Poezia Viscolul de Vasile Alecsandri

 VISCOLUL



Crivățul din meazănoapte vâjie prin vijelie,
Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmp
Valuri albe trec in zare, se așează-n lung troian.
Ca nisipurile dese din pustiul african.


Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă,
Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă
Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt,
Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.


 Zberăt, raget, țipret,  mii de glasuri spăimântate,
 Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.
 Și-n departe se aude un neghez răsunător...
  Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal si călător!


 Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire
 Stă, aude-n câmp lătrare și zărește cu uimire
 O căsuță drăgălașă cu ferestrele lucind,
 Unde dulcea ospeție îl intâmpină zâmbind!

Poezia Viscolul de Vasile Alecsandri

 VISCOLUL



Crivățul din meazănoapte vâjie prin vijelie,
Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmp
Valuri albe trec in zare, se așează-n lung troian.
Ca nisipurile dese din pustiul african.


Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă,
Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă
Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt,
Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.


 Zberăt, raget, țipret,  mii de glasuri spăimântate,
 Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.
 Și-n departe se aude un neghez răsunător...
  Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal si călător!


 Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire
 Stă, aude-n câmp lătrare și zărește cu uimire
 O căsuță drăgălașă cu ferestrele lucind,
 Unde dulcea ospeție îl intâmpină zâmbind!

Poezia Bradul de Vasile Alecsandri

BRADUL


Sus pe culme bradul verde
Sub zăpada albicioasă
Printre negură se perde
Ca o fantasmă geroasă,


Și privește cu-ntristare
Cum se plimbă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu șepte cojoace.


El se scutură și zice:
,,În zădar, tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.


În zădar îngheti pământul,
Ucizi florile și stupii
Și trimiți moartea cu vântul
Și trimiți foamea cu lupii.


În zădar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,
Șterge urma pe cărare
Și de mine țurțuri leagă.


În zădar aduci cu tine
Corbul negru și prădalnic,
Și din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.


În zădar, urgie crudă,
Lungești noaptea-ntunecoasă
Și, râzând de-a lumei trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.


În zădar îmi pui povară
De zăpadă și de gheață.
Fie iarnă, fie vară.
Eu păstrez a mea verdeață!"

Poezia Bradul de Vasile Alecsandri

BRADUL


Sus pe culme bradul verde
Sub zăpada albicioasă
Printre negură se perde
Ca o fantasmă geroasă,


Și privește cu-ntristare
Cum se plimbă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu șepte cojoace.


El se scutură și zice:
,,În zădar, tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.


În zădar îngheti pământul,
Ucizi florile și stupii
Și trimiți moartea cu vântul
Și trimiți foamea cu lupii.


În zădar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,
Șterge urma pe cărare
Și de mine țurțuri leagă.


În zădar aduci cu tine
Corbul negru și prădalnic,
Și din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.


În zădar, urgie crudă,
Lungești noaptea-ntunecoasă
Și, râzând de-a lumei trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.


În zădar îmi pui povară
De zăpadă și de gheață.
Fie iarnă, fie vară.
Eu păstrez a mea verdeață!"