Poezia Strigăt de Libertate de Nichita Stănescu

STRIGĂT DE LIBERTATE


Dinții, pentru că ei sînt cei mai aproape,
se vor rupe, scrîșnind, să-mi facă loc.
Vîntul va goni de pe străzi pietruite
umbrele montane, înghesuite la oraș.




- Desigur, vîrful munților
ar trebui să fie drept -
Și prin toate încăperile,
pe sub pragul de sus, pe sub burlanele de tablă,
ori sub stinghia de lemn a porții,
se dilată firul subțire al clopotelor




Eu trebuie s-ajung mai repede
Și buzele, pentru că ele sînt mai aproape,
se vor rupe în stea.
Porțile de aer ale orașului,
numai porțile de aer ale orașului
se bălăngănesc în vînt




Și mîinile, numai mîinile,
pentru că ele sînt mai aproape,
vor pipăi zăvoarele.

Poezia Strigăt de Libertate de Nichita Stănescu

STRIGĂT DE LIBERTATE


Dinții, pentru că ei sînt cei mai aproape,
se vor rupe, scrîșnind, să-mi facă loc.
Vîntul va goni de pe străzi pietruite
umbrele montane, înghesuite la oraș.




- Desigur, vîrful munților
ar trebui să fie drept -
Și prin toate încăperile,
pe sub pragul de sus, pe sub burlanele de tablă,
ori sub stinghia de lemn a porții,
se dilată firul subțire al clopotelor




Eu trebuie s-ajung mai repede
Și buzele, pentru că ele sînt mai aproape,
se vor rupe în stea.
Porțile de aer ale orașului,
numai porțile de aer ale orașului
se bălăngănesc în vînt




Și mîinile, numai mîinile,
pentru că ele sînt mai aproape,
vor pipăi zăvoarele.

Poezia Con de Nichita Stănescu

CON



Eu am venit de foarte de jos, de lîngă taine
M-au cotrobăit în voie plantele, la început,
după-aceea peștii și ereții și lupii și vulpile faine.
Pe toți i-am încăput.



Trebuia să răsucesc bine țărîna
și cu degetul gros al piciorului să trag un cerc
care să-mi păstreze și smucitura și rîna
cînd am să mă-ncerc




Numai de nu m-aș tăia la jumătate,
Într-un cerc mai mic, deasupra stînd, mărunt,
ca un soare răsărind pe jumătate -
doare atît să-mi fie dat, spre punct !

Poezia Con de Nichita Stănescu

CON



Eu am venit de foarte de jos, de lîngă taine
M-au cotrobăit în voie plantele, la început,
după-aceea peștii și ereții și lupii și vulpile faine.
Pe toți i-am încăput.



Trebuia să răsucesc bine țărîna
și cu degetul gros al piciorului să trag un cerc
care să-mi păstreze și smucitura și rîna
cînd am să mă-ncerc




Numai de nu m-aș tăia la jumătate,
Într-un cerc mai mic, deasupra stînd, mărunt,
ca un soare răsărind pe jumătate -
doare atît să-mi fie dat, spre punct !