Poezia Lida de Mihai Eminescu

          LIDA


Marea-i tristă-n vîntul serei.
Pe ruini ce se deșir
Lida vede-icoana mării
Și pe față-i plîng gîndiri.


Blonda Lid-amor gîndește.
Marea vede chipu-i pal
Și-n adîncu-i zugrăvește
Prin ruini un ideal.


Un pescar pe țărmuri trece
Și din placa de argint
Vede zîna tristă, rece,
Prin risipe rătăcind.


Peste-un an în nopți de vară
Vezi pe luciul vagabond
Cum pescaru-n luntre zboară
Cu-al ruinei geniu blond.