Poezia Ceas de Lucian Blaga

CEAS



Tîrziu, pe la ceasul amărăciunii, cînd am văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că pînă la tine-nțelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte am ieșit.



Crezusem vai cu tărie
că niciodată sfîrșit nu va fi.
Ți-am spus uneori : ia sfatul vestalelor, dacă
flacăra vrei s-o-ntreții.
Ți-am zis alte dății : vezi tu jeraticul, truda în vatră ?
Din fumul albastru ce iese
mereu cerul se țese.




Bănuiesc că ai stat încă mult timp la masă, în jale
cu capul în mîni,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale
de vis. Bănuiesc că nici astăzi nu-ți este ușor
în cetatea cu punțile trase.



Pentru ca vinul lăsat, printre cele rămase
nimeni să-l bea,
toarnă cenușa-n ulcior.

Poezia Ceas de Lucian Blaga

CEAS



Tîrziu, pe la ceasul amărăciunii, cînd am văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că pînă la tine-nțelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte am ieșit.



Crezusem vai cu tărie
că niciodată sfîrșit nu va fi.
Ți-am spus uneori : ia sfatul vestalelor, dacă
flacăra vrei s-o-ntreții.
Ți-am zis alte dății : vezi tu jeraticul, truda în vatră ?
Din fumul albastru ce iese
mereu cerul se țese.




Bănuiesc că ai stat încă mult timp la masă, în jale
cu capul în mîni,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale
de vis. Bănuiesc că nici astăzi nu-ți este ușor
în cetatea cu punțile trase.



Pentru ca vinul lăsat, printre cele rămase
nimeni să-l bea,
toarnă cenușa-n ulcior.

Poezia În Timp de Lucian Blaga

ÎN TIMP




Natura-și împlinește ciclul
și iarăși de la cap și-l ia.
Istoria înaintează pe Via Appia.



Astăzi ca și alte dăți
înalță apeducte-n deșerturi,
pentru tot mai depărtate cetăți
duce pe umeri argilă arsă,
dezmărginește pămîntul, grădină după grădină,
și pune pietre de hotar în timp,
aici o bătălie, colo un gînd.
În catacombe s-adună și iar se revarsă.
Dar faptele mele unde sînt ?
Faptele ce ar putea pentru mine mărturie să stea
în grădină, în lumină.

Poezia În Timp de Lucian Blaga

ÎN TIMP




Natura-și împlinește ciclul
și iarăși de la cap și-l ia.
Istoria înaintează pe Via Appia.



Astăzi ca și alte dăți
înalță apeducte-n deșerturi,
pentru tot mai depărtate cetăți
duce pe umeri argilă arsă,
dezmărginește pămîntul, grădină după grădină,
și pune pietre de hotar în timp,
aici o bătălie, colo un gînd.
În catacombe s-adună și iar se revarsă.
Dar faptele mele unde sînt ?
Faptele ce ar putea pentru mine mărturie să stea
în grădină, în lumină.