ORÎNDUIREA
Dac-am trăi-n aceeași casă, în chilii vecine,
și n-ai mai trece pe la mine,
nu aș putea să fac vreodată saltul
în consolare. Și aș crede că trăim
departe, foarte departe unul de altul.
Dac-am trăi-n aceeași urbe, despătțiți
prin cîteva grădini și printr-un murmur de vale,
și n-ai mai trece pe la mine
cu rîsul tău și cu luminile tale,
aș fi încredințat că depărtare
nu-i alta mai cumplită și mai mare.
Astăzi văd că de pe fluturi a căzut tot smaltul,
de cînd tu pe la mine-anume
n-ai mai trecut. O ce orînd !
Mă mîngîie un singur gînd :
trăim în una și aceeași lume.
Trăim în una și aceeași lume. Prin urmare
nu suntem chiar așa departe
unul de altul !
Ce gînd cu adieri amare
cînd anul și-a pierdut tot smaltul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...