Poezia Întoarcerea în Ţară de Vasile Alecsandri
ÎNTOARCEREA ÎN ŢARĂ
Pe muşchi de prăpastie lunecând uşor,
Cu corbii de iarnă mă-ntreceam în zbor.
Sania-mi cea mică, murgul meu cel dalb
Lăsau urme albe pe omătul alb.
Zburam noi ca gândul ce mă-mpresura ;
Gândul meu,ca mine, în ceruri zbura.
Eu răzbateam iute troieni de ninsori,
El lăsa în urmă-i troieni lungi de nori,
Căci mergeam departe... el cătră o stea,
Eu, înstrăinatul, cătră ţara mea!
În zădar copacii crengile-şi plecau
Şi zăpadă-n cale-mi pe rând scuturau.
În zădar şi cerul viscole stârnea
Şi cu fulgi prin neguri câmpii aşternea.
În zădar şi lupii, codrii răzbătând,
Cu crivăţul iernii m-alungau urlând.
Şi lupii ce urlă, şi arborii muţi
În negura deasă rămâneau perduţi,
Căci mergeam grabă... el cătră o stea,
Eu, înstrăinatul, cătră ţara mea!
În ţara mea dulce sunt drumuri de flori ;
În dulcea mea ţară zbori, murgule, zbori,
În blândul luceafăr am un înger blând ;
Înalţă-te-n sânu-i, o ! tristul meu gând !
Ţara nu-i departe ; o simt, o văd eu!
Raiul înfloreşte în sufletul meu.
Steaua se arată pe cerul senin.
Îngerul iubirei îmi zâmbeşte lin.
Periţi, neguri dese ! iată dulcea stea !
Pei, străinatate ! iată ţara mea !
1849
Poezia Întoarcerea în Ţară de Vasile Alecsandri
ÎNTOARCEREA ÎN ŢARĂ
Pe muşchi de prăpastie lunecând uşor,
Cu corbii de iarnă mă-ntreceam în zbor.
Sania-mi cea mică, murgul meu cel dalb
Lăsau urme albe pe omătul alb.
Zburam noi ca gândul ce mă-mpresura ;
Gândul meu,ca mine, în ceruri zbura.
Eu răzbateam iute troieni de ninsori,
El lăsa în urmă-i troieni lungi de nori,
Căci mergeam departe... el cătră o stea,
Eu, înstrăinatul, cătră ţara mea!
În zădar copacii crengile-şi plecau
Şi zăpadă-n cale-mi pe rând scuturau.
În zădar şi cerul viscole stârnea
Şi cu fulgi prin neguri câmpii aşternea.
În zădar şi lupii, codrii răzbătând,
Cu crivăţul iernii m-alungau urlând.
Şi lupii ce urlă, şi arborii muţi
În negura deasă rămâneau perduţi,
Căci mergeam grabă... el cătră o stea,
Eu, înstrăinatul, cătră ţara mea!
În ţara mea dulce sunt drumuri de flori ;
În dulcea mea ţară zbori, murgule, zbori,
În blândul luceafăr am un înger blând ;
Înalţă-te-n sânu-i, o ! tristul meu gând !
Ţara nu-i departe ; o simt, o văd eu!
Raiul înfloreşte în sufletul meu.
Steaua se arată pe cerul senin.
Îngerul iubirei îmi zâmbeşte lin.
Periţi, neguri dese ! iată dulcea stea !
Pei, străinatate ! iată ţara mea !
1849
Poezia Gerul de Vasile Alecsandri
GERUL
Gerul aspru și sălbatic strânge-n brațe-i cu jălire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori
C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitor.
Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește,
Și, privind la focul vesel care-n sobe strălucește,
El depune flori de iarnă pe cristalul înghețat,
Crini și roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.
Gerul face cu-o suflare pod de gheață între maluri
Pune streșinelor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe fețe de copile înflorește trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.
Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoțând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerul năprasnic, vin` îndeamnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el știe, și eu!
Poezia Gerul de Vasile Alecsandri
GERUL
Gerul aspru și sălbatic strânge-n brațe-i cu jălire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori
C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitor.
Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește,
Și, privind la focul vesel care-n sobe strălucește,
El depune flori de iarnă pe cristalul înghețat,
Crini și roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.
Gerul face cu-o suflare pod de gheață între maluri
Pune streșinelor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe fețe de copile înflorește trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.
Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoțând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerul năprasnic, vin` îndeamnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el știe, și eu!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)