cade s-o iau eu
                       ca Leu!
A doua - îmi închipui că știe fiecare -
                           e dreptul meu
                       ca dintre toți mai tare.
A treia îmi revine ca viteaz, firește.
Iar dacă de ciozvârta a patra îndrăznește
     măcar să se atingă vrun ortac -
           bucîți îl fac!''