Poezia Con de Nichita Stănescu

CON



Eu am venit de foarte de jos, de lîngă taine
M-au cotrobăit în voie plantele, la început,
după-aceea peștii și ereții și lupii și vulpile faine.
Pe toți i-am încăput.



Trebuia să răsucesc bine țărîna
și cu degetul gros al piciorului să trag un cerc
care să-mi păstreze și smucitura și rîna
cînd am să mă-ncerc




Numai de nu m-aș tăia la jumătate,
Într-un cerc mai mic, deasupra stînd, mărunt,
ca un soare răsărind pe jumătate -
doare atît să-mi fie dat, spre punct !