AMIEZI DE NOAPTE
Vin vremuri roșii, de răscoală,
să împle vîrf privirea goală
mocnind din codri și din stînci
căușul ochilor adînci.
Iubito, fumegă din mine
reci ruguri sterpezite, line,
în tîmpla străzii, brumărie,
un cîntec surd de pușcărie
Mi-s vineți ochii cum sînt cerbii
gonoți de la ospățul ierbii,
sătui de noapte și de vis
de dor ucis, de vis ucis...
Vin vremuri roșii de răscoală,
cuțit să-mi vîre-n palma goală,
frunziști din ramul strîmb și drept
să mi le svîrle ude-n piept.
...Se răsucește-n somn orașul
și jar de stele, cu făgașul
stă aruncat, al nimănui
sub cerul adormit, verzui
și dube cenușii, gonite
cu ochii vineți din orbite
opresc în șanțuri, în amiezi,
rîs înnoptat de huhurezi
Și, în amurg de noapte sură,
zac trupuri făr'căutătură
în șanțurile străzilor,
cu țărna strînsă-n pumnii lor
Dar udă, peste cei din șanțuri,
noptirea joacă-albastre danțuri
și hoiturile din noroi
s-or ridica, în rînd cu noi
Cu plumbii sîngerați în ceafă,
vor arunca din gura, cleafă,
pe tîmpla străzii brumării
un cîntec surd, de pușcării...
Miercuri 28 Decembrie 1955
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...